Author: Ioana Oncioiu

Cursul 2: Diamantele Iluminării   
Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii

(Prajna Paramita) 

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 1- prima parte

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

 

Tradiția învățăturilor în budismul tibetan

Cursul pe care îl începem este cursul numărul 2 din seria de 18 cursuri ACI.

Pentru cei care nu au fost prezenți la cursul 1, voi face un scurt rezumat al lui. În acest studiu am mers pe urmele marelui maestru Je Tsongkapa care a trăit în secolul 14-15 în Tibet. Je Tsongkapa este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari maeștrii budiști care au existat vreodată. El a scris faimoasa carte „Lam Rim Chenmo”, care înseamnă „Marea carte a căii treptate spre iluminare”. El a scris mai multe Lam Rim-uri, unele mai scurte și altele mai lungi.

În general, Lam Rim înseamnă calea treptată spre iluminare. În Tibet, chiar înainte de Je Tsongkapa, se dezvoltase tradiția de a preda budismul ca etape ale căii. Această tradiție a început cu Lordul Atisha, care a trăit cu 400 de ani înainte de Je Tsongkapa. Lordul Atisha a fost indian de origine, care a adus budismul în Tibet la invitația regelui Tibetului.

În acele vremuri, tibetanii erau păstori, un popor simplu și needucat și în același timp foarte spiritual. Atisha era pe atunci starețul unei faimoase mănăstiri, având cunoștințe vaste și bogate. Era ca și cum un profesor de la Howard, mergea să predea la un centru comunitar. Așa că și-a spus: „Nu pot să-i învăț toate cărțile importante de filosofie pe care le studiem în mănăstire, nu sunt potrivite acestor oameni pentru că nu au cunoașterea necesară.

Dar, pe de altă parte datorită devotamentului lui față de dharma și a hotărârii lui să-și aducă elevii la iluminare, a sistematizat învățătura sub forma căii treptate către iluminare sau etape pe care o persoană trebuie să le parcurgă în mintea sa pentru a progresa pe calea către iluminare. Și acesta este Lam Rim.

Și ceea ce am făcut în cursul numărul 1 a fost să trecem în detaliu peste unul dintre Lam Rim-urile pe care l-a scris Je Tsongkapa numit „Căile principale în budism” sau „Cele trei căi principale”.

După Je Tsongkapa au urmat și alți mari maeștri care au scris la rândul lor Lam Rim-uri, detailând și accentuând aspecte diferite ale căii spre iluminare.

Există un Lam Rim faimos numit „De Lam”             

                                                         

 De Lam

Acest De Lam a fost scris de Primul Panchen Lama – Lobsang Chökyi Gyaltsen. După cum știți, există linia marilor Dalai Lama. În zilele noastre la conducerea tuturor curentelor budiste se află al 14-lea Dalai Lama. Primul Dalai Lama a fost discipolul lui Je Tsongkapa. Gedun Drupa (1391–1474). În același timp, în paralel cu linia Dalai Lama exista linia lui Panchen Lama. În perioada conducerii lui Dalai Lama, Panchen Lama este tânăr. După moartea lui Dalai Lama, în perioada în care conștiința nou încarnată se găsește, până când succesorul său este educat și până când va putea  începe să predea, în tot acest timp Panchen Lama funcționează ca lider. În zilele noastre, chinezii l-au răpit pe tânărul Panchen Lama, și nimeni nu mai știe de soarta lui.

Primul Panchen Lama, a trăit între anii 1570 – 1662. A trăit 92 de ani, ceea ce era neobișnuit în Tibet în acele zile, ca cineva să aibă o viață atât de lungă. El ne-a lăsat moștenire multe cărți și tratate budiste, printre ele fiind acest De Lam. Într-o zi îl vom învăța, pentru că pregătește pentru tantra.

 

Tsen nyipa și Lam rimpa

Dacă ne-am întâlni cu călugării din mănăstirile tibetane și am începe să vorbim cu ei, ei ne-ar spune „Ah, voi sunteți Lam rimpa și noi Tsen nyipa”. Lam rimpa este cel care învață budismul pe calea Lam Rim, calea treptată spre iluminare, așa cum a fost predată de Lordul Atisha, așa cum a fost predată mai târziu de înțelepții curentului Kadampa, așa cum a fost predată mai târziu de Je Tsongkapa.

Deci, cei care învață Lam rimpa merg pe metoda Lam Rim, metodă care nu este predată în mănăstiri, ci este de obicei predată persoanelor care sunt ocupați cu munca zilnică și care nu au prea mult timp să se dedice învățării, dar vor să meargă pe calea iluminării. 

Scrierile Lam Rim sunt extrem de frumoase și profunde, și nu sunt deloc de subestimat. Dar în mănăstiri se studiază numai cărțile principale. Lam Rim-urile se bazează pe cărțile principale, sunt sinteze ale acestora și sunt prezentate elevului, ca ceea ce el ar trebui să practice.

Se știe despre venerabilul Kirti Tsenshab Rinpoche că a stat 15 ani în retreat, dintre care 3 ani a făcut tantra, iar restul Lam Rim.

Lam rim-ul nu trebuie subestimat. El este foarte important pe calea spre iluminare. Înainte de aceste retreat-uri, Kirti Tsenshab Rinpoche a petrecut mulți ani în mănăstire studiind Tsen nyipa.

Sufixul „pa” înseamnă cel care se ocupă de…:

• • Lam rimpa este cel care se ocupa de Lam rim.
  • Tsen nyipa este cel care se ocupă de calea definițiilor.
    

Tsen nyi

Tsen nyi înseamnă definiție. Deci, Tsen nyipa este cel care învață lucrurile cu acuratețe. 

Ce înseamnă asta?

 

Cele cinci mari cărți ale budismului

În mănăstiri se studiază cinci cărți mari ale budismului. Practic, ele nu sunt cărți, ci domenii mari de studiu care se învață în mănăstiri. Care sunt acestea?

1. Abhidharma Kosha.

Ea este o scriere amplă redactată de către maestrul Vasubandhu. El a adunat cunoștințele aprofundate budiste despre: ce este omul, cum funcționează mintea, cum funcționează

karma, ce tipuri de ființe există, ce se află în samsara, ce este în afara samsarei, ce este pur, ce este impur.

Scrierea este formată din opt capitole care expun concepția budistă asupra lumii conform școlilor antice. Cursurile ACI 5 – înțelegerea karmei și ACI 8 – înțelegerea structurii universului se bazează pe Abhidharma Kosha.

2. Vinaya – este al doilea domeniu de studii.

Vinaya sunt scrierile care prezintă jurămintele călugărilor în detaliu. Printre ele se află jurămintele Pratimoksha, preceptele de eliberare, toate regulile referitoare la călugări. Scrierile nu conțin doar jurămintele călugărilor, ci și interpretări și învățături de tot felul.

Aceste scrieri nu sunt predate celor care nu și-au luat jurămintele. Mai întâi se iau jurămintele și apoi sunt predate învățăturile despre jurăminte. În cazul în care cineva dorește să primească jurămintele de călugăr și are deja un Lama care este de acord să-i confere jurămintele, atunci cu puțin timp înainte de a-i oferi jurămintele, Lama îi va da îndrumări cu privire la acestea. Deci, aceste scrieri nu se predau publicului.

3. Al treilea tip de scrieri sunt scrierile Prajna Paramita

Prajna înseamnă înțelepciune, iar Paramita înseamnă dincolo sau transcendent. Înțelepciunea de dincolo sau transcendentă sau perfectă.

Acestea sunt scrieri ce ne învață despre înțelepciune și vacuitate. Sutra inimii și Sutra Tăietorul de diamant fac parte din categoria Prajna Paramita. Cursul de față este și el din Prajna Paramita.

4. Pramana

Ce înseamnă pramana? Înseamnă percepția corectă sau cunoașterea validă. Pramana este întregul domeniu al logicii budiste. El cuprinde subiecte legate de: ce este gândirea corectă, ce este gândirea greșită, cum înțelegem ceea ce înțelegem, cum funcționează mintea noastră, ce funcții are mintea noastră? Pramana este un domeniu foarte amplu și bogat, bazat pe scrierile maestrului Dignaga care a trăit la începutul primului mileniu și a dezvoltat întregul subiect al logicii budiste.

Toate aceste scrieri antice sunt foarte concise, și nu se pot citi cu ușurință. Datorită acestui fapt Maestrul Dharmakirti, a scris un comentariu foarte frumos, numit „Pramana Vartika”, care se bazează pe Dignaga, comentariu care de asemenea este greu de citit. De aceea, mari maeștri precum Gyaltsab Je, Je Tsongkapa au scris comentarii asupra acestei scrieri. Cursul numărul 1 se bazează pe Pramana, iar cursul 13 se bazează pe studii de logică. 

5. Madhyamika

Madhyamika este teoria „Căii de Mijloc” a școlii Madhyamika, care prezintă vacuitatea și existența dependentă.

În lecțiile 9 și 10 ale cursului 1, a fost prezentată puțin această teorie. Înțelegerea vacuității este absolut necesară pentru a ajunge la iluminare. Cursurile ACI acoperă toate aceste domenii.

6. Al șaselea domeniu este Lam Rim.

Cursul 11 ACI cuprinde, de asemenea, tradiția Lo Jong.

Deci, practic, aceste cursuri acoperă toată domeniile de studii care se predau în mănăstiri.

 

Descrierea subiectelor cursului 2

Din cadrul cursurilor ACI, cursul 2 este primul care se ocupă de Prajna Paramița. Deja ne regăsim într-o altă lume, care nu este Lam Rim, în care ni se dă o privire de ansamblu a căii și a principalelor conștientizări care trebuie dobândite. În acest curs, care este mai tehnic, vom intra în multe detalii.

Care sunt subiectele abordate în acest curs? 

1. În primul rând vom vorbi despre ce este un refugiu budist. Sunt prezentate diferite tipuri de refugii, cine merge la refugiu, de ce se merge la refugiu, cum se merge la refugiu, și care este semnificația lui?

2. Un al doilea subiect despre care vom vorbi mai în detaliu este Bodhichita. Deja am auzit puțin despre Bodhichita și refugiu în primul curs care este Lam Rim. Dar, Lam Rim-urile tratează pe scurt aceste subiecte. Acum vom intra mult mai în amănunt.

3. Al treilea subiect despre care vom vorbi este Nirvana – eliberarea, eliberarea din suferință și samsara. De asemenea, vom vorbi despre diferitele tipuri de nirvana și care este diferența dintre nirvana și iluminare.

4. Apoi vom începe să intrăm puțin în demonstrații ale vacuității. 

5. Iar în ultima lecție din curs vom vedea cine este Maitreya? Acest subiect pare că nu ar avea nicio legătură cu cele prezentate mai sus, dar veți înțelege legătura în curând.

Scopul acestor cursuri nu este de a studia istoria budismului, ci de a înainta spre iluminare. În discuția despre cine este Maitreya, se vor prezenta dezbaterile dintre oameni în legătură cu ceea ce înseamnă a ajunge la iluminare. 

 

Înțelepciunea transcendentală

În limba tibetană se spune:

Sherab kyi parol tu chinpa

Prajna = înțelepciune.
Para     = dincolo.
Mita     = a merge. 

Paramita înseamnă a merge dincolo.

Prajna Paramita înseamnă înțelepciunea care transcende, sau înțelepciunea transcendentală.

A merge dincolo,unde? Dincolo de samsara, dincolo de suferință, a transcende lumea suferinței.

În limba tibetană:

Sherab = înțelepciune.
Parol     = dincolo.
Kyi         = prepoziție – înțelepciunea care merge dincolo.
Chinpa = a merge.

Deci, înțelepciunea care ne conduce dincolo, care transcende, iar aceasta este  traducerea literală a Prajnei Parmita.

În mod general, numai în budismul Mahayana se vorbește despre Prajna Paramita. Nu veți auzi de ea în budismul Hinayana.
Prajna Paramita este de fapt o colecție de sutre, oferite de Buddha. El a predat mult despre înțelepciunea care transcende – care este înțelepciunea vacuității, înțelepciunea care eliberează. 

 

Cele trei întoarceri ale Roții Dharmei

Se spune că atunci când Buddha a ajuns la iluminare, în primele săptămâni după ce a ieșit din meditația iluminării, nu a vorbit cu nimeni. Oamenii l-au văzut iluminat și l-au întrebat: „De ce nu predai?” Buddha le-a răspuns: „Oamenii nu vor înțelege ce le spun. Este dincolo de cuvinte, înțelepciunea este prea profundă”.

În limba tibetană se spune:

 

Sab mo

Ceea ce înseamnă profund.

1. 1. Prima întoarcere a Roții Dharmei

Desigur, că Buddha, datorită marii lui compasiuni, a început să le transmită oamenilor învățătura. Dar el nu a predat Prajna Paramita de la început, ci a predat școlile inferioare ale budismului, cum ar fi Abhidharma Khosa. La început, Buddha nu a vorbit deloc despre vacuitate, ci despre „lipsa de sine” care nu este același lucru cu vacuitatea.

Buddha a descris cele cinci agregate ale omului, și a vorbit despre lipsa de sine a omului, fără să dea versiunea completă pentru că s-a temut că oamenii, nefiind pregătiți, se vor speria și vor pleca. Aceasta se numește prima întoarcere a Roții Dharmei.

A învârti Roata Dharmei înseamnă – că Buddha vorbește și, ca urmare a lucrurilor pe care le spune, el creează conștientizări în inima celui ce ascultă. Este ca și cum roata se învârte prin vorba lui Buddha. Buddha activează conștientizările în cel ce ascultă.

Deci prima parte a învățăturii lui Buddha se numește prima învârtire a Roții Dharmei, care nu cuprinde învățătura despre vacuitate, ci cuprinde învățătura despre lipsa de sine, impermanența și alte lucruri foarte importante. Abhidharma sunt scripturi din prima rotire a Dharmei.

Atunci când vorbim despre prima, a doua, a treia învârtire, nu ne referim la ele cronologic, pentru că Buddha a transmis învățătura amestecat, în funcție de publicul pe care îl avea.

Când vorbim despre „primul” aici, ne referim la nivelul de înțelegere al vacuității. Deci, acesta este cel mai de jos nivel de înțelegere a vacuității, care nu este deloc jos! Cine a înțeles acest nivel înseamnă că a ajuns foarte departe!

                 2. A doua întoarcere a Roții Dharmei

Mai târziu, după ce oamenii au fost mai pregătiți să primească învățătura, Buddha a început să le vorbească despre vacuitate. Toate scripturile despre vacuitate sunt incluse în colecția Prajna Paramita, cum ar fi de exemplu, Sutra „Tăietorul de diamant” prezentată în cursul 6.

Și într-adevăr, atunci când Buddha a vorbit despre vacuitate, oamenii s-au speriat, pentru că vacuitatea este ceva gol! Și este un loc inconfortabil din punct de vedere mental.

În mănăstirile tibetane înainte de a învăța pe cineva despre vacuitate, marii Lama vor spune de obicei: „Du-te și fă lucruri bune în lume, du-te să acumulezi binefaceri, să acumulezi suficientă karma, care să te ajute să înțelegi vacuitatea și să nu te sperii”. 

Marii Lama le vorbesc oamenilor mai întâi despre compasiune, înainte de a le vorbi despre vacuitate, pentru ca ei să poată acumula karmă bună în inima lor. Și, de fapt, la mulți din cei care încep să învețe despre vacuitate, obstacolele încep să apară în calea lor.

Unii vin cu o karmă extraordinară, și când aud despre vacuitate îi trec fiorii, pentru că își amintesc de ea, pentru că au fost aproape de ea, poate în viețile anterioare.  Sunt persoane care aud lucruri, precum Sutra Tăietorului de diamant, le dau lacrimile, pentru că înțeleg! 

Mulți, care nu sunt încă pregătiți și nu au acumulat suficiente binefaceri, când aud învățătura încep ori să se sperie, ori să le apară obstacole pe cale. Pe neașteptate apare o boală sau greutăți financiare sau un eveniment în familie.

Dar de multe ori, se întâmplă ceva care să strice relația cu profesorul, de exemplu, deodată profesorul pare impur. Apare un obstacol pe calea înțelegerii vacuității. Și asta se întâmplă datorită faptului că nu au fost acumulate suficiente binefaceri. De aceea Lama, mai întâi, predă mult despre compasiune și Tong len, pentru că acestea acumulează merite.

            3. A treia întoarcere a Roții Dharmei

În a treia întoarcere a Roții Dharmei, Buddha a spus: „Oh, nu am vrut să spun că totul este gol. Când v-am spus că totul este gol, nu am intenționat să spun fiecare cuvânt pe care l-am spus, deoarece sunt lucruri care sunt goale și sunt lucruri care nu sunt goale”. Aceasta este a treia întoarcere a Roții Dharmei. Aceasta este școala „Numai Minte”. A treia întoarcere, este ca o revenire înapoi.

 

Studiul despre cum trebuie interpretate cuvintele lui Buddha

În budism, s-a dezvoltat o întreagă știință numită:

 

Trang nge

Trang nge este știința despre cum trebuie interpretate cuvintele lui Buddha, adică: când a intenționat să spună ceea ce a spus, când nu a intenționat să spună ceea ce a spus. Și asta datorită faptului că în a treia întoarcere, Buddha a spus că nu a intenționat să spună ce a spus în a doua întoarcere, cu toate că a doua întoarcere este corectă și ultimă. De aceea Je Tsongkapa a scris o carte numită „Esența Elocvenței”. În limba tibetană:

 

Lek she nying po  

Lek she    = bine explicat.
Nying po = esență.

Adică „Esența prezentării bine explicate”.

Este modul în care se prezintă învățătura despre vacuitate diferitelor audiențe, astfel încât ele să înțeleagă în cele din urmă când a intenționat Buddha să spună ceea ce a spus și când nu a intenționat să spună. Și asta datorită faptului că Buddha a predat șase versiuni ale vacuității, dintre care cinci nu sunt în întregime adevărate.

Numai Prasangika Madhyamika, școala „Căii de mijloc” este absolut corectă. Numai ea vorbește despre vacuitate în mod absolut, care apare în scrierile Prajna Paramita, și numai ea ne aduce la iluminare.

Cursul 15 ACI este cursul despre a treia întoarcere a Roții Dharmei, despre școala „Numai minte”. Cu toate că Buddha a predat această școală, nu totul este corect. 

De exemplu, Buddha spune în sutră: „Ucide-ți tatăl și mama”. Cu siguranță, Buddha nu a intenționat să spună la propriu: Ucide-ți tatăl și mama, cu siguranță nu! Dimpotrivă, în altă parte Buddha ne învață cât de importanți sunt părinții și că ei trebuie să fie respectați.

Nu numai atât, uciderea tatălui este una dintre cele mai odioase crime pe care o persoană le poate comite. Fapta duce direct în infern. Această expresie se referă de fapt la eliberarea de atașamentele pe care le avem.

 

„Mama” – scrierile Prajna Paramita

De ce v-am spus toate acestea? Pentru că, după cum am menționat:

         A. scrierile Prajna Paramita vorbesc propriu-zis despre vacuitate. 

         B. Și datorită faptului că oamenii s-au speriat, aceste învățături au fost lăsate la o parte. Legenda spune că naga au ascuns aceste învățături. Cine sunt naga? Naga sunt creaturi legendare asemănătoare șerpilor. Ele trăiesc sub apă, și sunt foarte inteligente. Pe scurt, învățăturile au fost luate în paza lor.

Sute de ani ele au fost păstrate sub apă până la sosirea lui Arya Nagarjuna, considerat al doilea Buddha. Numele Nagarjuna vine de la Naga pentru că a învățat și a primit de la ele scripturile. 

Povestea spune despre Nagarjuna că era un mare învățat. Era atât de înțelept încât creaturile naga veneau să-i asculte învățătura. Oamenii obișnuiți nu pot vedea aceste creaturi, dar ele pot lua formă umană. Și vin mereu cu bețișoare de tămâie din lemn de santal la învățătură.

Aria Nagarjuna – care nu se numea încă Nagarjuna, pentru că nu se dusese încă la naga – îi întreabă: “De ce ați adus această tămâie? Mirosul este atât de plăcut, unde pot obține așa ceva?” Așa că ei spun: „Suntem nevoiți să aducem aceste miresme, pentru că mirosul oamenilor este îngrozitor. Nu-l putem suporta. Dar, dacă vrei, poți să vii la noi și îți dăm cât vrei”.

Povestea spune că mergând pe urmele lemnului de santal, ajunge la peșterile făpturilor naga și primește de la ele scrierile Prajna Paramita. Nagarjuna este cel care ni le-a adus în secolul II-III e.n. Se spune că ar fi trăit 800 de ani, dar nu se știe exact. Unii savanți spun că ar fi fost doi Nagarjuna iar alții spun că este o singură persoană care a trăit atâția ani.

Au existat multe sutre Prajna Paramita. Majoritatea dintre ele s-au pierdut. În sanscrită sunt aproape inexistente. Ele au fost traduse în tibetană și sunt incluse în canonul tibetan și sunt aproape inexistente în afara canonului tibetan.

În canonul tibetan, există trei versiuni celebre numite:

Gyen dring du sum 

Gye     = extins sau lung.
Dring  = mediu.
Du        = scurt.
Sum     = trei.

De obicei, tibetanii au o mulțime de liste. Numele listei include numărul de elemente care apar în ea. Dacă acum sunt trei elemente pe listă, ei spun: gyen, dring, du, trei. 

Deci:

• • Sutra lungă a Prajnei Paramita, care are 100,000 de versete.
  • Sutra medie a Prajnei Paramita care are 25,000 de versete.
  • Sutra scurtă a Prajnei Paramita cu 8,000 de versete.

Toate aceste sutre s-au păstrat până în zilele noastre. Lama Dvora Hla spunea că a studiat cu Lama Art Angel timp de șase ani sutra medie. Se pare că există mai multe sutre. Printre ele se află una cu 18,000 de versete și cunoscută sub numele de „Sutra Tăietorului de diamant”.

În general, s-au păstrat foarte puțin din aceste scrieri, și mai ales în tibetană. În alte tradiții, non-tibetane, ele nu sunt atât de cunoscute. Există și tradiții care neagă în general că Buddha ar fi transmis aceste sutre. De exemplu, cei din curentul budist Theravada nu recunosc aceste scrieri ca fiind scrierile lui Buddha. Maestrul Shantideva, în capitolul pe care l-a scris despre înțelepciune, poartă o discuție contradictorie cu aceștia. 

Cu siguranță noi le acceptăm ca fiind învățăturile lui Buddha. Am studiat deja „Sutra Tăietorul de diamant” și am văzut cât de importantă este aceasta în prezentarea vacuității. După cum am spus, pentru a ajunge la studiile despre vacuitate, de a întâlni aceste sutre, de a întâlni profesori care le predau, de a le înțelege corect, și de a nu ne panica după aceea, trebuie acumulate multe merite, astfel încât în calea noastră să nu apară obstacole care să ne descurajeze și să nu putem merge mai departe .

Chiar și în sutrele din Prajna Paramita există multe povești. Cum ar fi cea despre Bodhisattva care plânge.

Se povestește că un Bodhisattva dorea să meargă să învețe Prajna Paramita de la Lama. În acele vremuri, se obișnuia să se aducă Lamei aur în aceeași cantitate cu greutatea corporală a elevului, ca dovadă a seriozității acestuia, pentru că altfel elevul ar veni, ar auzi și ar pleca și asta nu este o karmă bună. Dacă vin, aud cuvinte sacre și apoi le disprețuiesc sau le găsesc defecte, sau nu le practică, nu este bine. Un mare Lama, nu are nevoie de aurul elevului.

Povestea spune că acest Bodhisattva dorea foarte mult să audă studiile Prajna Paramita, dar nu avea bani și nici aur. De unde va obține bani? Așa că se așeză în piață și își oferi organele spre vânzare, în schimbul acestui aur. Era dispus să renunțe la organele sale numai să ajungă la aceste studii.

Așa cum stătea în piață, strigând că este de vânzare, vin demonii și îl amuțesc, ca să nu poată ajunge la aceste învățături. Bodhisattva începe să plângă pentru că se simte neputincios. O doamnă bogată, vede de la distanță ce se întâmplă, și îl ajută cu bani. Acesta este un exemplu de poveste care apare în sutrele înseși.

Toate cele trei tipuri de sutre se numesc împreună:

 

Yum

 

Yum înseamnă mamă. De ce se numesc împreună mamă ? Pentru ca Prajna Paramita, înțelepciunea vacuității, este înțelepciunea care produce pe toți Buddha. Toți Buddha provin de la această mamă, a Prajnei Paramita.
Yum mai înseamnă și femeie, soție.

 

Sursele din care vom învăța în acest curs

1. O sursă a acestui curs sunt scrierile Prajna Paramita. Nu vom merge direct la ele, pentru că asta se face în cursul 6.

2. Pe baza scrierilor Prajna Paramita, maestrul Asanga primește învățătura de la Maitreya. Maestrul Asanga a trăit în jurul anului 350 e.n. 

Vă mai amintiți de Asanga care alerga cu câinele în spinare? Cine era acest câine? Era Maitreya, următorul Buddha. Vom mai vorbi puțin despre asta în ultima lecție a cursului.

Se spune că Maestrul Asanga a locuit 12 de ani într-o peșteră pentru a-l întâlni pe Maitreya. După ce mintea i s-a purificat complet, numai atunci a putut să-l vadă cu adevărat pe Maitreya. Povestea spune că după 12 ani, maestrul Asanga iese din peșteră și vede un câine rănit întins pe drum. O căruță trecuse peste el, călcându-i trupul. Plin de compasiune se uită la câine și vrea să-l ajute. Când se aplecă spre el, vede că stomacul câinelui era infectat și plin de viermi. Maestrul își spune „mai întâi trebuie să înlătur viermii, dar ei sunt mici și dacă îi prind cu mâna o să-i rănesc”. Așa că își spune „Îi voi scoate cu limba mea, unul câte unul”. Apoi se apleacă, și când se uită îl vede pe Maitreya. Datorită faptului că Asanga devenise atât de pur a putut vedea puritatea și nu impuritatea câinelui 

Atât timp cât mintea noastră nu este pură, nu putem recunoaște puritatea ca puritate. Și acesta este un obstacol. 

Povestea spune că Maestrul Asanga numai după ce a atins un grad de puritate suficient de mare, a putut să se ridice în paradisul lui Maitreya, și să primească direct învățătura de la el. Numai cei care au devenit Arya, adică cei care au perceput direct vacuitatea, pot întâlni ființe iluminate în persoană și pot primi învățături directe de la ele, pe care ni le pot aduce și nouă. Maestrul Asanga ne-a adus astfel cinci mari cărți ale lui Maitreya. Iar una dintre ele, pe care se bazează acest curs, se numește:

                                                 
Nguntok gyen

 

După cum o să vedeți, acest curs conține mulți termeni, definiții și detalii tehnice, de aceea vă rog să aveți răbdare. Pe parcursul lui vom introduce și meditații. 

Nguntok = realizare, conștientizare sau ceva perceput direct.
Gyen        = ornament, bijuterie sau coroană.

În sanscrită se numește: Abhisamaya Alamkara și în română: „Ornamentul realizărilor”.

Alamkara înseamnă ornament, iar Abhisamaya – realizări. 

Deci, aceasta este una dintre cele cinci cărți pe care Maestrul Asanga ni le-a transmis direct de la Maitreya.

Maitreya se numește în tibetană:

Jetsun jampa 

Jetsun = venerabil
Jampa = iubire.
Jetsun jampa înseamnă venerabilul iubit.

Numele maestrului Asanga în tibetană este:

Pakpa tok me

Pakpa  = arya, adică cel ce a perceput vacuitatea direct.
Tok me = Asanga sau neatașat.
Pakpa tok me înseamnă Arya Asanga.

Maestrul Arya Asanga a trăit în jurul anului 350 e.n. Nimeni nu știe exact – aceasta este o estimare. La fel ca toate cărțile antice, cartea lui Asanga este foarte concisă și este imposibil de citit și de înțeles, așa că avem nevoie de un comentariu la acest comentariu. Conținutul cărții se bazează în întregime pe Yum, pe scrierile Prajna Paramita. 

3. În jurul anului 850 e. n. a apărut înțeleptul indian pe nume Maestrul Haribhadra. Numele lui în tibetană este:

Lobpun sengge sangpo

 

El a scris un comentariu asupra scrierii Maestrului Asanga numit: „Clarificarea”. Datorită faptului că și acest comentariu este greu de citit, a fost nevoie de un alt comentariu.

Lama Dvora Hla a studiat direct acest comentariu cu Lama Art la Howell din New Jersey. Ea spunea că pentru acest studiu au avut nevoie de Prajna Paramita, de comentariul maestrului Haribhadra și în plus de comentariul asupra acestui comentariu a lui Gyaltsab Je, discipolul lui Je Tsongkapa.

4. În acest curs nu ne vom folosi Gyaltsab Je, ci de un alt comentator numit:

   Kedrup tenpa dargye

 

El a trăit între anii 1493 – 1568. Cartea lui se numește:

Parchin ta cho

Analiza perfecțiunii înțelepciunii

Kedrup Tenpa Dargye a fost un mare savant tibetan. Și a scris multe manuale pentru mănăstirile tibetane. O mare parte din ceea ce se învață în mănăstirile tibetane vine direct de la Kedrup Tenpa Dargye. Deci, el a scris comentariu la comentariul lui Gyaltsab Je, care a fost comentariu al comentariului lui Je Tsongkapa, care a fost comentariu asupra comentariului Maestrului Haribhadra, iar acest comentariu este comentariul asupra comentariului maestrului Asanga, asupra scrierilor Yum.

 

Metoda foilor de ceapă

1. Prima foaie interioară este Buddha.

2. Apoi, foaia de deasupra reprezintă primii comentatori indieni, de la începutul primului mileniu. 

3. A treia foaie a acestei cepe, sunt comentatorii indieni târzii  de la sfârșitul primului mileniu, 700 – 800.

După care budismul ajunge în Tibet și apar comentatorii tibetani.

4. Deci a patra foaie este reprezentată de comentatorii tibetani antici, din prima jumătate a celui de al doilea mileniu. 

5.Iar apoi vin comentatorii tibetani târzii, din a doua jumătate a celui de al doilea mileniu.

Și când ajungem la ultimii comentatori, lucrurile încep să devină mai clare. Deja au trecut mulți ani în care tradiția s-a rafinat, s-a șlefuit, a fost curățată de distorsiuni, și care se bazează pe multe dezbateri care au clarificat tot felul de subiecte delicate. Textele scrise deveniseră foarte precise și citibile. 

 

Cum apare asta în cazul nostru?

1. Să începem cu Buddha. Yum, textele Prajna Paramita sunt de la Buddha. Ele ne-au fost aduse de către Nagarjuna, pe care le-a primit de la creaturile Naga. Și aceasta este baza sau textele rădăcină. 

2. Apoi a venit Abhisamaya Alamkara, „Ornamentul realizărilor” pe care  Maitreya a transmis-o Maestrului Asanga, în jurul anilor 350 e. n. Este cam aceeași perioadă în care Yum au fost aduse de Nagarjuna de la Naga.

3. Apoi a venit Maestrul Haribhadra, care îl comentează pe Asanga, în jurul anului 850 e. n. d.

4. După care au venit și alți comentatori, cum ar fi Je Tsongkapa, Gyaltsab Je, dar în acest curs nu ne vom folosi de comentariile lor.

5.Mergem acum direct la Kedrup tenpa dargye, care a trăit în Tibet din secolul al XVI-lea și a scris în tibetană. A scris multe manuale pentru mănăstiri pe baza acestor scrieri.

Toate aceste scrieri sunt foarte profunde și conțin o mulțime de definiții, pe care le vom transmite în acest curs, dar ele cuprind mult mai multe lucruri peste care nu vom trece în acest curs. Putem dedica doi ani de studii doar pe aceste subiecte și nu le epuizăm.

Lama Dvora spunea că a studiat Abhisamaya Alamkara cu Lama Art o dată pe săptămână sau la două săptămâni timp de șase ani și au ajuns la aproximativ jumătatea ei. Se merge încet, de la cea mai interioară foaie până la cea exterioară, și în același timp stăteau cu o mulțime de cărți în față, toate în tibetană. Lama Dvora spunea că a face acest lucru a fost un mare privilegiu, o adevărată plăcere de a urmări cu adevărat ceea ce a vrut să spună Buddha.

Există o mulțime de detalii care descriu calea, calea unui Bodhisattva. Sunt descrise calitățile lui Buddha, de exemplu. În ultimul capitol al cărții  „Abhisamaya Alamkara” există sentimentul real că zbori. Ai senzația că altcineva ar fi transmis toate acestea, dar de fapt Buddha a fost cel care le-a transmis literalmente și își descrie trăsăturile.

 

Scopul cursului 2

După ce am făcut primul curs Lam Rim – cursul 1, care ne-a oferit o imagine de ansamblu a căii, acum scopul este să se intre mai în adânc în detaliile căii.

După cum am spus, atunci când Buddha a ieșit din meditație și chiar și după ce a început să predea, multă vreme nu a vorbit deloc despre vacuitate, pentru că s-a temut că oamenii nu vor înțelege. Pe de altă parte, știa foarte bine că, fără a preda vacuitatea, este imposibil de a ieși din samsara. Doar a sta și a medita nu eliberează. De aceea era necesară meditația pe înțelegerea vacuității.

A face multe binefaceri este foarte important, dar nu suficient. Nu este suficient pentru a ne elibera. Avem nevoie atât de binefaceri, cât și de învățături, de aceea ne străduim atât de mult să intrăm în aceste detalii, în aceste amănunte. Marii Lama din tradiția Gelugpa subliniază cu tărie importanța învățăturii. Ken Riponche obișnuia să spună: „Vrei să elimini samsara, trebuie să știi care este scopul pe care vrei să-l țintești”. Până când nu identifici clar ținta, atunci cum vei ști că ai lovit-o? Fără asta meditația este prea abstractă. Cu toate că se poate ajunge la multă plăcere în meditație asta nu ne eliberează. De aceea este foarte important ca lucrurile să fie precise și acesta este scopul acestui curs.

Până nu ajungem la perceperea vacuității, nu știm câtă vreme mai continuăm să ne învârtim prin Samsara. Acest lucru este greu de știut, pentru că avem un depozit karmic imens pe care l-am umplut de-a lungul multor veacuri. Iar majoritatea karmelor sunt negative, aproape toate sunt negative.

Poate avem puțină karmă bună, karmă acumulată prin serviciul adus Lamei, adus Dharmei. Avem foarte puțină karmă pozitivă, pentru că mintea noastră este pătrunsă de ignoranță, și atunci când facem bine, acest bine este foarte slab. De aceea este foarte greu să ne eliberăm.

Deci, până nu percepem direct vacuitatea, nu avem nicio garanție că ne putem elibera.

Nu există nimic de prisos în aceste învățături. Toată învățătura ne-a fost dată de marii Lama pentru a ne aduce la eliberare.

 

Fiecare discipol are Buddha lui

Întrebare: Buddha este omniscient, el știe totul. El a predat în câteva runde, spunând că oamenii nu erau atât de pregătiți și se speriau. Buddha nu a știut că ei nu înțeleg?

Răspunsul este că Buddha vede trecutul-prezentul-viitorul, totul este desfășurat înaintea lui. El știe exact că vom sta aici în secolul 21 și vom învăța aceste lucruri.

Buddha știa că vor exista oameni în diferite stadii de dezvoltare. În fiecare generație există astfel de oameni. 

El a transmis învățătura în funcție de nevoile tuturor oamenilor. Unora li se potrivește învățătura Hinayana, altora Mahayana, iar altora Tantra. Există niveluri diferite.

Toate aceste învățături sunt foarte necesare. De ce? Pentru că cu toți ne aflăm în anumite stadii de înțelegere și la un moment dat vom aluneca în punctele de neînțelegere, care sunt mai subtile.

Buddha ne-a dat versiunea completă. Ne-a dat versiunea Mind Only School, ca să putem observa unde nu înțelegem versiunea completă. Cu toate că prin școala Mind Only School se poate ajunge foarte departe, dar nu până la capăt.

 

Despre vacuitatea Lamei 

Tot acest subiect este super important! Mai ales când intrăm în Tantra. Toată această problemă a înțelegerii profesorului, a înțelegerii lui Buddha, a înțelegerii Lamei, acest gând: „Stai așa, acest Lama a venit să mă învețe lucruri atât de profunde și deodată manifestă un comportament ciudat sau imoral. Ce se întâmplă? Nu mai știe ce face?” este exact legată de întrebarea pusă anterior.

Studiem așa-numitele sutre, spre deosebire de tantra. Cuvântul „Sutra” – are mai multe întrebuințări. În contextul tantrei, sutra este învățătura deschisă a lui Buddha. În contextul sutrei, elevul îl examinează pe profesor și se uită: are el calitățile descrise în cursul 1 sau nu are? 

Je Tsongkapa spunea: „Uitați-vă la calitățile unui profesor. Nu vă luați după oricine”. Și este perfect așa!

Trebuie să căutăm profesorul, pentru că dacă dăm peste persoana greșită și apoi începem să o subestimăm, cădem rău. De ce? Pentru că Buddha se manifestă prin profesorul care vine să ne învețe înțelepciunea supremă – așa ne-a avertizat Buddha. El a spus: „Căutați calitățile lui bune”.

Când intrăm în Tantra, Lama vine și ne învață calea rapidă spre iluminare. Lama este însuși Buddha! a afirmat Ken Rinpoche,

A spus: „Buddha însuși este cel care mă învață!” Buddha nu poate fi confuz! El poate manifesta un comportament sau altul. Lama este complet gol de orice natură. Ceea ce trebuie să înțelegem este vacuitatea Lamei.

Cine vine să mă învețe, mai ales în tantra, vine direct din Dharmakaya mea, doar de acolo poate să vină, nu există alt loc. Lama nu poate fi confuz, el doar să îmi reflecte mintea mea pe care o am acum.

Dacă nu văd puritatea, asta nu înseamnă că Buddha nu este pur, ci pentru că mintea mea nu este pură.

Când încep să înțeleg aceste lucruri, voi privi defectele, ca materie primă cu care să lucrez. Cu alte cuvinte, trebuie să mă uit la ceea ce ar trebui să purific în curentul meu de conștiință.

Și dacă nu am un asemenea grad de înțelegere, nu am ce să caut în Tantra. Dacă nu înțeleg vacuitatea de la acest nivel – dacă nu înțeleg vacuitatea absolută a Lamei, că el nu are nicio existență proprie de sine – atunci de îndată ce voi vedea un defect, voi cădea rău. De aceea marii Lama nu-i introduc cu ușurință pe oameni în tantra. 

În zilele noastre, marii Lama oferă inițieri publicului larg la un anumit nivel, dar nu la cel avansat. Probabil că ei pun în balanță uriașa binefacere de a introduce oamenii în tantra cu riscul.

Acest subiect este foarte important. Trebuie să înțeleg omnisciența lui Buddha, să înțeleg că dacă cineva vine și mă învață astfel de lucruri sacre și îmi arată o cale spre iluminare, și el nu vine din Tibet, sau din America, el este doar proiecția mea; El este proiecția mea din iluminarea mea. În măsura în care nu sunt pură, vor începe să apară defecte la el și apoi pot lucra cu ele. Atunci mă pot purifica.

De unde știu că progresez pe cale? Unul dintre indicii este că Lama mi se va pare din ce în ce mai luminat! Acesta este un indiciu al progresului meu pe cale. Și am văzut asta tot timpul în povestirile budiste. Cum a fost exemplul maestrului Asanga care a văzut un câine, și abia mai târziu a văzut că el este Maitreya.

Se spune despre Naropa care a plecat în căutarea Lamei sale, Tilopa. Naropa l-a văzut pe Tilopa pescuind pești pe care îi prăjea. Tilopa era Lama lui tantric, cel care trebuia să-l aducă la iluminare. Lama îi citi gândurile lui Naropa, aruncă peștele în apă, iar peștele prăjit reînvie și începu să înoate. 

Există nenumărate astfel de povestiri care ne arată cum discipolul îl percepe pe Lama impur – totul vine de a pune la încercare înțelegerea de către elev a vacuității.

Cine a urmat cursul 1, un curs pentru începători, Buddha ne spune: „Căutați să vedeți dacă Lama are calitățile A, B, C …”.

Este aproape imposibil să le găsim. De ce? Pentru că nu suntem puri! Apoi ni se spune: „Bine, cele zece sunt greu de găsit, atunci căutați cinci dintre ele”. Și asta e greu de găsit. În cele din urmă, va trebui să le căutăm în inima noastră.

În Tantra, Buddha spune: “Ți-ai întâlnit Lama, atunci imperfecțiunile pe care le vezi la el, caută-le în tine și curăță-te de ele “. Pentru că Buddha este pur.

 

Purificarea conștiinței

Ceea ce apare în realitatea noastră și modul în care o experimentăm, ne indică gradul de puritate al minții noastre.

Dacă se practică carnețelul, zilnic, de șase ori pe zi, acest lucru ne purifică treptat mintea. Dacă nu menținem această practică în mod regulat, nu există nicio garanție că va exista o schimbare! Obstacolele sunt garantate să vină.

Noi nu avem o minte care să meargă în direcția iluminării. Avem condiționări opuse, care sunt adânc înrădăcinate. Dacă nu folosim acest antidot, fără nicio îndoială vor apărea obstacole în calea noastră. 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lecția 1 – partea a doua 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții

 

Perfecțiunea înțelepciunii

Care este perfecțiunea înțelepciunii? Un alt mod de a traduce Prajna Paramita este perfecțiunea înțelepciunii. Paramita, în sanscrită, înseamnă perfecțiune. Paramitele sunt perfecțiunile pe care le practicăm pe calea Bodhisattva.

Am vorbit mai devreme despre Prajna Paramita ca texte mai lungi sau mai scurte despre perfecțiunea înțelepciunii. Aceasta este Prajna Paramita nominală. Ea nu este adevărata Prajna Paramita, ci este simbolică, este cea scrisă.

Atunci, ce este de fapt Prajna Paramita?

Iată definiția ei:

Prajna Paramita sau perfecțiunea înțelepciunii, este perceperea vacuității sub influența aspirației de a ajuta toate ființele simțitoare.

Mai putem spune: percepția vacuității cu o minte influențată de iubirea față de toată creația ( bodhicitta).

Și această percepție este mintea unui Arya Bodhisattva.

Deci, încă o dată: perfecțiunea înțelepciunii este percepția vacuității în mintea lui Arya Bodhisattva, atunci când o astfel de minte este impregnată de aspirația de a ajunge la iluminare, pentru a ajuta toate ființele.

Deci, practic, dacă ne uităm bine la definiție, ea ne spune că perfecțiunea înțelepciunii este percepția vacuității.

În momentul perceperii vacuității, nu mai sunt gânduri, ea este dincolo de procesele normale de gândire. Așa că, cu siguranță, cel care percepe vacuitatea nu mai gândește: „Acum îi iubesc pe toți oamenii și o fac pentru ei”. Nu există un astfel de gând. Prin urmare, definiția spune, că mintea este pătrunsă de această iubire supremă pentru umanitate, care vrea să scoată toate ființele din toată suferința.

Se poate ajunge la Nirvana fără ca mintea sa să fie impregnată de această iubire. Într-una dintre următoarele lecții, vom vorbi despre ce este Nirvana. Omul nu poate ajunge la iluminarea completă fără Bodhicitta.

Realizarea sau înțelegerea vacuității (înțelepciunii) fără Bodhicitta nu este desăvârșită. Bodhicitta fără a înțelege vacuitatea nu este desăvârșită.

 

Arya este cel care a perceput vacuitatea direct

Ce este Arya?

În tibetană i se spune: Pakpa.

Pakpa

Arya – Pakpa  este cel care a perceput vacuitatea direct.

 

Cele cinci etape pe calea către iluminare

Dacă avem karma bună care rodește ajungem să învățăm Dharma, să întâlnim profesori de Dharma și începem să ne uităm la natura realității noastre, să înțelegem că realitatea samsarică așa cum o cunoaștem, se va termina rău. Dacă nu credeți, mergeți la azilul de bătrâni.

Orice lucru bun pe care îl avem, îl vom pierde mai devreme sau mai târziu. Fie că este vorba de bani, de sănătate, de familie, de relații, toate acestea sunt trecătoare, sunt temporare. Sunt ca bulele din spuma valului. La treizeci de secunde după ce închidem ochii, toate aceste lucruri nu vor mai avea nici un sens pentru noi. Ele se vor pierde. Ele sunt în totalitate percepțiile noastre, sunt fabricările minții noastre.

1. Calea acumulării

Viața asta, așa cum noi o știm, este suferință. Este nevoie de timp pentru a înțelege acest lucru.

Când ne conectăm în inimă cu această suferință, vom avea sentimentul că nu avem unde să mergem, că nu există nimeni la care să apelăm. Vom avea sentimentul de singurătate. Dar ele vor trece cu timpul. Când înțelegerea se adâncește, va trece și ea. Dar ea este esențială pentru a urca cu seriozitate pe cale. Când se întâmplă acest lucru, se numește că am urcat pe calea acumulării.

Urcând pe calea acumulării, începem să acumulăm multe binefaceri. Cu cât vom face mai multe fapte bune, cu atât vom fi mai pregătiți să înțelegem vacuitatea, deoarece înțelegerea ei necesită o karmă incredibilă. Cel care se află pe calea acumulării învață să mediteze, să facă multă meditație.

2. Calea pregătirii

Atunci când omul ajunge să-și dezvolte o bună capacitate de meditație , va intra pe calea pregătirii. El va face multă meditație, îmbinând învățătura despre vacuitate și analizarea ei.

3. Calea perceperii

Calea perceperii poate fi o jumătate de oră, un sfert de oră, în meditație foarte profundă. Cel ajuns aici se numește Arya sau Pakpa. Pakpa este asigurat că va ajunge la iluminare într-un număr mic de vieți ( între una și șapte vieți). Dacă se află în Tantra, uneori poate ajunge la iluminare chiar în aceeași viață. Dacă el se află pe calea Mahayanei, va ajunge și la iluminarea deplină a lui Buddha.

4. Calea practicii

După calea perceperii, Arya continuă să practice.

5. Calea – Nimic nu mai este de învățat

Și la sfârșit vine iluminarea. Această etapă se numește: nimic nu mai este de învățat. Ființa umană a realizat calea. Ea nu mai este o ființă umană, este un Buddha.

 

Arya nu este o persoană obișnuită

Chiar și un Arya nu este tocmai o ființă umană. El arată ca o ființă umană. Canalele lui energetice sunt cu totul diferite. Felul în care percepe realitatea este cu totul diferit de al nostru. Conștientizările sale sunt cu totul diferite, modul în care trăiește și funcționează – nu este ca a unui om obișnuit. Modul în care experimentează durerea sau suferința este diferit de orice altă persoană, este deja altceva, el se află pe calea către Buddha.

Arya în sanscrită înseamnă înalt sau superior. Înțelegerea realității lui este complet diferită de înțelegerea noastră.

El nu mai crede că realitatea este așa cum ni se pare și aceasta este marea diferență. Nu numai că nu crede, dar înțelege și de unde vine. Începe să înțeleagă mult mai bine karma și, de aceea nu mai acumulează karme negative el începe să-și elimine karmele negative pe care le-a acumulat deja în trecut.

a. O astfel de persoană devine lipsită de orice teamă. Arya știe sigur că în scurt timp toată suferința lui va înceta. În Sutra Inimii scrie: „Toți Bodhisattva sunt capabili să practice perfecțiunea înțelepciunii, să rămână în această perfecțiune a înțelepciunii. Acest fapt îi eliberează de orice obstacol din mintea lor și îi eliberează de orice frică”. Arya este neînfricat. El a întâlnit Dharmakaya, a întâlnit nemurirea din interiorul lui, nu mai este nimic de care să se teamă.

b. Arya știe că toată viața lui este dedicată de a-i aduce pe toți ceilalți  în același loc, la fericirea sublimă. Ce ar mai putea speria o astfel de persoană? Arya este cu adevărat neînfricat!

Aceasta este năzuința noastră. Tot studiul nostru, toată practica și toată meditația noastră este de a realiza acest lucru. Dacă ajungem să devenim Arya, ne-am îndeplinit scopul acestei vieți într-un mod uimitor, este o realizare extraordinară.

 

O combinație istorică unică

Spunem că trăim acum într-o serie de împrejurări favorabile care nu au mai fost în istorie. Trăim în condiții de viață bune:

• • Avem confort fizic.
  • Avem o educație bună.
  • Trăim într-o lume în care există Dharma.
  • Trăim într-o lume în care există profesori de Dharma.
  • Și ei vin la noi.
  • Noi înșine avem interes să le auzim învățătura.
  • Avem capacitatea de a înțelege ceea ce spun ei.
  • Avem profesori care ne creează condiții fizice reale pentru a face calea. Ei creează o generație de discipoli care să continue să răspândească aceste învățături.

Nu au existat astfel de condiții în istorie, nu a existat o astfel de libertate religioasă, o astfel de petrecere a timpului liber și asemenea circumstanțe fizice.

• • Progresul medicinei ajută oamenii să trăiască mai mult.
  • Confortul nostru economic ne permite să avem timp liber. Și dacă ne aflăm aici, indiferent de câți bani avem – înseamnă că avem condiții de bunăstare economică.

Ce ne determină să facem asta sau nu? Karma. Cumulul de binefaceri. Acesta este scopul nostru. Dacă am ajuns aici, restul se va derula de la sine. Calea tantrică este cu mult mai ușoară, motiv pentru care tantra, este atât de importantă. Este mult mai ușor și mult mai plăcut în Tantra  decât în afara ei,  spre asta năzuim.

• • Avem profesori care predau Tantra.

Fiindcă veni vorba, nu toți Buddha transmit Tantra. Ei știu că Maitreya, când va veni, nu va transmite Tantra. Tradiția budistă spune că o mie de Buddha vor veni în eonul actual. Shakyamuni a fost cel de al patrulea Buddha, el ne-a transmis Tantra. De asemenea și cel de al unsprezecelea Buddha va transmite Tantra, ceea ce este irelevant pentru noi în acest moment. Toți ceilalți Buddha nu vor transmite Tantra, pentru că generațiile vor fi inferioare.

Condițiile în care trăim sunt formidabile, lucru extrem de rar. Câți oameni au karma să audă dharma? Câți oameni au obstacole în a nu o auzi? Totul depinde de binefacerile pe care le-am acumulat.

 

Bodhisattva

Ce este Bodhisattva?

Bodhisattva este o persoană care este impulsionat de dorința sinceră de a ajunge la iluminare, de a fi un Buddha, pentru a putea ajuta toate făpturile.

Înainte de a avea această aspirație de a ajunge la iluminare, există ceea ce numim aspirația artificială. Cu alte cuvinte, ne dorim ca acest lucru să se întâmple, dar încă nu suntem pătrunși de această dorință, încă nu curge prin venele noastre. În budism, ea nu este exclusă pentru că așa începem să practicăm.

Ni se spune: „Prefă-te până reușești! ”

Bodhicitta poate fi realizată înainte de perceperea directă a vacuității sau în timpul perceperii vacuității. Cel care a realizat Bodhicitta devine Bodhisattva. Bodhisattva este cel care are Bodhichita. Este posibil să devenim un Bodhisattva înainte de a deveni Arya.

Dacă suntem pe calea Mahayanei și nu suntem încă un Bodhisattva, dar am devenit Arya, în acel moment vom deveni un Bodhisattva. Acest lucru se întâmplă în timpul meditației sau imediat după ieșirea din ea, deoarece suntem motivați să acționăm pentru binele tuturor ființelor și pentru că am practicat Mahayana de atâta timp.

 

Arhat

Ce este Arhat?

Arhat = este cel ajuns la Nirvana

Pentru el toate afecțiunile mentale și semințele lor, au încetat. Supărarea, gelozia sau dorințele lumești au încetat pentru totdeauna în mod ireversibil.

Arhat a perceput vacuitatea, dar nu este neapărat un Bodhisattva. Dacă nu se află pe calea Mahayana, el poate fi un Arhat fără a fi un Bodhisattva.

Cel care se află pe calea Mahayana, nu este numit Arhat, ci Bodhisattva de nivel opt.

Pentru că un Arhat nu are Bodhicitta, acest fapt diferențiază Nirvana de Iluminare.

Nirvana este un loc unde nu mai există afecțiuni mentale, un loc plin de plăcere. Plăcerea este atât de mare încât nu dorești să mai pleci din această stare iar aceasta nu este iluminarea completă. Plăcerea Iluminării complete este de milioane și milioane de ori mai mare decât cea a Nirvanei. Este greu de imaginat o astfel de plăcere.

În Abhisamyalamkara scrie că cineva poate sta în Nirvana milioane de ani, într-o plăcere incredibilă, dar Buddha va veni și îl va scoate de acolo. El nu se mai întoarce în Samsara, nu mai este în Samsara, dar trebuie să înceapă să-și dezvolte Bodhichitta de la zero. Deoarece a fost focusat doar pe  el însuși și nu pe ceilalți, nu a ajuns la iluminarea deplină. De aceea nu este încurajată practica care duce la Nirvana, ci ne dorim o practică care să ducă la iluminarea deplină a lui Buddha.

Cei ajunși la Nirvana și-au depășit ego-ul, dar nu și-au dezvoltat abilități de a-i ajuta și pe ceilalți. Asta nu înseamnă că nu-i iubesc pe toți ceilalți. Un Arhat cu siguranță practică „ cele patru gânduri infinite”. Compasiunea lui este foarte puternică, dar nu și-a asumat răspunderea personală. El nu are cele patru rânduri suplimentare pe care le-am adăugat în această rugăciune, acel: „eu însumi voi acționa ca ele repede să se împlinească!”

 

Cele trei niveluri de perfecțiune ale înțelepciunii.

Există trei niveluri de perfecțiune a înțelepciunii prezentate în detaliu în Abhisamyalamkara

1. Perfecțiunea înțelepciunii căii:

Aceasta este perfecțiunea înțelepciunii în conștiința unei persoane care nu este încă un Buddha, dar este deja un Arya Bodhisattva.

Unde se află el pe axa celor cinci căi? El este pe calea practicii. În textele budiste este prezentat în detaliu modul în care acesta practică.   

2.  Perfecțiunea înțelepciunii rezultatului

Cel care a perceput direct vacuitatea, vede toate lucrurile simultan ca realitate goală și înșelătoare. Vede simultan trecutul, prezentul și viitor. Această persoană este un Buddha.

Ce poate Buddha și nu poate Arya Bodhisattva? Buddha poate percepe simultan atât vacuitatea cât și realitatea noastră obișnuită. Nici măcar Bodhisattva la nivelul zece, nu poate face asta. O poate face parțial, dar nu în totalitate.

Ce înseamnă asta pentru Buddha? Buddha meditează permanent asupra vacuității. În Sutra inimii scrie: „La un moment dat, Cel binecuvântat intră într-o profundă stare de meditație, cunoscută în învățătura dharma “conștientizarea profundă”. Tot în acel moment, se scufundă și Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik, în meditație profundă asupra perfecțiunii înțelepciunii”. Apoi prin puterea lui Buddha, Shari Putra și Avalokiteshvara încep să converseze. „Apoi, se trezi Buddha din starea lui profundă de meditație, și se îndreptă spre marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii și îi binecuvântă spusele: ”Adevărat este”( Lekso). ”Adevărat este ”, spuse el, ”Adevărat este” spuse el din nou.

Ce înseamnă că Buddha se trezește? Buddha doar se face că s-a trezit, pentru că, el se află în permanență în meditația asupra vacuității.

Întrebare: Bodhisattva poate percepe vacuitatea când vrea el?

Răspunsul este că un Bodhisattva care a perceput pentru prima dată vacuitatea, va aștepta mult ca să i se întâmple asta încă o dată. În tot acest timp se roagă și păstrează cu el un diamant sau caută să fie în preajma diamantelor pentru a-și aminti mereu experiența. Poate să-i ia încă o viață până va percepe din nou vacuitatea.

3. Perfecțiunea înțelepciunii nominale

Al treilea nivel, îl reprezintă cărțile despre perfecțiunea înțelepciunii (sutrele) și învățăturile , despre care am vorbit mai devreme. Acestea nu sunt cu adevărat perfecțiunea înțelepciunii, ci sunt o reprezentare a perfecțiunii înțelepciunii. Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Buddha despre perfecțiunea înțelepciunii. Perfecțiunea adevăratei înțelepciuni nu se află în cărți, ci este o stare mentală.

 

Refugiul budist

Vom intra acum în subiectul refugiului budist, pe care îl vom continua în cea de a doua lecție.

Kyamdro

 

În tibetană scrie Kyabdro, dar se pronunță Kyamdro. Există un „ah” atât de scurt, încât schimbă pronunția.

Ideea centrală în studiul budismului este refugiul, de a merge la refugiu.

 

Refugiul lumesc contrar refugiului spiritual

Dacă ne uităm la ceea ce facem în fiecare zi, putem vedea cum ne refugiem permanent în lucruri, pentru a ne simți bine. Ne spunem: ”Cum îmi va fi bine? Dacă voi avea o bucătărie mai bună, dacă voi avea copii educați sau dacă voi avea un serviciu bun”.

Și care este problema cu asta?

Problema este că ne refugiem tot timpul în lucruri deșarte, lucruri pe care nu ne putem baza.

Ele ne fac să ne simțim bine temporar. Lucrurile lumești, materiale, ne pot aduce bunăstare pentru o vreme, deoarece ele vin din cauze karmice, iar toată karma se bazează pe energie, care urcă și coboară mereu și este perisabilă. Orice acțiune reînnoiește karma care apoi se va degrada.

Oricât de bun ar fi un lucru, el este perisabil, fiind forțați să-l pierdem în cele din urmă. Aceasta este natura lucrurilor cauzate, care provin din karma. Aceasta este natura Samsarei. Totul în Samsara vine și pleacă, urcă și coboară.

Prin urmare, în Samsara nu există nici un refugiu.

Ideea esențială în budism este să înțelegem exact aceste lucruri. Cineva poate întreba: Atunci unde îmi pot găsi refugiul? În ce mă refugiez?

Refugiul budist este întotdeauna unul spiritual, pentru că refugiul lumesc nu funcționează. Deci trebuie să existe ceva spiritual. Cel care caută refugiul spiritual, trebuie deja să se uite la realitatea vieții sale și să vadă că fiecare lucru samsaric este trecător, fiecare relație sau bunuri sunt trecătoare. Totul este vremelnic, poate dura ceva timp, dacă avem karma bună. De fapt, se spune că avem karma mai bună, dacă ni se întâmplă ceva care să ne trezească din acest adevăr crud al Samsarei. Uneori celui care îi merge bine la nivel samsaric, s-ar putea să nu se trezească la timp, iar când karma i se va termina, nu va avea nici un refugiu. Pentru că nu s-a refugiat spiritual.

Bodhisattva se roagă uneori ca să i se întâmple un dezastru care să-l dea jos din acest loc de mulțumire. Există Bodhisattva care au ajuns la nivelul zeilor, o existență plină de încântare, cu mult mai înaltă decât cea a oamenilor. Dar cu toate acestea le lipsesc canalele energetice din corp care să le permită să atingă iluminarea deplină. Ei se roagă să coboare în lumea umană, să se nască ca om, astfel încât să aibă toate elementele care să le permită iluminarea. Își doresc să treacă printr-un dezastru care să-i trezească din existența plăcută și confortabilă, dar temporară, pentru a le face posibilă atingerea iluminării.

Vom vorbi imediat despre refugiu, dar înainte ne vom referi la componentele de a merge la refugiu.

 

Componentele refugiului real

Pentru ca refugiul să fie real, trebuie să existe două componente:

Prima componentă: frica de suferință

În mersul la refugiu – există un aspect al fricii. Ne este frică de o anumită realitate și căutăm să ne adăpostim de ea. Cu alte cuvinte, ne este frică de suferință și dorim să ne protejăm de ea.

Deci, primul aspect al mersului la refugiu, este înțelegerea faptului că această lume suferă. Și pentru că ea este o lume a suferinței, există frica de suferința care va veni, poate în curând sau în viața viitoare. Este înțelegerea că în Samsara, sfârșitul nu este bun.

În scripturi scrie: „În vârful acului, (adică viața aceasta), nu există fericire”. De ce în vârful acului? Pentru că această viață pe care o avem este doar o picătură din șirul nesfârșit al vieților pe care le-am avut deja.

Este greu de imaginat că am trăit un număr infinit de vieți și cu toate acestea viața noastră actuală este doar un punct mic în care nu există fericire și asta nu e ușor de văzut.

Acest lucru trebuie înțeles bine, în inima noastră – și nu pentru că ne spune cineva. Nu este suficient ca cineva să ne spună asta- trebuie să-l experimentăm iar atunci vom căuta refugiul. Fie că este vorba de pierderea unui om drag, fie că este vorba de sănătate, de o boală gravă, aceste lucruri ne trezesc. Și de multe ori, din păcate, până nu se întâmplă astfel de lucruri nu ne trezim cu adevărat.

Cel care s-a trezit, înțelege că Samsara și-a arătat adevărata față și atunci va începe să-și creeze cauzele de a ieși din Samsara. Pentru că Samsara este imposibil de reparat! Aceasta este natura ei. Când oamenii veneau la Ken Rinpoche să se plângă că li s-a întâmplat așa și așa, el spunea: „Ce vrei? Ești în Samsara, asta este natura ei! Practică și ieși din ea!”

Întrebare: De ce nu există fericire? Omul poate experimenta sentimentul de Bodhicitta, chiar și simpla bucurie de a auzi aceste învățături sau iubirea pentru alții, în acel moment el simte iubire, un sentiment divin. Cum se poate spune că nu există fericire?

Răspunsul este că toate aceste exemple vin din partea pură a omului. Când experimentăm o astfel de iubire care vrea să dăruiască altora, iubirea este cea care aduce fericire și vine din partea noastră iluminată. Dar mintea samsarică care iubește, dorește să dobândească, dorește să țină persoana iubită sau obiectul iubit, vrea să-l dețină – nu-l înțelege. În măsura în care există o astfel de neînțelegere, plăcerea va trece. Pentru că nu putem ține pe nimeni.

A doua componentă – credința că există ceva sau cineva care ne poate proteja de suferință.

Al doilea aspect al mersului la refugiu este convingerea că există ceva acolo care ne poate ajuta, că există ceva sau cineva care are puterea să ne protejeze.

 Deci, acestea sunt cele două aspecte:

A. Frica de suferință și dorința de a scăpa de ea.

B. Convingerea că există ceva sau cineva care ne poate oferi protecție.

Exact la fel ca și copilul care fuge la mama lui când îi este frică, îi este frică de ceva și crede că mama îl poate proteja.

Atunci când cineva realizează că nu există nimic samsaric care să-l protejeze cu adevărat, el se va duce după lucruri spirituale.

 

Cele trei diamante

Vom vorbi puțin despre ce este un refugiu budist. În budism se vorbește despre cele trei diamante.

Kun Chok

      

Kun = piatră prețioasă, nestemată sau giuvaer.

Chok = suprem, superior.

Kun Chok = pietrele prețioase supreme. Le vom numi Cele trei Diamante.

Cele trei Diamante sunt cele trei aspecte ale mersului la un refugiu spiritual și acestea sunt refugiul budist. Deși folosim limbajul budist, practic fiecare refugiu spiritual are aceste aspecte în el.

 

Diamantul Buddha

Primul aspect este Diamantul Buddha.

Diamantul Buddha nu este Buddha. Nu ne referim aici la istoricul Buddha Shakyamuni, care conform tradiției, a trăit cu aproximativ 2500 de ani în urmă și s-a iluminat sub copacul Buddha sau Bodhi. Acesta este istoricul Buddha.

Există Buddha Iluminat, cel care a atins iluminarea , ca el există milioane iar așa vom deveni și noi într-o zi.

Atunci ce este Diamantul Buddha? Definiția lui vine din Abhisamayalamkara. Vă voi da o definiție scurtă și o definiție lungă.

Definiția scurtă:

„Diamantul Buddha este protecția supremă a celui care a ajuns la capătul căii și și-a satisfăcut complet ambele nevoi”.

Care sunt cele două nevoi? Cele două nevoi sunt ale lui însuși și a celorlalți.

Este important de înțeles că iluminatul Buddha, nu mai are nicio urmă de suferință, de disconfort sau de nemulțumire. Totul la el este absolut perfect. Corpul este absolut perfect, fericirea este absolut perfectă, mintea este absolut perfectă, plăcerea este absolut perfectă și continuă. Acesta este Buddha.

Definiția lungă a Diamantului Buddha

Definiția lungă a Diamantului Buddha, este luată de la Maestrul Asanga care ne-a transmis cărțile de la Maitreya.

După cum am mai spus acest curs se bazează pe anumite părți ale textului Abhisamayalamkara , dar acum ne vom abate puțin de la această sursă și vom merge la o altă carte a maestrului Asanga, numită Uttaratantra. Deși acest titlu conține numele de Tantra, el nu este Tantra.

Tantra = linie sau continuitate, tradiție sau descendență.

Uttara = înalt.

Uttaratantra = tradiția cea mai înaltă.

Maestrul Asanga spune:

Acesta este Buddha:

Fără cauze, spontan,

Nu s-a realizat prin mijlocirea altora;

Are cunoașterea, iubirea și capacitatea;

Și și-a satisfăcut ambele nevoi.

Voi explica fiecare calitate în parte.

1. Fără cauze

Tot ce avem în realitatea noastră obișnuită, depinde de cauze. Pe când existența lui Buddha este permanentă și nu depinde de cauze.

Când spunem permanent spunem și că este imuabil/neschimbător.

Permanent și neschimbător este același lucru? Nu. Nu în budism.

El este permanent în această stare. Este Buddha neschimbător? Nu. El tot timpul se schimbă: este în permanență atotștiutor/omniscient, el știe totul și totul se schimbă permanent. El se schimbă continuu, dar nu încetează să fie Buddha, este permanent Buddha.

Buddha se schimbă pentru că are minte. Iar mintea este în continuă schimbare. Mintea nu este un lucru fix, deoarece mintea depinde de obiectul pe care îl percepe.

Faptul că el este un Buddha, nu se schimbă. Este permanent. Dar asta nu înseamnă că Buddha este neschimbător.

Vreau să înțelegeți, că Buddha este imuabil în sensul că nu va înceta niciodată să aibă compasiune, o va avea mereu. Dar conținutul se schimbă, pentru că obiectele se schimbă, mintea se schimbă mereu, mintea nu este ceva   neschimbător.

Dacă mă refer la vacuitatea pixului, ea se schimbă? Nu!

Vacuitatea este permanentă? Nu, pentru că odată ce pixul nu mai există, atunci nu mai pot vorbi despre vacuitatea lui. Pixul poate să dispară, să înceteze să mai existe, dar atâta timp cât există un pix, vacuitatea lui este aceeași vacuitate, nu se schimbă.

Dar pixul se schimbă de la un moment la altul, tot timpul. Acum este orizontal, acum este vertical, se schimbă din clipă în clipă. În interiorul lui, moleculele s-au mișcat de mii de ori de când am început să vorbim despre el.

Pixul se schimbă de la o clipă la alta, pe când vacuitatea lui nu se schimbă!

Ce este vacuitatea pixului? Este lipsa existenței proprii de sine a pixului. Atâta timp cât vorbesc despre pix, el nu are nicio existență de sine iar acest fapt nu se schimbă. Dar atunci când nu mai există pixul, nu mai pot vorbi despre vacuitatea lui.

Așadar, atunci când vorbim despre Buddha fără cauze, ne referim la permanența asociată cu svabhavakaya lui (corpul de esență); vacuitatea lui nu se schimbă, exact așa cum vacuitatea acestui pix nu se schimbă.

Vacuitatea acestui pix și vacuitatea lui Buddha – sunt exact la fel .

 

2. Spontan

Buddha ajută toate ființele tot timpul. El nu stă să se gândească: „Oh, Liviu acum are nevoie de ajutor”. El nu gândește. Când este nevoie de el, este deja acolo. Buddha este atotștiutor. El nu trebuie să se gândească la ce are nevoie Liviu. Buddha îi oferă lui Liviu exact ceea ce are nevoie și îi dă, exact în momentul în care are nevoie.

 

3. Nu s-a realizat prin mijlocirea altora

Și aceasta este o traducere puțin complicată, deoarece există două sensuri diferite a acestei propoziții:

• • Buddha vede toate fenomenele necondiționat. Vede totul, realizează totul fără nicio condiție. Nu are nevoie de mijloace suplimentare pentru a realiza totul. Nu are nevoie de ajutoare pentru a realiza totul. El se află permanent în percepție directă.
  • Al doilea sens, este că nu-l putem percepe pe Buddha prin simțurile noastre, ci doar în meditație. Nu putem percepe esența lui Buddha, Diamantul Buddha, prin simțuri.

Îi putem vedea manifestarea lui prin simțuri, dar nu și esența lui. În general, este dincolo de simțuri. Putem percepe esența lui Buddha doar cu ochii înțelepciunii și numai în meditație profundă și numai dacă suntem deja un Arya.

 

4. Are cunoaștere

Buddha are cunoaștere – Buddha este în contact permanent cu totul, de aceea are cunoaștere. El știe de ce are nevoie fiecare ființă în clipa în care ea are nevoie. Conștientizarea lui este absolută, perfectă. Și în acest fel poate tăia rădăcina suferinței. Deci, asta este cunoașterea. El știe cum să taie rădăcina suferinței.

 

5. Iubirea

Nu este suficient pentru a ne ajuta, de ce? Pentru că și el trebuie să aibă și dorința de a ne ajuta. Faptul că cineva știe ceva, nu este suficient, el ar trebui să și vrea să ne ajute.

Aceasta este iubirea. Iubirea și compasiunea lui, le putem pune împreună. Buddha pe lângă faptul că are cunoaștere, el își dorește să ne și ajute. El deține cunoașterea și datorită compasiunii față de noi, ne poate ajuta să ne risipim îndoielile pe care le avem, deoarece îndoielile sunt unul dintre cei mai grei dușmani în calea noastră. Îndoieli față de cale, îndoieli față de învățător, tot felul de îndoieli. Acest subiect este foarte important și vom medita asupra lui. Îndoielile sunt cele care ne omoară. Îndoielile sunt obstacole foarte dificile. Mara le plantează în inimile noastre. (Mara este un pronume pentru „demoni” sau forțele întunericului, aceleași forțe care se opun iluminării. Ele apar adesea în literatura budistă în reprezentarea demonilor). Demonii răi le plantează în inimile noastre.

Trebuie să acumulăm multe binefaceri, pentru ca îndoielile să nu devină obstacole.

Ce creează îndoiala? Neînțelegerea. Nu am perceput încă vacuitatea.

În perceperea directă a vacuității sunt eliminate doar trei afecțiuni mentale, dar care sunt foarte importante.

Cea mai importantă dintre ele, este îndoiala. Vom face meditația asupra îndoielii și vom vedea cât de mult suntem stăpâniți de îndoială. Ea ne omoară. Și este greu de eliminat.

Este nevoie de multă învățătură, pentru a înțelege. Este nevoie de dezbateri logice, de a practica mult meditația. Ce mai trebuie făcut? Trebuie să acumulăm multe binefaceri, să ne rugăm și să cerem binecuvântarea Lamei pentru a îndepărta orice îndoială din inimile noastre. Mintea noastră nu este încă puternică. Și numai cu ajutorul minții noastre putem îndepărta îndoiala.

Mintea, este unealta care poate să îndepărteze îndoiala, cu care vrem să ne purificăm, ea însăși este afectată de îndoială. Este foarte greu de făcut asta, de aceea trebuie să ne dezvoltăm încrederea în Lama și să-i cerem ajutorul. Chiar și  îndoiala față de Lama este, de asemenea, una dintre probleme.

Cele trei afecțiuni mentale care sunt eliminate după perceperea vacuității sunt:

• • Îndoiala față de budism, față de Dharma. Orice îndoială față de Dharma este eliminată. Orice îndoială față de Buddha – dispare. Orice îndoială față de Lama  dispare pentru că în perceperea vacuității ne întâlnim cu Dharmakaya. Înțelegem că aceste lucruri au venit de acolo.
  • Credința în existența proprie de sine a lucrurilor este al doilea lucru pe care îl elimină Arya. Cu toate că încă vede lucrurile că ar veni din afara lui, nu mai crede în asta. Această credință intelectuală este eliminată.
  • Credința în asceză este eliminată. El înțelege că asceza în sine nu eliberează, nu duce la iluminare. De ce este important acest lucru? Pentru că există destui oameni și o mulțime de învățături spirituale care propovăduiesc asceza ca o modalitate de a face calea, care spun: „Vom ține posturi lungi, ne vom autoflagela, vom face tot felul de lucruri și așa ne vom purifica”.

Asta nu înseamnă că nu este bine de a ține post, nu spunem asta. Dar asceza/autoflagelarea în sine, dacă dăunează trupului, va dăuna căii noastre spirituale. Uneori se ține post ca o modalitate de purificare, dar niciodată în măsura în care va dăuna organismului.

Lama Dvora hla povestește:

Una dintre cele mai puternice experiențe pe care le-am avut în India, a fost în ziua în care am mers să vizităm niște temple hinduse, ne-budiste. A fost o zi îngrozitor de caldă și umedă și mulți oameni stăteau la coadă să intre în templu. Așa că stăteam acolo și așteptam să intrăm în locul unde Tilopa, învățătorul lui Naropa, făcuse minuni – se spune că odată începuse să cadă grindină grea, bucățile de gheață fiind ca stâncile de mari și Tilopa le-a oprit în aer, iar acolo stâncile stau atârnate în aer.

Toată lumea crede că acest templu este un loc sacru. Oamenii se târau printr-o gaură și stâncile sunt deasupra ta. Se intră acolo pentru o secundă, se lasă cinci bănuți unui fachir care stă în mijloc și se iese.

Pe scurt, stau acolo și aștept să intru și văd doi fachiri îmbrăcați în portocaliu, unul dintre ei ținea mâna ridicată în sus. Brațul se atrofiase pentru că îl ținuse ridicat mult timp. Și acesta este unul dintre chinurile fizice la care se supun asceții, pe care Arya Bodhisattva îi înțelege, că nu îi va aduce la iluminare.

Așa că mă uit la el și îmi spun: „Ah, despre el se vorbește. Ah, el nu va ajunge la iluminare”. Și mă uit la el, mă uit la fața lui și îmi spun: „Ceva este în neregulă”. Și încep să vorbesc cu el, dar nu vorbea engleză, atunci îl întreb pe celălalt care știa câteva cuvinte în engleză. Eu zic: De cât timp ești așa cu mâna ta? Mi-a înțeles întrebarea în final și îmi spune – 12 ani!

Înainte de asta practicase 4 ani în Bakti Yoga. Știți ce este Bakti? Este devotamentul față de Lama, față de guru. 4 ani a practicat devotamentul față de guru, apoi a decis să ridice mâna și nu a mai coborât-o 12 ani. M-am uitat la fața lui. Fața lui era uluitoare! Nu mai văzusem pe nimeni așa. El era pur, pur, pur. Ochii lui deschiși aveau o puritate incredibilă.

M-am gândit în sinea mea: „Asta nu este scris. Ceea ce se scrie este că nu eliberează”. Dar mă gândeam ce înseamnă pentru acest om care a decis să renunțe la mâna sa? Pentru că ea se atrofia. Luase decizia de a renunța la o parte din corp. El nu și-a tăiat mâna, ci se tortura încet. Își ardea ego-ul. Pentru că, cu fiecare clipă în care își ținea mâna așa, mergea împotriva ego-ului său. După opt ani devenise pur. Pur și simplu nu puteam să-mi iau ochii de la el. Nu mă mai interesau stâncile. Stăteam acolo doar privind la acest om și chiar nu voiam să mă îndepărtez de el.

Deci, nu este adevărat că toate aceste lucruri nu au rost, dar ele nu sunt ultime. Conform învățăturii lui Buddha, ele nu elimină cu adevărat semințele suferinței. Aceste persoane se pot purifica și pot ajunge departe. Și se prea poate ca ei să ajungă la iluminare în viața următoare.

 Deci, perceperea vacuității elimină doar trei afecțiuni mentale din optzeci și patru de mii.

 

6. Capacitatea

Deci, datorită faptului că Buddha are cunoașterea și iubirea, pentru că este atotștiutor, atunci știe exact ce trebuie să-mi spună pentru a mă ajuta.

El nu este atotputernic. Nu spunem că Buddha este omnipotent. El știe ce să facă pentru a mă ajuta de a-mi elimina karma, dar nu poate să-mi ia suferința în mod direct, ci indirect, prin a mă învăța. Are capacitatea de a preda.

Cum știm asta? Dacă ar fi putut să-mi ia suferința, ar fi făcut-o de mult, pentru că este plin de compasiune. Faptul că există multă suferință în lume, că încă mai sufăr, este dovada că Buddha nu este atotputernic, dar este omniscient.

 

7. Satisfacerea ambelor nevoi

Deci, avem șapte aspecte ale lui Buddha.

– 1-3, el este fără cauze, spontan și nu s-a realizat prin mijlocirea altora – aici este vorba despre nevoile lui, a trecut dincolo de orice suferință.

– 4-6, el are cunoașterea, iubirea și capacitatea, pe care le folosește permanent pentru a-i ajuta pe ceilalți. Prin urmare, dobândind compasiunea, cunoașterea și capacitatea de a preda îi poate ajuta pe toți ceilalți.

 Deci, Buddha și-a satisfăcut ambele nevoi. Mai întâi a trebuit să se realizeze pe sine însuși ca să-i poată ajuta pe alții. El a practicat mult pentru a atinge această stare de atotcunoaștere, compasiune și așa mai departe, iar acum le folosește pentru alții.

 Deci, pentru Buddha în sine, nu mai există suferință, are plăcere tot timpul și are un corp de lumină perfect. El trăiește în paradis.

Pe de altă parte, realizând toate aceste lucruri, și-a satisfăcut toate nevoile. Odată ce a devenit Buddha, și-a satisfăcut toate nevoile.

Ne este greu să înțelegem toate aceste lucruri: 

A. Pentru că avem o minte care gândește în mod dualist.

B. Pentru că mintea noastră vede timpul secvențial.

                                                

Noi – avem un trecut, prezent și viitor. Buddha are atotcunoașterea și nu are trecut, prezent, viitor. De asemenea, spunem că de îndată ce Buddha ajunge la iluminare, el a ajutat deja toate ființele. El a satisfăcut toate nevoile tuturor ființelor.

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții

 

 Lecția 1 – partea a treia  

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții

 

Diamantul Dharma

Diamantul Dharma este al doilea diamant. 

Cărțile de Dharma, reprezintă Dharma nominală, care nu este refugiul nostru, este ceea ce simbolizează Dharma. Diamantul Dharma este ceva complet diferit.

Cuvântul Dharma are sensul de: teorie, realizări, conștientizări, fenomene. 

Când spunem Dharma în general, ne referim la mai multe lucruri. Ar putea fi o carte de Dharma, ar putea fi o prelegere Dharma, ar putea fi fenomene. 

Definiția Diamantului Dharma

Iată definiția și apoi o vom explica puțin:

Diamantul Dharma este partea iluminată a adevărului, fie sub forma unei încetări, fie sub forma unei căi sau ambele. 

 

Încetarea

În limba tibetană se spune:

Gok

 

În sanscrită: Nirodha.

Ce este încetarea? Ea este de exemplu, atunci când o persoană și-a oprit supărarea, atât supărarea cât și capacitatea de a se supăra au încetat definitiv. 

Asta nu înseamnă o „pauză”, pentru că pauza este între ceva ce a fost și ceva care va fi. Vorbim de încetare definitivă. Nu numai că nu mă mai supăr vreodată, dar îmi pierd și capacitatea de a mă supăra – acesta este un exemplu de încetare.

Cale

În limba tibetană se spune: 

Lam

Calea:             

– este atunci când cineva a realizat renunțarea. Cineva care și-a dezvoltat aversiunea față de existența și suferința samsarică. Acesta este un exemplu de „cale” fără întoarcere. Cineva care a reușit acest lucru, nu se va întoarce într-o zi să creadă că Samsara este ceva bun.

– sau cineva care a realizat Bodhichita – se numește de asemenea „cale”. Cineva care a atins Bodhichita, nu o mai pierde, este ireversibilă. Dacă nu a ajuns încă la iluminare, el va continua să se reîncarneze în viețile următoare, dar nu va mai pierde acest impuls care îl împinge să acționeze tot timpul pentru binele celorlalți. 

În definiția noastră scrie: „sau ambele”. Asta înseamnă că s-ar putea să nu am încă toate încetările, s-ar putea să-mi fi încetat supărarea, dar nu mi-am încetat încă ignoranța și poate că încă nu am toate căile. Așa că am ceva încetări și ceva căi, o combinație între ele. Dar este suficient una dintre ele și ea este deja inclusă în Diamantul Dharma.

În general, puteți spune că ele sunt realizări spirituale ireversibile.

 

Partea iluminată a adevărului 

Partea iluminată a adevărului înseamnă că putem avea tot felul de încetări care nu sunt în partea iluminată a adevărului sau partea pură a realității. Nu acestea ne interesează. Nu ne interesează lucrurile samsarice care au încetat. Partea iluminată a adevărului ar fi: cele trei căi principale, încetarea emoțiilor negative, încetarea ignoranței, perceperea vacuității, lucruri de genul acesta. Orice combinație a lor este inclusă în Diamantul Dharma. 

Întrebare: Este posibil să avem ceva încetări înainte de a percepe vacuitatea? 

Răspunsul este: Nu. Nu putem elimina afecțiunile mentale complet, le putem înfrâna sau potoli, dar nu sunt eliminate, semințele lor sunt încă acolo.

Acest lucru se întâmplă doar celor care percep vacuitatea direct. Asta înseamnă că Diamantul Dharma este legat de înțelegerea directă a vacuității.

Deci, ce este exact Diamantul Dharma? El este o conștientizare în inima noastră. Sunt idei pe care le-am realizat, pe care le-am înțeles în mod direct. 

Ce înseamnă că ne refugiem în Diamantul Dharma? Înseamnă să înțelegem, că până nu vom percepe direct vacuitatea, vom continua să suferim. Deci, a ne refugia înseamnă a aspira de a ajunge la perceperea directă a vacuității.

 

Diamantul Sangha 

Diamantul Sangha este al treilea diamant.

Ce este Sangha?

• • Sangha este grupul sau comunitatea care studiază împreună Dharma. Este o utilizare a cuvântului. Sensul lui literal în sanscrită este asociere, adunare, comunitate. Deci, un grup de oameni care se adună pentru a studia Dharma.
  • Sangha este un grup de călugări. Lama Dvora Hla spunea că atunci când studiau cu Ken Rinpoche, în sală se aflau și călugări și laici. Atunci când Ken Rinpoche intenționa să facă un ritual anume, spunea: „Acum, toți cei care nu sunt Sangha să iasă din sală, pentru că acum fac un ritual numai pentru Sangha.” Asta însemna numai călugării. Dar nu acesta este Diamantul Sangha.

Diamantul Sangha, înseamnă acei oameni care au perceput direct vacuitatea, adică toți Arya. 

Mai înainte am vorbit despre cele șapte calități ale lui Buddha. El are cunoașterea, iubirea, capacitatea și și-a îndeplinit nevoile lui și ale altora. Atunci când este definit Diamantul Sangha în lectura cursului, dacă Buddha are toate cele șapte calități, Diamantul Sangha are doar o parte dintre ele.

Deci, Diamantul Sangha, este o ființă realizată care a ajuns la conștientizări specifice – ele nu sunt conștientizările de la începutul căii, ci cele din etapele de percepere a vacuității și dincolo de ea.

În concluzie, cel care a perceput vacuitatea, devine atât Diamantul Sangha cât și Diamantul Dharma.

El nu este încă un Buddha, dar el devine imediat două dintre cele trei diamante în care ne refugiem. Și dacă veți întâlni o astfel de persoană, nu o să mai vreți să-i dați drumul.

Definiția Diamantului Sangha din lectura cursului este următoarea: „O ființă realizată care posedă oricare dintre cele opt calități fine ale cunoașterii și eliberării”.

 

Doctorul, medicina și asistenții medicali.

Uneori Buddha, Dharma și Sangha sunt comparați cu:

– Buddha este doctorul,

– Dharma este medicamentul,

– Și Sangha sunt asistenții medicali, care ne ajută să scăpăm de boala noastră cronică a suferinței samsarice.

Dacă veți întâlni pe cineva, care este atât doctor, cât și asistent medical – nu veți mai vrea să plecați de lângă el.

 

Refugiul suprem

Ce înseamnă refugiul suprem? În lectura cursului scrie: „ Refugiul suprem/ultim este orice refugiu unde călătoria de-a lungul căii și-a atins scopul final.”

Ce înseamnă asta? – Buddha! Am ajuns la iluminare! Și acesta este refugiul suprem.

 

Calea Tsenyipa

După cum vedem, în acest curs apar o mulțime de definiții, pe care trebuie să le cunoaștem exact. Doar prima lecție este cea mai dificilă. Trebuie înțeles că fiecare cuvânt are o greutate, are un sens.

Acesta nu este un material ușor, lectura acestui curs nu este deloc ușoară. Putem simți aroma de a fi un Tsenyipa, spre deosebire de un Lam Rimpa: de a studia definiții, de a merge în profunzimea lucrurilor și cât mai exact.

Împreună cu asta, vom vedea mai târziu în curs, cât de important este să dobândim această acuratețe, astfel încât practica noastră să fie corectă, să nu fie vagă, să nu fie neclară, să putem progresa, astfel încât să ne putem elimina ignoranța. Să o cunoaștem exact, să știm exact încotro ne îndreptăm, care sunt etapele căii.

Întrebarea este ce ne va ajuta să ne menținem pe calea cea bună, când ea devine puțin mai tehnică? Ceea ce ne va ajuta este Renunțarea, înțelegerea necazului în care ne aflăm și avem nevoie de tot ajutorul pentru a ieși din el. Când o persoană realizează că are probleme, ea caută ajutor. Acest curs este ajutorul, este leacul. Diamantul Dharma poate opri orice durere și suferință pe care o avem.

Și dacă simțiți că sunteți puțin confuzi după această lecție, înseamnă că învățați  ceva, înseamnă că progresați puțin și asta e bine.

Ken Rinpoche și alți mari Lama spuneau:

„Oamenii deștepți suferă în timp ce învață”.

Și asta pentru că aceștia nu se lasă, învață ceva nou. Dacă nu este ceva nou nu suferim, totul e plăcut și nu progresăm.

Un alt citat a lui Ken Rinpoche spune:

„Dacă te agăți de micile plăceri, niciodată nu vei ajunge la marile plăceri”.

Dacă suntem atașați de plăcerile Samsarei, nu vom ajunge niciodată la plăcerea supremă a lui Buddha.

Este important, nu să renunțăm la plăcere, ci la atașamentul nostru față de ea.                                                       

Meditație

Așezați-vă comod și închideți ochii.

Concentrați-vă pe respirație și încercați să numărați zece respirații fără a vă încurca. Numărătoarea începe pe expirație.

Acum concentrați-vă atenția pe corpul vostru. Imaginați-vă că vă goliți corpul de tot ce este în el, de oase, mușchi, organe și de toate sistemele din organism. Puneți în locul lor lumină strălucitoare. Imaginați-vă că întregul vostru corp este lumină. Goliți-vă de tot până în vârfurile degetelor, vârfurile degetelor de la picioare, toate părțile feței, dinții, buzele, urechile. Stați un minut și goliți totul complet.

Tot ce va rămâne din el va fi un înveliș subțire, subțire. Sunteți ca un balon plin de lumină. Pielea care vă înfășoară este foarte subțire și aveți senzația că veți zbura în orice clipă.

Și acum imaginați-vă că în fața voastră stă un înger.

O ființă angelică, de o frumusețe perfectă, o ființă de lumină, fără nicio pată, imaculată. Cea mai frumoasă pe care vi-o puteți imagina. Ea este plină de lumină, strălucitoare și înzestrată cu toate virtuțile sublime ale lui Buddha. Este plină de compasiune infinită, de iubire necondiționată, de înțelepciune infinită și vă iubește la nesfârșit.

Îngerul se uită la voi și vedeți în ochii lui că este complet îndrăgostit de voi, gata să facă orice pentru voi. Este dispus să facă totul pentru a vă elimina suferința și a vă aduce la fericirea perfectă. Este pregătit să treacă prin dureri imense pentru voi dacă este necesar. Pregătit să aibă inima frântă pentru voi dacă este necesar.

Această ființă este Buddha care veți fi, ea este Diamantul Buddha.

Acum imaginați-vă că această ființă pătrunde în corpul vostru gol. Puteți să vă imaginați că ea pătrunde în voi ori prin creștetul capului, ori prin inimă și încet vă umple tot trupul. Imaginați-vă că primiți forma acestei ființei minunate, a acestui înger minunat, care este Buddha al vostru. Încercați să simți acest înger, care sunteți voi, pentru că nu a mai rămas nimic altceva din voi.

Încercați să vă vedeți mintea pe care o aveți acum, mintea lui Buddha: atotștiutoare, plină de iubire nesfârșită și de compasiune infinită. Iar corpul vostru este un corp de lumină.

Decideți că oriunde veți merge, veți lua această ființă cu voi. Ea va locui de acum în inima voastră pentru totdeauna, și vă va însoți mereu.

Acesta este îngerul vostru, el este Lama voastră. Niciodată nu-l veți putea pierde, pentru că este mereu alături de voi.

Cereți să rămână mereu cu voi și să vă învețe atât timp cât aveți nevoie.

Puteți să deschideți încet ochii.

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții