Author: Bogdan Petroiu

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 7

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

În următorul capitol, maestrul Shantideva ne vorbește despre afecțiunile mentale.

Ce este afecțiunea mentală?

În tibetană:

Nyon Mong

Klesha este cuvântul sanscrit pentru Nyon Mong care înseamnă afecțiune mentală.

Care este definiția ei?

rang dang tsungden gyi semgyu ma-shiwar jepay rikne kyi semjung

 

Tsungden               — a fi asociat,
Semgyu                   — fluxul minții,
Rang dang tsungden gyi semgyu — asociat de fluxul minții,
Shiwa                      — pace, liniște
Jep                            — a face.
Ma shiwar jepa  — a tulbura liniștea,
Rik ne kyi              — de tipul,
Semjung                — funcție mentală.

Afecțiunea mentală este o funcție mentală de tipul care acționează pentru a tulbura liniștea minții cu care este asociată.

Pe scurt putem spune: orice gând care ne tulbură liniștea sufletească. Aceasta este definiția.

Cu toții știm că un minut de supărare este suficient pentru a ne strica ziua. Și cu siguranță dacă acționăm după aceea din această supărare, ne poate întuneca zece ani de viață mai târziu. Dacă am spus ceva greșit, persoanei greșite, la momentul nepotrivit, ne va măcina sufletul ani mai târziu.

Nu putem spune ceva din supărare, dacă n-am fi avut mai întâi un gând de supărare, iar acest gând este o afecțiune mentală. Am spus că în budism, toate emoțiile negative sunt afecțiuni mentale, cu excepția uneia: regretul care este însoțit de înțelegere vacuității lucrurilor, care este însoțit de înțelepciune.

 

Nirvana

Dacă reușim să eliminăm toate afecțiunile mentale, ajungem la Nirvana.

Ce este nirvana? Nirvana este o stare de calm profund, de pace, o minte foarte liniștită.

Un Arhat care a ajuns în Nirvana, mai experimentează durerea? Da! Poate experimenta durere. Mai ales dacă mai are un corp fizic. Există oameni, nu mulți care au ajuns la Nirvana și încă au corp fizic. Aceasta se numește Nirvana cu rest. Dacă au un corp samsaric, un corp din carne și oase, acest corp poate fi rănit și vor experimenta durere.

Dar ce nu mai au? Nu mai au afecțiuni mentale. Această durere pe care o vor experimenta, să presupunem că vine cineva și îi taie, ei nu vor reacționa cu resentimente împotriva acelei persoane, cu furie sau judecată. Vor înțelege esența ei.

De fapt, un Bodhisattva, care este pe calea iluminării, se expune în mod deliberat la dureri imense. Ce se întâmplă când ni se petrece ceva neplăcut? Ne închidem inima. Ne îndepărtăm de sursa durerii. Nu vrem să mai iubim persoana care ne-a făcut să suferim. Înainte l-am iubit, acum ne-a jignit rău, ne închidem inima și nu vrem să ne mai gândim la asta.

Bodhisattva face exact invers. Bodhisattva își deschide inima și durerea devine din ce în ce mai mare. Este o afecțiune mentală? Aceasta este deosebirea pe care o facem. O persoană care a ajuns la Nirvana poate experimenta durere și nu va reacționa la ea cu afecțiune mentală. Nu va reacționa cu o înțelegere greșită a ceea ce se întâmplă. Nu va reacționa cu resentimente față de cine l-a tăiat de exemplu, sau cine l-a părăsit, de exemplu. Toate acestea nu vor mai veni. Încă mai pot exista karme vechi care au fost plantate și se manifestă acum. Dar Bodhisattva nu mai plantează nimic nou.

 

Cele șase afecțiuni mentale principale

Vom da lista afecțiunilor mentale principale pentru a le cunoaște și apoi să începem să le eliminăm. Nu vom enumera optzeci și patru de mii de afecțiuni mentale. Vom enumera doar șase.

De ce le spunem principale? Pentru că le avem cu toții. Și nu numai că le avem cu toții, dar le avem foarte dezvoltate. De aceea maeștri s-au străduit să le menționeze pe acestea din toate cele 84000. Ca să începem să fim atenți la ele. Pentru că ceea ce dorim este să le eliminăm și pe ele și semințele lor.

 

1. Dorința care vine din ignoranță

Dacă vă aduceți aminte am făcut odată distincție între dorința pozitivă și dorința negativă și am spus că dorința pozitivă este dorința de iluminare.

Duchak

 

În roata vieții avem un inel exterior cu 12 secțiuni. Prima secțiune este femeia oarbă care umblă cu bastonul și simbolizează că venim în această lume deja cu semințele ignoranței, a neînțelegerii realității noastre și credem că pixul este un pix în sine. Și că eu sunt „eu” independent de sine și că al meu este „al meu”, ceea ce ne provoacă toate necazurile în viață.  Nu vom intra acum în detalii. Secțiunile 8 și 9 descriu dorința. În secțiunea 8 vedem un om stând, căruia i se servește masa. Este servit cu vin. Acesta este nivelul mai puțin dezvoltat al dorinței în care există atașament. Există dorința, dar ea nu este încă pe deplin dezvoltată. În 9 dorința este pe deplin dezvoltată. Ea este reprezentată printr-un copac plin de fructe coapte și cineva stă și le culege.

 

Când vorbim de dorință vorbim despre dorința negativă care nu înțelege de unde vine obiectul dorit, nu înțelege că vine din karma mea; crede că vine de la sine, că există acolo independent de mine. Pentru a pune mâna pe el, sunt dispusă să încalc etica morală. Mi-l doresc atât de mult încât nu-mi pasă de jurăminte, nu-mi pasă de karma, nu-mi pasă de nimic.

Să nu credeți că sunteți scutiți de aceste lucruri pe care le auziți acum, pentru că  va veni momentul în care vi se va aprinde dorința și dintr-o dată veți arunca la gunoi tot ceea ce ați auzit. Trebuie să auzim toate acestea de 7000 de ori pentru că straturile noastre de ignoranță sunt foarte groase.

 

2. Supărarea și ura care provin din ignoranță

Kongtro

 Kongtro este opusul lui 1. El înseamnă aversiunea, dezgustul, respingerea, supărarea, ura.

 

Sunt dispus să încalc etica morală, numai să scap de ceea ce nu-mi place. Sunt gata să înjur, să-i trântesc cuiva telefonul în nas, sunt gata să fac tot felul de lucruri numai ca să nu mai aud ceva care nu-mi face plăcere sau să scap de cineva care îmi face greutăți.

Deci, dacă văd că cineva stă să fure portofelul cuiva, ar trebui să am aversiune față de ceea ce face sau nu? Este o afecțiune mentală dacă simt repulsie față de ceea ce face el?

Dacă îl opresc acum să fure, îi leg mâinile, oare fac un act care este o afecțiune mentală?

Depinde cum o fac.

– Dacă opresc persoana să fure și vin cu multă compasiune față de el; și îmi zic: „Dacă va fura acum, va suferi mult în viitor pentru că își acumulează karma negativă” iar apoi acționez pentru a-l opri – [în acest caz] nu este o afecțiune mentală.

– Dar dacă acum încep să țip la el sau să-l condamn sau să am repulsie față de el, îmi voi provoca eu suferință în viitor.

Deci, desigur că sunt multe lucruri de distins.

 

3. Mândria

Nga gyel

Nga   — eu,
Gyel  — rege.

Nga Gyel este cuvântul tibetan pentru mândrie, „Eu sunt regele”.

În Abhidharma Kosha există nouă tipuri de mândrie.

În general, toată mândria provine din ignoranță pentru că cuvântul în tibetană începe cu „eu”. De unde vine „eu-l”? Direct din ignoranță. Nu înțelegem cine este „eu”.

Putem spune în general că orice tip de mândrie își are rădăcina în ignoranță. Mândria se concentrează pe „eu”: sunt atât de bun, sunt atât de frumos, sunt atât de talentat, eu, eu, eu; sau pe ceva al meu: am mai multe cunoștințe decât celălalt sau am mai multă frumusețe, mai mulţi bani…

Mereu suntem mândri:

a. Nu înțelegem cine este acest eu când spunem: „Sunt deștept”.

b. În al doilea rând, nu înțelegem efemeritatea. Mândria nu înțelege niciodată efemeritatea.

Dacă spun: „Sunt mai deștept decât ea!”, poate că este adevărat că în prezent am acest avantaj față de ea. Dar odată ce încep să mă mândresc cu asta, am plantat garantat semințele ca să pierd asta.

În mod normal, la oamenii care nu practică înțelepciunea și nu înțeleg vacuitatea, durează mult până când karma se manifestă.

Dar uneori aceste karme pot fi văzute în această viață. Poate că ați văzut când eraţi în facultate pe profesorul tânăr care este atât de talentat și se înfoaie ca un păun. Întoarceți-vă după douăzeci de ani să-l vedeți.

Lama Dvora Hla povestește:

„Am lucrat mulți ani la Bell Labs. La acea vreme era o instituție de cercetare de primă clasă, a celei mai mari companii de telefoane din lume, și acolo lucrau mulți oameni de știință foarte străluciți. Acolo era părintele teoriei informațiilor și era un om neobișnuit de strălucit. Fusese un matematician și fizician strălucit. În fiecare zi publica un articol și fiecare articol era mai remarcabil decât celălalt. A scris într-un ritm amețitor și a fost și artist de circ. Avea multe talente. Avea o mulțime de studenți și admiratori și oriunde mergea se adunau mereu în jurul lui. Era și foarte mândru. La o vârstă relativ tânără a făcut Alzheimer. Oamenii îl întrebau despre vreun articol pe care îl scrisese, iar el nu-și mai aducea aminte despre articol și nici când l-a scris. S-a deteriorat rapid și a pierdut totul. Vreți o cale sigură de a vă coborî IQ-ul? Începeți să vă mândriți cu IQ-ul vostru.”

Apropo, am spus cum pierdem IQ-ul. Ne mândrim cu IQ-ul pe care îl avem. După câțiva ani, zece sau douăzeci sau treizeci de ani persoana va deveni senilă.

Care este cauza karmică pentru un IQ bun? Cauza karmică pentru un IQ ridicat este menținerea moralității.

Morala pură. Respectarea moralității duce la înțelegere. Pentru ca să ne dezvoltăm înțelepciunea, avem nevoie de un fundament moral, pentru că moralitatea este complet legată de înțelegerea vacuității. Atunci când înțelegem vacuitatea nu vom mai face nimic imoral pentru că știm că totul se va întoarce. Cu cât înțelegem vacuitatea mai mult, cu atât avem mai multă înțelepciune.

Deci, IQ-ul ridicat, inteligența ridicată, este complet legat de respectarea moralității. În general, el vine dintr-o viață trecută. Dacă cineva are un IQ mare în această viață, înseamnă că în trecut și-a păstrat bine moralitatea. S-ar putea ca astăzi IQ să se deterioreze și să fie pe cale să şi-l piardă.

Să privim și altfel: dacă cineva are conștiința încărcată, a făcut fapte rele și are mustrări de conștiință, cu timpul această conștiință încărcată va duce la scăderea capacității mentale. Vederea i se va estompa, nu va vedea lucrurile, își va pierde perspectiva. Îi coboară [îi reduce] inteligența și judecata.

Dacă vedeți oameni a căror judecată scade în timp, de aici vine.

 

Încrederea în sine

Mândria care este în regulă, este cea înrădăcinată în înțelepciune. Numele ei este încrederea în sine. Ea este minunată pentru că nu spun „Cât de bun sunt!”, ci „Am făcut o faptă bună, am capacitatea de a fi de folos altora.”

Îmi dă siguranța de sine că pot continua să-mi dezvolt capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți, iar acesta este un lucru minunat pentru că, cu cât fac mai mult, cu atât voi avea mai multă încredere în mine de a face asemenea acțiuni și atunci voi putea să le fac pe scară largă. Încrederea în sine spune: „Vreau să fac ceva pentru a aduce binecuvântare altora”. Deci există un aspect al compasiunii. Există dorința de a ajuta și asta este ceva pozitiv. Deci nu mai este vorba despre „eu sunt bun”, ci „vreau să fac din ce în ce mai multe fapte bune, să am din ce în ce mai multe abilități astfel încât să pot ajuta cât mai mulți oameni”. Apoi IQ-ul crește. O persoană poate ajunge la rangul de geniu într-o singură viață dacă este motivată de compasiune în acest fel. Este ca în povestea lui Tsok sak și Drip jang. Acel călugăr înapoiat mintal, care mătura templul a ajuns la nivel de Arhat.

Ambele procese funcționează: de a pierde IQ–ul datorită mândriei și de amplificare datorită acțiunii motivate de compasiune.

Acest Nga Gyel are un aspect deosebit și foarte pozitiv atunci când intrăm în Tantra. Nu voi vorbi acum despre el, ci doar trebuie să știți că acest cuvânt în tibetană este folosit pentru un aspect foarte pozitiv.

Ce este Tantra? Cel mai rapid mod de a face tot ceea ce predăm.

Există un anumit tip de mândrie pe care o cultivăm în tantra și ne ajută să ajungem rapid la iluminare. Nu are nicio legătură cu mândria care vine din ignoranță despre care am vorbit, este complet diferit dar se folosește același cuvânt.

 

4. Ignoranța

Marikpa

Ma             — nu.
Rikpa       — cunoaștere.
Marikpa — ignoranță.

Neînțelegerea clară a lucrurilor precum legile karmei. Este neînțelegerea legii cauzei și a efectului, că totul are o cauză care este legată de ceea ce am făcut în trecut. Este neînțelegere realității și datorită ei reacționăm incorect față de realitatea noastră.

 

5. Îndoiala

Te tsom

Puteți întreba, și pe bună dreptate, de ce au introdus-o în lista principalelor afecțiuni mentale? Nu orice îndoială este o afecțiune mentală. De fapt, budismul încurajează îndoielile și cu siguranță la nivelul sutrei. Nu numai că le încurajează, ci ne încurajează să le terminăm la nivel de sutra, pentru că dacă rămânem cu ele în tantra, nu este bine.

Deci, este bine să avem îndoieli, dar trebui să știm ce să facem cu îndoiala.

Majoritatea dintre noi avem mult scepticism și multe îndoieli. Sunt multe lucruri pe care nu le înțelegem, pentru că cunoașterea noastră nu este completă, nu avem cunoașterea lui Buddha. Ceea ce facem cu îndoiala este important.

 

– Îndoiala care infirmă

Unul dintre cele mai importante lucruri este să nu folosim îndoiala pentru a infirma ceva. Nu știm dacă există ființe iluminate sau nu, nu ne-am întâlnit cu ele, nu știm dacă sunt Buddha sau nu – asta nu înseamnă că ele nu există. Unii spun: „Nu am întâlnit nicio ființă iluminată, semn că nu există!”. Noi nu dorim să facem asta.

Doar pentru că nu știm ceva, nu înseamnă că nu există. Mulți spun: „Nu știu nimic despre viața mea trecută și viitoare, așa că îmi voi trăi viața ca și cum nu ar mai exista alta”. Și dacă greșim? Și dacă există alt loc care este mai puțin bun decât locul ăsta?

Nu dorim să ne folosim de îndoiala care neagă.

 

– Îndoiala leneșă

De multe ori suntem leneși. Avem o îndoială cu privire la ceva, și ne este prea lene să facem munca de cercetare. Pur și simplu nu investigăm și asta e o mare problemă. Auzim despre legile karmei, auzim despre cauză și efect, auzim despre vacuitate, dar atâta timp cât nu le vom verifica, vom suferi. Aceasta este ceea ce spune Buddha. Și nu numai noi vom suferi, dar și toți cei dragi nouă.

Deci, este datoria noastră, să folosim îndoiala într-un mod pozitiv și să o folosim ca motor de investigare și să nu ne lenevim.

Nu înțelegem de ce există război, de exemplu. De aceea trebuie să verificăm cum se face că în realitatea noastră există războaie. Vorbim de lene în raport cu îndoiala și asta vrem să eliminăm.

 

– Folosirea corectă a îndoielii

Deci, ce ne spune budismul să facem în caz că ne îndoim, să presupunem, de faptul că ființele iluminate ar putea exista:

∙  Ori avem instrumente și verificăm cu ajutorul lor.

∙ Ori în cazul în care este ceva ce nu putem verifica acum, pentru că nu avem mijloacele necesare pentru a le vedea noi înșine, budiști spun: dacă Buddha, de exemplu, spune asta și dacă este adevărat că el este o ființă omniscientă și în prezent avem îndoieli cu privire la acest lucru, nu negăm. Punem îndoiala într-un sertar. Va veni ziua în care vom înțelege. Acesta este sfatul în cazul în care momentan nu am mijloace de verificare.

Datoria noastră este să acordăm timp pentru a explora aceste întrebări filozofice. Nu pentru că ar fi o filozofie interesantă sau că avem nevoie pentru teza de doctorat, ci pentru că dacă nu vom face asta, vom continua să suferim.

Dacă nu cercetăm și rămânem la nivel de îndoială și ne spunem: „Bine, Buddha a spus asta, poate are dreptate, poate că greșește, nu am timp acum”. Dacă facem asta, atunci:

–  Nu vom ajunge la un nivel de convingere.

– Dacă nu ajungem la un nivel de convingere, atunci chiar dacă avem o mică  credință în ceea ce a spus Buddha, nu vom proceda așa, nu vom trăi așa. Nu avem nicio convingere.

– Dacă nu avem convingere vom continua să suferim.

De aceea, datoria noastră este nu numai să vedem că poate lucrurile au sens, ci și să ajungem la convingere profundă, astfel încât să putem acționa din asta. Este foarte important să facem asta acum, pentru că scopul acestor elucidări și dezbateri este pentru a ne îndepărta îndoielile și de a ajunge la un nivel de convingere.

 

6. Concepția greșită

Tawa

Există cinci tipuri de concepție greșită.

a. Concepția perisabilă

jikta

Jik  — a distruge, a se dezintegra,
Ta   — concepție, vedere.

Această concepție se concentrează pe ceva care se va distruge, pe ceva destructibil. Ea se concentrează pe „eu”. Ea spune că exist și sunt așa cum sunt. Și are două aspecte:

– „eu”, și

– „al meu” sau „lucrurile mele”

și cred că aceste lucruri există de la sine. „Eu” înseamnă corpul meu, sinele meu, brațele, picioarele, etc. „Al meu” înseamnă casa mea, hainele, etc. Ele sunt sursa tuturor afecțiunilor mentale.

De ce se numește concepție perisabilă? Este ceva ce trece!  Jikten este cuvântul în tibetană și pentru „lume”. Ten este o bază. Bază care se distruge, efemeră.

Această concepție se concentrează pe ceva ce este prin natură efemer, supus dispariției, crezând că este permanent și ca existând de la sine. Deci aceasta este prima greșeală de gândire: tratăm lucrurile temporare ca și cum ar fi permanente.

Există o poveste frumoasă în Sutra:

Un călugăr, care era foarte avansat spiritual, mergea pe drum și văzu o familie de pescari. Tatăl își ținea copilul în brațe și voia să-i dea de mâncare un pește. Câinele lătră la el și vru să-l atace, așa că bărbatul aruncă cu o piatră în el. Călugărul interpretează scena karmic și spune: «De fapt, această familie este o familie de pescari. Peștele pe care vrea să i-l dea fiului său să mănânce fusese tatăl lui. Câinele fusese mama lui, iar copilul pe care tatăl îl ținea în brațe fusese de fapt cel mai mare dușman al familiei. Fusese amantul soției lui pe care l-a ucis.»

Viața trece într-o clipă. Este ca bula din spuma unui val. Și va veni o altă viață, și o alta, și dușmanul tău de astăzi va fi în următoarea viață fiul tău și invers.

Ce se întâmplă dacă reușesc cumva să-mi elimin această concepție? Nu am cum să mă mai supăr pe cineva. Când mă supăr? Când cineva îmi face mie ceva. Am ideea despre „eu”, și „al meu”. Dacă nu mai am concepția despre „eu” care există în sine, atunci pe cine supără?

Vă mai aduceți aminte despre cele cinci etape pe calea iluminării? Etapa acumulării, a pregătirii, a percepției, a practicii și nu mai este nimic de învățat. Pe calea practicii ne folosim de concepția corectă dobândită pe calea perceperii pentru a elimina afecțiunile mentale, una câte una. Care este ultima pe care o eliminăm? Este atașamentul de „eu” care există de la sine, pe care îl protejez; și din cauza căruia sufăr. Nu se poate ajunge la iluminare cu ego. Toate afecțiunile mentale trebuie eliminate, inclusiv ego-ul. Și dacă vrem să accelerăm procesul, mergem la Lama și îl rugăm: „Te rog, antrenează-mi mintea!”, iar apoi [acesta] începe să o facă.

b. Concepția extremă

tarta

Ta — extremă.

Este ca marginea prăpastiei, capătul a ceva, o graniță. Ken Rinpoche a fost numit: Geshe Lobsang Tarchin. Tarchin înseamnă „a ajuns până la capăt”, adică „a ajuns la iluminare”.

Ce înseamnă această concepție extremă?

Există două extreme.

În cursul 1 și 6 am vorbit despre ele, așa că vom face o scurtă trecere în revistă:

1. Prima extremă crede că lucrurile sunt așa cum ne apar. Crede că pixul este pix că eu sunt ceea ce sunt și că cel ce mă insultă este rău de la sine.

Aceasta este prima extremă: să cred că lucrurile sunt așa cum mi se par.

Majoritatea oamenilor şi aproape toate ființele au această concepție.

2. Există o mică minoritate de oameni care trec la a doua concepție extremă, după ce au auzit explicații incomplete despre vacuitate, așa că încep să spună că dacă pixul nu este pix, atunci nu există nimic. Această concepție este la fel de periculoasă ca și prima.

Prima ne determină să-l tratăm pe șeful rău ca și cum ar fi rău în sine și apoi țipăm la el și în acest fel plantăm semințe ca el să vină din nou și să țipe la noi.

A doua spune: „Nu există nimic, totul este gol și deci nimic nu contează.”

De ce este periculos?

Dacă spun că nimic nu contează, atunci când nu-mi convine nu voi respecta moralitatea. Ce se va întâmpla după aceea? Voi suferi.

Deoarece totul este gol de orice natură, va trebui să întâlnesc ceea ce am plantat. Întâlnesc reflectarea a ceea ce am semănat, în oglinda vacuității. Deci, dacă totul este permis și comit infracțiuni, atunci sufăr.

c. Concepția greșită

lokta

Lok — greșit, invers, opus

Dacă înainte am vorbit despre Marikpa, care este denumirea generală pentru neînțelegere, aici ne referim la concepția care neagă legea karmică, care spune: „A spune că nu voi lua notă bună dacă copiez la examen, este o prostie! Tocmai de aceea am luat nota bună.”

Acest punct de vedere, neagă legea karmică, care spune că a copia nu poate aduce o notă bună, deoarece fapta este o sămânță negativă a fraudei și nota bună este un rezultat pozitiv. Un curmal nu poate proveni dintr-o sămânță de lămâi. Dacă rezultatul este pozitiv, înseamnă că am făcut ceva pozitiv înainte de asta. Dacă copiez acum, acest lucru va avea o consecință negativă în viitor: cineva mă va înșela.

Aceasta este Lokta. Este legătura incorectă pe care o facem.

Spre deosebire de Marikpa – ignoranța, care nu înțelege, Lokta este o concepție activă – care neagă legea karmică, care susține cauzalitatea într-un mod incorect, care spune: „Dacă nu pot vedea când voi avea parte de binecuvântarea ca urmare a ajutorului pe care l-am dat cuiva, asta înseamnă că nu există o astfel de binecuvântare”.

Pentru a ne deschide la această înțelepciune, pentru a începe să ne gândim corect la cauzalitate avem nevoie de multe binefaceri.

d. Concepția arogantă

chokdzin gyi tawa

Tawa   — concepția asupra lumii, (este același Ta ca în Lokta).
Chok   — cel mai bun,
Dzin    — a crede, a ține.

Chokdzin gyi tawa înseamnă a crede că concepția ta greșită este cea mai bună.

Aceasta este o atitudine care are legătură cu mândria. Este o atitudine care spune: „Părerile mele – cele greșite – sunt cele mai bune”. Am păreri – care nu înțeleg cauza si efectul – și eu am dreptate. Mai lasă-mă în pace cu prostiile tale, eu am dreptate!”.  Este de a fi mândru de opiniile mele care sunt de fapt greșite.

e. Credința în căi spirituale greșite

Aici există credința în așa-numitele metode de practică spirituală, care sunt greșite.

tsultrim dang tulshuk chokdzin gyi tawa

Tsultrim   — moralitate,
Tulshuk    — ascetism,
Chokdzin gyi tawa — concepție arogantă.

Aceasta este concepția care consideră că moralitatea greșită și ascetismul ca fiind cele mai înalte. Convingerea că practicile spirituale în care o persoană se lovește sau se rănește (etc.) sunt cele mai bune.

Există tot felul de idei despre cum se face o practică spirituală și de multe ori acest lucru duce la un fel de ascetism:

– de înfometarea a corpului,

– de a-l lovi,

– de a-l găuri,

– de a-l tortura,

– de ține posturi lungi,

– sau a biciui spatele,

– în trecut în India au existat tot felul de fachiri care credeau că dacă pun trei baionete într-un triunghi și folosindu-se de concentrarea pe care au dezvoltat-o în meditație, să se arunce de pe o stâncă înaltă și să cadă în așa fel încât sulițele să străpungă corpul în anumite puncte atunci vor ajunge la iluminare.

Budismul spune că ascetismul nu duce la iluminare și de aceea este respins. Avem nevoie de un corp sănătos, întreg și în stare bună pentru a ajunge la iluminare, așa că, practic, orice metodă de ascetism este negativă.

Acestea au fost cele cinci concepții greșite.

 

Războiul împotriva afecțiunilor mentale

Să ne întoarcem la Maestrul Shantideva.

Oare atașamentul este o afecțiune mentală? Desigur!

Gyaltsab Je ne spune că atașamentul este o afecțiune mentală, dar pe de altă parte dorim să ne atașăm de practica care ne va elimina afecțiunile mentale.

Este ura o afecțiune mentală? Fără îndoială. Dar a urî ura este o afecțiune mentală? A urî afecțiunile mentale nu este o afecțiune mentală.

A urî ceea ce îmi provoacă suferință este o virtute.

Urăsc atât de mult afecțiunea mentală, încât sunt dispus să fac orice pentru a o elimina.

 

Procesul de a observa afecțiunile mentale

Maestrul Shantideva ne duce acum într-o călătorie de observare a afecțiunilor noastre. Gyaltsab Je distinge patru etape în acest proces, patru pași diferiți, când ne gândim la modul în care afecțiunile mentale ne rănesc.

a. A recunoaște cât de neputincioși suntem în fața afecțiunilor mentale

În versetul 28, capitolul 4:

Dușmanii precum ura, dorința și restul
Nu sunt creaturi cu brațe și picioare,
Și nici mari războinici sau maeștri vicleni,
Atunci cum de am devenit sclavul lor rănit?

Suntem neputincioși în fața afecțiunilor mentale. Ele ne controlează și fac ce vor cu noi.

Din lectura cursului:

„Marii dușmani precum ura, dorința și restul, care includ toate afecțiunile mentale primare și secundare – nu sunt creaturi cu brațe și picioare, care poartă arme în mâini sau altele asemenea. Nici nu sunt mari războinici, plini de energie, sau maeștri vicleni, care știu să obțină ceea ce își doresc prin viclenie. Atunci cum s-a întâmplat că aceste afecțiuni mentale m-au făcut neputincios și am devenit sclavul lor rănit?”

În versetul 29, maestrul compară afecțiunile mentale cu paraziții care trăiesc în noi și ne rănesc după cum vor.

Ei în mintea mea trăiesc,
Și mă rănesc după cum vor,
A-i tolera fără să-i disprețuiesc –
Asta nu-i răbdare, ci o rușine!

Din lectura cursului:

„Iată al doilea punct. Afecțiunile mentale în mintea mea trăiesc și mă rănesc după cum vor, mă târăsc în suferințele tărâmurilor inferioare și alte tipuri de durere. A-i tolera fără să-i disprețuiesc este o greșeală gravă, asta nu-i răbdare, ci o rușine! De aceea, ar trebui să văd afecțiunile mentale ca pe dușmanii mei și să fac eforturi mari pentru a le opri. Ar trebui să mă străduiesc să studiez definițiile, diviziunile, cauzele, funcțiile și alte detalii asupra afecțiunilor mentale, așa cum sunt prezentate în tratatele despre cunoașterea înaltă. Și mai presus de toate, trebuie să reflectez din nou și din nou asupra problemelor pe care mi le provoacă afecțiunile mentale.”

Maestrul ne prezintă aici ideea că nu trebuie să avem răbdare față de ele.

În următoarele versete, el descrie puterea enormă a afecțiunilor mentale asupra noastră:

30.
Chiar dacă toți zeii și semizeii
S-ar ridica împotriva mea ca dușmanii ai mei,
Nu vor avea puterea să mă arunce în focul aprig
Al infernului „Neîncetat”.

31.
Dar imensa putere a dușmanilor mei,
Afecțiunile mele mentale,
Dacă ar atinge nobilul munte,
Într-o clipă, nici măcar praful n-ar mai rămâne!

„Nobilul munte” este legendarul Munte Meru, descris ca fiind un munte imens, dar puterea afecțiunilor mentale este atât de mare încât ele îl pot vaporiza într-o clipă. De aceea, afecțiunile mentale sunt mari dușmani pentru noi!

Din lectura cursului:

„Chiar dacă toți zeii și semizeii s-ar ridica împotriva mea ca dușmanii ai mei, cu toții împreună, nu vor avea puterea să mă arunce în focul aprig al infernului, numit „Neîncetat”, atâta timp cât evit să fiu sub puterea afecțiunilor mentale. Dar imensa putere chiar și a unuia dintre dușmanii mei, afecțiunile mele mentale, este suficient să mă arunce într-o clipă în focul aprig al infernului, care dacă ar atinge nobilul munte – muntele Meru, are puterea să-l distrugă în totalitate și nici măcar praful n-ar mai rămâne din el. De aceea trebuie să fac mari eforturi să zdrobesc acest dușman, dușmanul a tot ce ține de afecțiunile mentale”.

b. Afecțiunile mentale ne-au afectat pe o perioadă nesfârșită de timp

Maestrul Shantideva își pune întrebarea: Cât timp m-au afectat afecțiunile mentale?

În versetul 32 spune:

Acești dușmani ai mei, suferințele mentale,
M-au însoțit de vremuri nesfârșite, fără de început!
Nu există nimeni dintre dușmani mei lumești
Care să fi putut trăi atât de mult.

Afecțiunile mentale ne-au chinuit mintea de o infinitate de vieți. Dacă am trăit o infinitate de vieți, ele au fost mereu cu mine. Pentru că încă sunt aici în lumea suferindă. Încă nu am scăpat de ele, încă nu am ajuns la Nirvana. Maestrul numește afecțiunile mentale „dușmani”. Ele au trăit în mintea mea dintotdeauna și m-au ucis iar și iar. Pentru a scăpa de ele trebuie să practic energic. Pentru a putea aduna energie trebuie să le urăsc! Maestrul spune: a le urî, nu înseamnă afecțiune mentală! Este ca la matematică: minus minus, dă plus.

Din lectura cursului:

„Iată a treia parte: Vom considera acum o altă problemă legată de afecțiunile mentale. Acești dușmani ai mei, suferințele mentale, m-au însoțit vremuri nesfârșite, fără de început! Nu există nimeni dintre dușmani mei lumești care să fi putut trăi atât de mult. Dacă aplic diferitele antidoturi legate de afecțiunile mentale doar ocazional, nimic nu se va schimba. Nu este suficient doar să depun eforturi pentru a distruge afecțiunile mentale, ci trebuie să fac asta continuu, ca și fluxul continuu de apă al unui mare râu.”

c. Ele ne provoacă suferință nesfârșită

În versetele următoare, maestrul continuă să descrie amploarea suferinței datorită afecțiunilor mentale, modul în care acestea ne aruncă în suferință nesfârșită.

33.
Toți caută să te ajute și să te facă fericit,
Dacă îi prețuiești și îi servești prietenos;
Dar dacă încerci să te relaționezi la afecțiunile mentale,
Ele se întorc asupra ta — te rănesc și îți provoacă durere.

Din lectura cursului:

„Celelalte tipuri de dușmani — adică cei lumești — toți se împrietenesc cu tine și caută să te ajute și să te facă fericit, dacă îi prețuiești și îi servești prietenos, cu mâncare și altele asemenea. Afecțiunile mentale nu sunt așa, sunt diferite: dacă te relaționezi la ele sau încerci să te împrietenești cu ele, devin din ce în ce mai puternice; și apoi se întorc asupra ta, te rănesc și îți provoacă durere. Cel mai bun mod de a te ajuta este să te concentrezi pe acest obiectiv: de a le distruge complet!”

Versetul 34:

Acești dușmani au trăit în mine dintotdeauna,
Și numai datorită lor durerea mea este mare.
Atâta timp cât sunt în inima mea înrădăcinate,
Cum mă pot elibera de teroarea roții,
Și să cunosc bucuria?

Din lectura cursului:

„Există două părți în explicația de ce este greșit să tolerăm afecțiunile mentale: înțelegerea daunelor pe care le provoacă minții și înțelegerea daunelor pe care le provoacă corpului. Iată prima parte: acești dușmani — afecțiunile mentale — au trăit în mine dintotdeauna, din timpuri imemoriale. Numai datorită lor durerea mea este mare. Ele sunt singura sursă a întregii mele dureri și suferințe. Atâta timp cât sunt în inima mea înrădăcinate, cum mă pot elibera de teroarea roții şi să cunosc bucuria? Fericirea ar fi o imposibilitate. Prin urmare, trebuie să fac eforturi adevărate pentru a distruge afecțiunile mentale.”

35.
Ei sunt paznicii închisorii, ai roții vieții,
Al infernului și altele asemenea;
Ei sunt măcelari care te ucid.
Cum aș putea fi vreodată fericit
Atâta timp cât trăiesc în plasa dorinței din mintea mea?

Din lectura cursului:

„Iată explicația modului în care afecțiunile mentale dăunează organismului. Afecțiunile mentale ne împiedică ieșirea din roata vieții și prin urmare ele sunt paznicii închisorii, ai roții vieții – ne aruncă în temnița infernului și altele asemenea. Ei sunt, de asemenea, măcelarii care te ucid, fie că trăiești în tărâmurile inferioare, fie în cele superioare. Cum aș putea fi vreodată fericit, chiar și pentru o clipă, atâta timp cât trăiesc în plasa dorinței din mintea mea? Adică atâta timp cât ele există printre impresiile false ale gândurilor mele? Răspunsul este că nu voi putea avea niciodată nici măcar o clipă de bucurie, în corpul sau în mintea mea.”

d. Ar fi o greșeală să le tratăm cu ușurință.

Și în a patra etapă, acest lucru îl duce la concluzia inevitabilă că războiul cu acești dușmani va fi greu până la victoria zdrobitoare.

În versetul 36 el spune:

Prin urmare, nu voi înceta nicio clipă efortul
Până când acest dușman teribil nu va fi zdrobit!
Chiar și acum nu pot dormi
Până nu-l elimin pe cel care m-a rănit,
Chiar și pentru o mică rană, care îmi stârnește mânie și mândrie.

Ce ne spune maestrul? „Stai lipit de acești dușmani și nu te lăsa până nu-i distrugi.” Atâta timp cât nu i-am eliminat nu pot să dorm pentru că îmi provoacă atâta suferință.

Din lectura cursului:

„Fiecare lucru nedorit care mi se întâmplă vreodată este cauzat de ceva legat de afecțiunile mentale. Prin urmare, pentru mine abordarea corectă este că nu voi înceta nicio clipă efortul până când acest dușman teribil nu va fi zdrobit. Chiar și acum, în viața mea de zi cu zi, nu pot dormi până nu-l elimin pe cel care m-a rănit, chiar și pentru o mică rană, ca de exemplu, mi-a spus niște cuvinte dure. Ceea ce asta imediat îmi stârnește mânie și apoi vine un fel de mândrie atunci când încep să mă agăț de sentimente negative față de această persoană. Dacă acționez în acest fel față de dușmanii lumești, atunci cu siguranță că este complet potrivit să fac mari eforturi pentru a zdrobi pe celălalt inamic, afecțiunile mentale.”

 

Războiul împotriva afecțiunilor mentale

În continuare, maestrul ne descrie războiul împotriva afecțiunilor mentale. Desigur, cu un astfel de dușman teribil este nevoie de un efort uriaș!

În versetul 37, maestrul ne spune că de fapt știm deja să luptăm din greu:

Sunt acei sărmani amăgiți de afecțiunile minții
Care sunt dispuși să se angajeze în luptă
Cu cei care oricum prin natura lor vor muri.
Hotărâți să fie uciși, își aruncă viața în luptă,
Și nu se retrag din bătălie niciodată,
Ignorând complet durerea loviturii de săgeată.

Despre ce ne vorbește maestrul? Unii oameni pleacă la război.

Nu există război bazat pe înțelepciune.  Oricine merge la război, merge acolo datorită afecțiunilor minții, pentru că nu înțelege. Așa că se duce să omoare inamicul.

Cu cine se luptă? Pe cine omoară? Omoară oameni care suferă și ei.

Maestrul spune: „Dă-le câțiva ani și vor muri oricum. Te duci și te lupți cu oameni care suferă și ei și care oricum vor muri”. El spune: „Războinicul viteaz, marele erou, merge cu multă hotărâre să-i omoare, își aruncă viața în fața lor, nu se dă înapoi. El este gata să fie lovit de săgeți. Împotriva cui este tot acest eroism?”

…cu atât mai mult cu teribilul dușman al afecțiunilor mentale

În versetul 38 spune:

Dar adevăratul dușman, care este un dușman prin natură,
Ce ne provoacă atâta suferință,
Cu siguranță nu este loc de a dispera și a ceda în fața lui.
Trebuie să facem eforturi de a-l elimina,
Chiar dacă de mii de ori vom fi loviți.

Așa că ne spune: această vitejie pe care știm s-o mobilizăm împotriva dușmanilor care și ei oricum suferă… dar pe de altă parte, avem dușmanii noștri, afecțiunile noastre mentale care ne provoacă și nouă și întregii lumi suferință cumplită. El spune: Mobilizați-vă vitejia împotriva acestora și într-adevăr, nu este loc de a dispera și de a ceda în fața lor, adică de a șovăi. Trebuie să facem eforturi pentru a le elimina, chiar dacă vom avea de suferit înfrângeri. Iar înfrângeri vor fi.” El spune: „Chiar dacă de mii de ori vom fi loviți”, nu vom renunța și vom continua lupta.

Din lectura cursului:

„Iată prima parte: Sunt acei sărmani amăgiți, de care ar trebui să ne fie milă, de afecțiunile din suflet care sunt dispuși să se angajeze în luptă cu cei care oricum prin natura lor vor muri, adică vor muri oricum singuri, fără ca cineva să fie nevoit să-i omoare. Ei merg la război, hotărâți să fie uciși, își aruncă viața în luptă, ei nu se retrag din bătălie niciodată, ignorând complet durerea loviturii de săgeată, până când nu și-au atins scopul de a-și distruge adversarul. Pe de altă parte, ne confruntăm cu dușmani ce ne provoacă atâta suferință. Ei sunt adevăratul dușman, un dușman pur – care este un dușman prin natură și care a fost întotdeauna așa, din momentul în care ne-am născut. Trebuie să ne comportăm ca și războinicii de pe câmpul de luptă – cu siguranță nu este loc de a dispera și ceda în fața lui, în ciuda tuturor greutăților cu care trebuie să ne confruntăm – trebuie să facem eforturi de a-l elimina, chiar dacă vom fi răniți de mii de ori, precum frigul, foamea, setea și altele asemenea. Nu trebuie să renunțăm niciodată la eforturile noastre până când nu-l vom supune pe dușmanul nostru, afecțiunile mentale.”

Maestrul continuă cu sarcasmul:

39.
Unii se mândresc cu stupida cicatrice
Lăsată de inamic pe trupul lor,
Prețuind-o ca pe un ornament.
Atunci de ce ar trebui considerată o problemă
Durerea pe care o simțim de a atinge un scop foarte mare?

Ce ne spune maestrul aici? Sunt oameni care au cicatrice primite în lupte și se mândresc cu ele: „Uite, pe asta am primit-o în lupta asta și asta am primit-o într-o alta”. Și el spune: Aceste lucruri sunt lipsite de sens pentru că împotriva cui s-a dus lupta? Împotriva dușmanilor care oricum sunt muritori.

Așa că spune: În bătălia cu afecțiunile mentale, vor fi înfrângeri, multă durere, cicatrici. Dacă ne mândrim atât de tare cu o cicatrice care nu are sens, spune el, atunci de ce dăm înapoi în fața durerii prin care trebuie să trecem în lupta împotriva afecțiunilor noastre mentale?

Acestea sunt cele mai grele bătălii pe care trebuie să le ducem în viața noastră.

Din lectura cursului:

„Prima parte: vezi cum, în viața de zi cu zi, există unii care se mândresc cu stupida cicatrice, lăsată de inamic pe trupul lor, prețuind-o ca pe un ornament. Ei se laudă cu ea în fața altor oameni și spun: „Așa am primit cicatricea asta…” Noi, pe de altă parte, ne confruntăm cu o greutate semnificativă, un fel de durere pentru un scop foarte mare: adică atingerea iluminării totale. Atunci de ce ar trebui considerată o problemă durerea pe care o simțim de a atinge un scop foarte mare? Mai degrabă, ar trebui să îmbrățișăm această suferință în inima noastră, deoarece ea nu poate decât să ne ajute.”

Versetul 40:

Dacă pescari, măcelari, fermieri și alții,
Îndură de bunăvoie atât căldura cât și frigul,
Doar pentru a-și câștiga existența,
Atunci de ce n-aș îndura și eu
Orice greutate pentru fericirea întregii creații?

Maestrul ne spune, chiar și fără ca noi să fim în dharma, fără să fim pe o cale spirituală: oamenii sunt dispuși să îndure multă suferință pentru a-și câștiga traiul, cum ar fi de exemplu, pescarii pe mare și fermierii care lucrează câmpul cu multă sudoare și așa mai departe. Cu siguranță că și pe o cale spirituală vor fi dificultăți. El spune: „Fii gata să le înduri!”

Disponibilitatea de a face față dificultăților pe calea spirituală este considerată una dintre cele zece reguli principale în tradiția yoga. Tocmai asta ne spune aici Maestrul Shantideva.

 

Practică interioară și practică exterioară

Maestrul ne oferă și un alt aspect. El spune: „Nu fac asta doar pentru mine.”

Când mă lupt cu afecțiunile mele mentale, fac asta pentru toată creația. De ce? Pentru că dacă le elimin, voi ajunge la iluminare și voi putea arăta și altora calea de a le elimina. De aceea, fac asta pentru fericirea întregii creații.

Și nu numai atât, pe măsură ce îmi purific mintea, mi se impune să proiectez o lume mai pură, iar oamenii vor fi mai puțin impuri datorită muncii mele.

Nu te duce să-i îndrepți, nu te ocupa de ei, stai și meditează, elimină-ți afecțiunile mentale și o altă lume va apărea înaintea ta. Așa vei salva lumea.

Este singura cale care funcționează cu adevărat.

De ce să nu-i îndreptăm? Pentru că ei sunt proiecția mea. Ei nu există de la sine. Dacă le văd defecte, îmi văd defectele. Există zicala: „…Vezi paiul din ochiul altuia și nu vezi bârna din ochiul tău”.

Cauza de a vedea un zgârcit în viața mea este pentru că am în mine semințele zgârceniei la niveluri diferite. Calea dharmică spune că dacă văd nedreptate sau răutate sau criminali în realitatea mea, ele sunt reflexia mea în oglinda vacuității. Și dacă vreau să elimin zgârcenia, ce ar trebui să fac? Să fiu atent la zgârcenie și să merg să dăruiesc altora. Să fac asta perseverent și lumea mea se va schimba.

Dacă văd ceva bun la ei, ce ar trebui să fac? Să mă bucur. Dacă văd ceva în neregulă la ei, nu merg să le reproșez, să-i corijez, ci corijez ceea ce este în mine. Aceasta este calea.

Asta e tot. Le suntem recunoscători pentru ce ne oglindesc.

Mai ales cu profesorii. Profesorii sunt reflecția cea mai bună, pentru că îi proiectez din partea mea pură.

Din lectura cursului:

„Iată a doua parte: observă pescarii care ucid pești pentru a-și câștiga existența; măcelarii din abatoare care sunt considerați prin tradiție o castă inferioară; fermierii care lucrează pământul pentru a trăi; și altele asemenea. Ei îndură de bunăvoie atât căldura cât și frigul, și alte dificultăți doar pentru a-și câștiga existența. Atunci de ce n-aș îndura și eu orice greutate pentru fericirea întregii creații? Trebuie să înfrunt aceste dificultăți.”

Înainte de a-i putea ajuta pe alții, trebuie să-mi înving afecțiunile mentale!

Versetul 41:

Ai jurat că vei elibera toate ființele
Din cele zece direcții, de afecțiunile lor mentale,
Dar tu însuți nu te-ai eliberat
De propriile tale afecțiuni mentale!

Vreau să fiu un mare și sfânt Bodhisattva, să salvez întregul univers și toată creația, dar cum rămâne cu afecțiunile mentale din mintea mea? Cum reacționezi când nu ți se aduce porția de mâncarea la timp restaurant?

Maestrul continuă apoi:

Versetul 42:

Nu ți-ai supraestimat capacitatea?
Nu este o nebunie să pretinzi așa ceva?
Depune efort de a-ți elimina afecțiunile
Și nu da niciodată înapoi!

Aici maestrul spune: Vrei să fi un Bodhisattva sfânt, să salvezi toate ființele, dar uite-te la tine câte afecțiuni mentale ai! Ce se întâmplă în mintea ta? Nu cumva exagerezi? Nu este o nebunie să pretinzi așa ceva?

Și sunt cei care fac semnele de punctuație din această propoziție diferit.

„Nu, nu este o nebunie să pretinzi așa ceva!”

Interpretarea de aici este că până la urmă nu este o nebunie. Da, poate suna ca o exagerare, dar nu este o nebunie. Dacă depun efort și îmi fac munca, într-o zi îmi voi arde toate afecțiunile mentale și de aceea nu trebuie să mă dau înapoi.

Chiar dacă pare o exagerare că eu personal aș putea elimina toată suferința din întreaga lume, maestrul spune: Nu! Dacă perseverezi pe cale și îți dezvolți bodhicitta și vei ajunge la iluminare, vei reuși! Poate că toate astea par a fi departe, dar nu este o nebunie, deci niciodată nu da înapoi.

 

Oare bodhisattva aspiră să rămână în samsara pentru a ajuta ființele simțitoare?

Se perindă ideea că bodhisattva, datorită marii lui compasiuni, nu aspiră să ajungă la Nirvana, ci vrea ca alții să ajungă mai întâi la nirvana.

Ce spune maestrul Shantideva despre această idee?

Există multe neînțelegeri despre modul în care acționează un Bodhisattva. Oamenii spun: „OK, sunt un mare bodhisattva, am multă compasiune pentru ființe, nu voi merge spre Nirvana înainte ca alții să ajungă la Nirvana.”

Dalai Lama o citează: „Atâta timp cât există suferință în lume, atâta timp cât există samsara, un Bodhisattva rămâne aici, nu pleacă și nu îi părăsește pe ceilalți”. Și asta e adevărat, dar ce înseamnă „el rămâne aici”?

Să nu vă derute asta! Există Nirvana inferioară, la care aspiră practicantul cu scopul îngust. El se străduiește să iasă numai el din suferință.

Bodhisattva nu are scopul îngust, ci înalt. El nu aspiră să ajungă la Nirvana pentru el însuși, ci la iluminarea totală ca să-i poată aduce și pe toți ceilalți la iluminare.

Acest lucru poate duce la neînțelegeri. Asta înseamnă că nu aspir să ajung la Nirvana personală, pentru că vreau să-mi păstrez câteva afecțiuni pentru mine?

Nu asta înseamnă!

Ce este Nirvana? Ea este eliminarea permanentă și ireversibilă a tuturor afecțiunilor mentale și a semințelor lor. Deci, dacă spun: „Nu merg spre Nirvana până nu ajung la ea ceilalți, adică mai îmi păstrez puțin din afecțiunile mentale, până și le elimină ceilalți pe ale lor”. Ce sens are asta? Nu are sens.

Nu ajută pe nimeni dacă rămân cu câteva afecțiuni mentale. Singurul mod în care pot să-i ajut pe ceilalți este să-mi elimin toate afecțiunile mele mentale, astfel încât să-i pot ajuta și pe ceilalți să și le elimine. Asta înseamnă două lucruri:

a. Nu ajută pe nimeni dacă rămân cu câteva afecțiuni mentale.

b. Atâta timp cât le mai am, nu voi putea îndruma pe ceilalți pe cale.

Pe scurt, Maestrul Shantideva spune că este complet invers. Aspir să-mi elimin cât mai repede posibil, toate afecțiunile mentale, dar nu vreau să mă opresc aici.

Există o etapă pe calea spre iluminare, a patra etapă numită Calea practicii – Gom Lam, în care cel ce se află în meditație profundă poate trece deja într-o lume mai bună. Bodhisattva și-a eliminat deja afecțiunile mentale și are deja un bilet de intrare, dar el nu va intra. Acest lucru îl pune la nivelul opt Bodhisattva. El nu se oprește aici și continuă până la iluminarea totală. A eliminat Nyundrip și continuă să elimine Shedrip – cele două tipuri de obstacole.

– Obstacolele afecțiunilor mentale, și

– Obstacolele în calea omniscienței.

Atâta timp cât există samsara, Bodhisattva este în serviciul tuturor. Pentru aceasta el trebuie să ajungă la iluminarea deplină.

Din lectura cursului:

„Iată a treia parte. Cineva ar putea face următoarea afirmație: „Recunosc că sunt o persoană care a fost de acord să întreprindă distrugerea afecțiunilor mentale din mintea altor persoane. Și totuși, ar fi greșit să acționez pentru a distruge afecțiunile mentale din propria mea minte, pentru că dacă aș fi reușit să fac asta, aș cade în ceea ce se numește „extrema păcii personale”.

Ai jurat și ți-ai dezvoltat dorința că vei elibera toate ființele, până în capăt de lume și din cele zece direcții, de afecțiunile lor mentale, dar tu însuți nu te-ai eliberat de propriile tale afecțiuni mentale! Ai eșuat chiar și în efortul de a-ți satisface propriile nevoi, darămite nevoile altora. Nu ți-ai supraestimat capacitatea? Nu este o nebunie să pretinzi asta? Nu este o nebunie să pretinzi că scopul tău este să eliberezi toate ființele de afecțiunile lor mentalelor, în timp ce tu însuți ești încă la mila afecțiunilor tale mentale? Cei care sunt încă înlănțuiți de ciclul suferinței vieții nu vor putea împlini toate scopurile ființelor vii, așa că ar trebui mai degrabă să depui eforturi pentru a distruge afecțiunile mentale din propria ta minte.”

 

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 6

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Un scurt rezumat

Maestrul Shantideva, dorește să ne inspire să intrăm pe calea războinicului spiritual. Și am vorbit despre virtuțile minunate ale aspirației spre iluminare.

– Definiția aspirației spre iluminare sau Bodhicitta

Sem kyi pa nyi shendun chir
yang dak dzok pay jang chub do

 

„Bodhicitta este dorința de a atinge iluminarea absolut completă de dragul tuturor ființelor” sau „Mintea care se trezește și aspiră spre iluminarea completă pentru toate ființele”.

Cine a scris această definiție? Maitreya.

– Beneficiile aspirației spre iluminare

De ce aspirația spre iluminare este atât de importantă? Pentru că iluminarea nu există fără ea.

Dar Bodhicitta mai are și alte calități chiar înainte să ajungem la iluminare. Maestrul spune că ea este ca elixirul magic suprem, ce schimbă totul în aur. Ea ne transformă complet viața. Nu există altă modalitate de a ajunge la fericirea sublimă, în afara aspirației spre iluminare. Orice altă fericire este limitată, parțială și se va termina.

Acesta este singurul instrument care poate aduce fericirea.

Să revenim puțin asupra versetelor legate de Bodhicitta:

12.
Toate celelalte virtuți ca planta musa sunt
După ce dă roade, ele se veștejesc și cad.
Numai dorința de iluminare este un copac peren
Ce înflorește și dă fructe permanent
Și mai mult – el crește neîncetat.

Cu cât dă mai multe roade, cu atât se amplifică mai mult.

În versetul 13 spune:

13.
La fel ca și cel ce se bizuie pe eroul luptător, când tremura de frică
Sau cel care fapte extrem de rele a comis,
Pe dată va fi salvat dacă pe dorința de iluminare s-a bazat.
Dacă această înțelegere este în inima ta, ce te împiedică să te sprijini pe ea?

În versetul 6 spune:

6.
Atât de mică și firavă este binefacerea mea,
Ce altă virtute mai nobilă voi putea găsi,
Ca forța imensă a răului să o poată birui,
Dacă nu aspirația spre iluminare?

De ce binefacerea mea este atât de mică și firavă? Pentru că nu am perceput încă direct vacuitatea. Atâta timp cât nu percepem vacuitatea, nu înțelegem corect realitatea și reacționăm greșit față de ea. Deci, chiar și atunci când facem acte de bunătate, nu înțelegem:

– Cine este persoana căreia îi fac bine? Cine este ea cu adevărat în modul suprem?
– Cine sunt eu în modul suprem care face bine?
– Și ce este acest bine pe care îl fac.

Toate acestea le numim: „Cele trei sfere”. Atâta timp cât nu înțeleg vacuitatea lor,  karma pe care o acumulez, chiar și atunci când fac acte de bunătate nu este puternică. Cea mai mare parte a zilei o petrecem concentrați pe noi înșine, iar semințele plantate nu sunt pozitive. Mintea noastră este plină de ignoranță. Așa că suntem condamnați să fim în această situație grea și nu putem încă să acumulăm multe binefaceri, pentru că nu am acumulat încă înțelepciune.

Lama Dvora Hla compară toate acestea cu „Catch22”.

(Catch-22 este o situație paradoxală în care o persoană nu are ieșire datorită regulilor sau limitărilor contradictorii. Termenul a fost inventat de Joseph Heller, care l-a folosit în romanul său din 1961 intitulat “Catch-22”. Un exemplu este: „Am nevoie de experiență pentru a obține un loc de muncă … “Cum pot obține experiență dacă nu obțin un loc de muncă care să-mi ofere acea experiență?” – Brantley Foster în “Secretul succesului meu”.

Catch-22-urile rezultă adesea din reguli, reglementări sau proceduri la care este supus un individ, dar el nu are control asupra lor. Iar pentru a lupta cu regula înseamnă a o accepta. Un alt exemplu: singura modalitate de a beneficia de un împrumut este de a demonstra băncii că nu ai nevoie de împrumut. O conotație a termenului este că creatorii situației „catch-22” au creat reguli arbitrare pentru a justifica și ascunde propriul abuz de putere.)

Și acesta este un Catch 22, pentru că, pentru a percepe vacuitatea și a dobândi înțelepciunea, trebuie să acumulăm multe binefaceri, astfel încât mintea noastră să se deschidă și să începem să vedem. Deci suntem într-o situație destul de disperată. Trebuie să alergăm repede. De aceea maestrul ne spune: „binefacerea mea este atât de mică și firavă”, pentru că nu mai am capacitatea de a acumula multe binefaceri.

Trebuie să biruim forța imensă a răului pe am acumulat-o de-a lungul vieților noastre anterioare. Și am vorbit despre faptul că nu există similitudine între corp și minte și că este o greșeală să credem că atunci când corpul se termină, mintea se termină, iar când începe corpul, începe și mintea.

Maestrul spune: „Singurul lucru care ne dă posibilitatea de a acumula aceste binefaceri, este aspirația spre iluminare.”

 

– Activitatea unui bodhisattva

Deci, care este diferența dintre binefacerea făcută cu Bodhicitta și cea fără Bodhicitta? Care este diferența dintre generozitatea obișnuită și generozitatea însoțită de aspirația spre iluminarea totală?

Când fac un act de generozitate, îmi spun:

„Știu că nu înțeleg încă vacuitatea și mintea mea este plină de ignoranță, de aceea binefacerea pe care o fac este slabă. Dar vreau să ajung la înțelepciune, pentru că vreau să am capacitatea de a ajuta cu adevărat toate ființele. Nu doar să-i dau apă cuiva căruia îi este sete, ci să-i scot pe toți din suferință, inclusiv pe mine.”

Văd pe cineva căruia îi este sete și merg să-i dau apă, dar nu vreau să mă folosesc de karma de a da cuiva apă pentru ca altcineva să-mi dea apă altădată. Ci vreau să folosesc această karmă astfel încât să pot acumula o cantitate mare de merite pentru a dobândi înțelepciunea și să ajung la iluminare. Și atunci să pot da apă tuturor celor însetați și setea să nu mai existe în viața mea.

Când fapta este însoțită de aspirația spre iluminare, începe să acumuleze o cantitate enormă de merite, pentru că acum, nu mă mai gândesc doar să-i potolesc setea cuiva, ci să ajung într-o zi să pot elimina orice suferință. Și apoi dedic toată această energie acestui scop.

Avem o forță enormă de a face rău, pe care o acumulăm permanent datorită ignoranței. Și prin reacțiile noastre greșite față de realitate, acumulăm multă karmă negativă. Chiar și atunci când nu vrem să facem rău, o facem. De aceea avem nevoie de un antidot puternic pentru a o elimina. Și îl obținem atunci când înțelegem aspirația spre iluminare și ea începe să însoțească acțiunile noastre.

Și apoi fiecare acțiune banală, cum ar fi să dăm apă cuiva sau să ne spălăm pe dinți, în loc de a spune: „Oh, sunt atât de obosit, pic de somn, mă spăl pe dinți și mă culc!”, ne vom gândi: „Oh, trebuie să mă îngrijesc de corpul meu, să pot trăi mai mult ca să ajung la iluminare și să-i ajut și pe ceilalți!”. În acest fel orice acțiune banală o pot transforma într-o binefacere și o dedic în mod voit obiectivelor înalte.

– Înțelegerea unui bodhisattva

Dacă acum am un pahar cu apă pe masă, este datorită faptului că am dat cuiva apă în trecut. Este adevărat pentru că așa funcționează karma. Dar când vrem să urcăm pe calea Bodhisattva, vrem să acumulăm cantități mari de binefaceri. Dacă dau ceva și înțeleg că în urma acestui fapt voi primi înapoi, atunci voi primi înapoi și s-a terminat. Am dat – am primit – s-a terminat. Am ajuns la zero.

Dar eu nu vreau să încep de la zero de fiecare dată. Vreau să devin mai puternic. Modul în care devin puternic este atunci când fiecare act al meu este însoțit de înțelepciune și de bodhicitta, care mobilizează înțelegerea, iubirea și compasiunea față de ceilalți. Îmi spun: „Dedic karma acestei fapte pentru a deveni un Buddha.”

Aspir tot timpul să devin un Buddha. Războinicul spiritual, Bodhisattva, aspiră tot timpul spre iluminare. Aceasta este cariera lui. El aspiră să ajungă la iluminare, de dragul tuturor ființelor, pentru că înțelege că numai așa va putea ajuta toate ființele.

Apoi, cu fiecare acțiune, oricât de banală ar fi ea, ne antrenăm mintea să fie cu această aspirație și tot timpul transformăm profanul în sacru. Orice lucru pe care-l facem, atunci când este însoțit de aspirația spre iluminare, devine elixirul magic al alchimistului.

Versetul 10:

Păstrează ferm in inima ta „dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul,
Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat
În corpul sublim al lui Buddha, de neegalat.

– Modalități de a acumula binefaceri

Am mai vorbit despre cum să acumulăm binefaceri. Să presupunem că ne așezăm să medităm și că ne dorim ca meditația să fie eficientă. Pentru asta trebuie să ne pregătim mintea, să o trecem de la profan la sacru. Facem prosternări, oferim ofrande, rostim rugăciuni pentru a acumula energie bună pentru a ne aduce mintea în acest loc sacru.

Am mai vorbit, de asemenea, despre faptul că nu este suficient doar să acumulăm energie pozitivă, ci și să purificăm energia negativă. Trebuie să facem Tsok sak, Drip jang.

Ce este Tsok Sak? A acumula binefaceri. Iar Drip jang este de a purifica obstacolele.

– Purificarea minții

Am vorbit mult despre necesitatea purificării și despre frecvența purificării.

Maestrul ne-a vorbit puțin despre conștientizarea morții, această iluzie pe care o avem, că încă mai avem timp de trăit, când de fapt noi nu avem nicio idee când va veni moartea. Moartea vine sigur și singurul lucru pe care îl putem lua cu noi sunt realizările noastre spirituale.

Care este concluzia?

• • Deoarece moartea vine cu siguranță și murim cu sentimentul de regret că nu am apucat să terminăm ceea ce ne-am dorit, atunci trebuie să începem acum practica spirituală.
  • Din moment ce nu știm când moartea va veni, practica trebuie începută urgent.
  • Deoarece luăm cu noi doar realizările spirituale, iar ele necesită o pregătire spirituală avansată, atunci va trebui să mergem direct la cea mai avansată practică pe care o putem face astăzi. Pentru că nu știm când moartea va veni.

În purificare, unul dintre aspectele importante a fost confesiunea, numită Shakpa. Confesiunea este ca și cum am despica trunchiul în două, adică a ne deschide, a scoate afară ceea ce ne încarcă conștiința. Ne putem confesa Lamei sau unui prieten spiritual, în care avem încredere sau în fața altarului dimineața.

Acestea sunt antrenamentele preliminare pentru meditație.

– Bodhicitta dorinței și a acțiunii

Adevărata bodhicitta este ceva foarte rar și sublim; ea ne oferă capacitatea de a experimenta simultan toate ființele, de a le vedea chipurile și că nu vom cunoaște niciodată odihna și nici nu vom fi complet fericiți atâta timp cât există ființe care suferă în univers. Ea îl face pe om un sfânt. După cum știm:

– Există ritualuri în care ne angajăm să gândim ca un Bodhisattva, și
– Există ritualuri în care ne angajăm să acționăm ca un Bodhisattva.

 

A practica cu bucurie

Un alt mijloc de a acumula repede binefaceri, despre care vorbește Maestrul Shantideva este:

Gawa Gompa

Gawa    — bucurie, a te bucura de ceva,
Gompa — meditație.

Gawa gompa înseamnă meditația asupra bucuriei.

Aici ne referim la bucurie ca fiind o practică, nu doar „de a ne bucura”. Vorbim despre practica bucuriei. Stăm pe perna de meditație și practicăm bucuria. Cum practicăm bucuria? Îmi amintesc că azi dimineață am dat cuiva un pahar cu apă, mă gândesc la vacuitatea celor trei sfere, la aspirația mea spre iluminare și la cum se încadrează ea pe cale – asta dimineața. Seara asta, meditez din nou pe perna de meditație asupra faptei bune pe care am făcut-o.

Nu-mi spun „Cât de bună sunt!”. De ce? Pentru că nu vreau să-mi întăresc „eu-l” care nu este adevărat. Vreau să mă bucur de lucrul bun pe care l-am făcut, pentru că înțeleg că acumulez binefaceri. Dacă îmi amintesc și mă bucur de el, îmi întăresc amprenta lăsată în minte. Aceasta este o modalitate ieftină și minunată de a acumula merite și de a fi bucuroși. Deci aceasta este practica.

A. Este foarte important să facem asta.
B. Este necesar pentru a obține bodhicitta.

De ce anume ne vom bucura?

– Ne bucurăm de faptele pe care le-am făcut.
– Ne bucurăm de faptele pe care le-au făcut alții. Dacă văd pe altcineva servind un pahar cu apă, atunci îmi voi spune în sinea mea: „Oh, ce minunat că cineva face ceva bun! Sunt bucuros.”

Atunci când mă bucur de acțiunile pe care le fac și îmi spun în sinea mea: „Datorită acestor fapte pe care le-am făcut, mă apropii, încet, puțin câte puțin, de scopul meu înalt. Îmi întăresc aspirația mea spre iluminare.”

Și într-o zi găleata se va umple.

Deci, acesta este un aspect al bucuriei.

 

Înălțarea sufletească

Un alt aspect al bucuriei este că ne înalță starea sufletească, ne ridică moralul. Este minunat să ne trezim dimineața și înainte de a ne da jos din pat să facem această meditație.

– Să ne gândim la lucrurile bune pe care le-am făcut ieri.
– sau că am văzut pe altcineva făcându-le,
– sau i-am văzut pe profesorii noștri făcând,
– sau prietenii.

Se spune că primim zece la sută din binefacerea pe care cineva a făcut-o, cu vorba și fapta.

O altă oportunitate de a practica bucuria este atunci când medităm și suntem somnoroși și neclari și vrem să ne trezim.

Sunt situații când mintea este agitată în meditație. Ne gândim la una, ne gândim la alta, la ce ar trebui să facem și așa mai departe. Pentru a o liniști, va trebui să ne amintim că, dacă nu medităm acum și nu ne dezvoltăm concentrarea, moartea ne va prinde din urmă înainte de a ajunge la realizări spirituale.

Pe de altă parte, dacă devenim somnoroși și ațipim, mintea este neclară, încețoșată, va trebui să ne ridicăm mintea. Această bucurie, ne trezește și ne luminează.

Este important să nu cădem în bucuria pentru lucrurile lumești, pentru că ele nu au putere. De ce? Pentru că ele sunt un rezultat. Este karma care a dat rod și s-a terminat. Atâta timp cât lucrul de care ne bucurăm sunt cele opt gânduri lumești, el va dispare.

(Cele opt gânduri lumești:  

Dorința de a obține lucruri   |  Tristețe când nu le obținem.
Dorința de a ne simți bine   |  Tristețe atunci când nu ne simțim bine.
Dorința de a fi lăudat   |  Tristețe când nu suntem lăudați.
Dorința de a ne mări reputația   |  Tristețe când nu reușim.)

Atunci când ne bucurăm de ceva care nu este al nostru, acest lucru ne scoate din mintea egoistă. Dacă pe lângă asta ne mai și spunem: „A fost promovat în funcție, face fapte bune, karma se întoarce la el, ce minunat! Fie ca datorită acestui lucru să evolueze și să ajungă la iluminare!” atunci plantăm pe loc semințele ca persoana să ajungă la iluminare și să ajungem și noi la iluminare.

 

Întărirea aspirației spre iluminare

Versetul 24:

În acest fel, cei înțelepți ar trebui să atingă
Dorința de iluminare în inima lor,
Și apoi, pentru a o întări,
Ei își ridică starea de spirit după cum urmează:

Ce se înțelege prin „în acest fel”?

Maestrul se referă la lucrurile din versetele pe care nu le avem aici. O parte a capitolului anterior, care nu a fost inclusă în curs, cuprinde descrierea acțiunilor minunate ale unui Bodhisattva, de dragul tuturor ființelor.

Din lectura cursului:

« Prima parte: În acest fel, cei înțelepți, adică bodhisattva, ar trebui să atingă cele două forme ale dorinței de iluminare în inima lor, ferm, prin gânduri care sunt pline de mare devotament, bucurie și credință, și apoi pentru a nu o pierde și pentru a o întări, ei își ridică starea de spirit după cum urmează. [În textul Punctul de intrare apare „jug” în loc de „mjug” din greșeală.] »

Următoarele versete spun:

Exact după modul celor sfinți
Ce înaintea mea la extaz au ajuns,
A căror dorință de iluminare
În inimile lor și-au extins
Și pe căile lor treptat s-au antrenat,

La fel și eu, de dragul tuturor ființelor,
Dorința de iluminare în inima mea
O voi dezvolta și
Pe aceleași căi sfinte
În etape mă voi antrena.

Aceste versete se referă de fapt la cei care au atins deja ambele forme ale dorinței de iluminare.

Chiar și în acest caz este important de a continua practica bucuriei ca modalitate de a nu pierde aspirația și de a o întări.

 

Patru lucruri care ne ajută să ne ridicăm starea de spirit

Și acum trecem la două versete minunate. Hai să le citim în tibetană:

Deng du dak tse drebu yu
Mi yi sipa lekpar top
De ring sanggye riksu kye
Sanggye sesu dak deng gyur

Acesta este versetul 25:

În această zi esența vieții mi s-a dat,
Binecuvântarea vieții ca ființă umană s-a realizat.
În această zi am devenit parte a familiei tuturor Buddha,
Am devenit copilul tuturor Buddha.

Cine spune aceste lucruri? Bodhisattva. După ce a acționat mult în lume, a acumulat binefaceri, într-o zi apare bodhicitta, vine bucuria și își vede țelul în viață.

 

Cele patru componente ale bucuriei

1. „În această zi esența vieții mi s-a dat”.

daktse drebu yu

Daktse      — viața mea,
Drebu yu  — a da rod, adică viața are esență, are sens.

În această zi, esența vieții mi s-a dat, viața mea a căpătat sens, a dat roade. Bodhisattva vede toate ființele și știe că tot ce dorește este să le ajute. Aceasta este singura sursă de fericire care există și înțelege ce este viața.

El își dă seama că viața noastră se datorează acestei dorințe adânc înrădăcinată, de a fi o binecuvântare pentru toate ființele, indiferent dacă suntem conștienți de ea sau nu.

Ceea ce se întâmplă imediat este explozia de bucurie pe care o simte Bodhisattva. „În această zi esența vieții mi s-a dat”. Nu am știut pentru ce sunt aici.

Lama Dvora Hla spune: „Viața nu este cum obișnuia să spună chiropracticianul meu «Viața e nasoală și apoi murim». Viața are sens și în sfârșit l-am găsit.”

Sensul vieții este de a mă putea dezvolta în acest loc ca să pot ajuta fiecare ființă.

2. . „Binecuvântarea vieții ca ființă umană s-a realizat”

miyi sipa lekpar top

Mi yi      — uman,
Sipa       — viață,
Lekpar  — bine,
Tob         — s-a realizat.

Maestrul spune: „În această zi esența vieții mi s-a dat, binecuvântarea vieții ca ființă umană s-a realizat”. Nu degeaba m-am născut într-un corp uman care este mai mult sau mai puțin sănătos și care nu suferă tot timpul, cu o minte care înțelege și într-un loc unde există învățături. Înainte nu știam de ce sunt om și cum voi folosi acest cadou pe care l-am primit. Acum implementez această binecuvântare pe care am primit-o.

Acum mă voi folosi de această viață, de corpul meu, de mintea mea, de aceste învățături, de practica mea pentru a deveni eu însumi o binecuvântare pentru toate ființele.

Bodhisattva experimentează aceste lucruri direct. Când i se întâmplă pentru prima dată, el izbucnește de bucurie. Aceasta este adevărata bucurie. Toată practica bucuriei pe care o facem, ne pregătește pentru acest moment.

Întrebare: Ce este acest moment, când se percepe direct vacuitatea?

Răspuns: Acest moment se poate întâmpla înainte de perceperea vacuității sau în timpul perceperii vacuității, dacă este pe calea Mahayana. Vorbim aici despre ceea ce numim bodhicitta adevărată, nu a trestiei de zahăr.

3. „În această zi am devenit parte a familiei tuturor Buddha”.

sanggye riksu kye

Sanggye — Buddha,
Rik           — familie,
Su             — în,
Kye          — a se naște.

El spune: „În această zi am devenit parte a familiei tuturor Buddha.” Acum m-am alăturat familiei lui Buddha. Am urcat pe calea pe care am să devin un Buddha. Acesta este sensul de a deveni parte din familia lui Buddha.

Ce fac toți Buddha? Întreaga lor carieră este dedicată în totalitate ființelor. Ei se folosesc de toată abilitatea lor de a-i ajuta pe ceilalți, de toată cunoaștere a ceea ce are nevoie celălalt și au dorința de a face asta.

4. „Am devenit copilul tuturor Buddha”.

sanggye sesu gyur

Sanggye  — Buddha,
Sesu          — copil regal,
Gyur         — am devenit.

Am devenit copilul tuturor Buddha.

Bodhisattva nu mai este doar o simplă persoană, chiar dacă arată ca un om obișnuit. În această zi el a devenit copilul lui Buddha.

Maestrul spune: „Acum am devenit copilul lor. Acum acești cromozomi mă vor face să devin un Buddha.”

Și acesta este singurul mod de a deveni un Buddha. Mai întâi trebuie să trecem prin această etapă. Tânărul Bodhisattva a dat de gustul marii iubiri și a fericirii incredibile.

Și el spune: Am devenit copilul tuturor Buddha. Înțeleg că ei încep să mă privească ca pe fiica sau fiul lor. Asta nu înseamnă că nu m-au iubit înainte, dar acum pot să absorb razele de lumină, pe când înainte am stat în umbră.

Care este diferența dintre [versurile] 3 și 4? Versul 3 înseamnă că eu m-am alăturat familiei lui Buddha. Versul 4 înseamnă că ființele iluminate m-au luat sub patronajul lor. Acum primesc de la ei mai multă lumină, mai multă înțelepciune, mai multe binecuvântări, pentru că m-am deschis spre ei.

Versetul 25, exprimă bucuria copleșitoare: „În această zi esența vieții mi s-a dat”. Bodhisattva este plin de bucurie: „Ah! În sfârșit viața mea a căpătat sens, am devenit parte a familiei lui Buddha. Ce grozav! Este prilej de sărbătoare.”

Din lectura cursului:

« Cum își ridică ei starea de spirit? În această zi – adică în punctul în care îmi dezvolt dorința și îmi iau jurămintele -, esența vieții mi s-a dat și binecuvântarea vieții ca ființă umană s-a realizat, în sensul că am dat semnificație resurselor spirituale și oportuni-tăților cu care m-am născut. În această zi am devenit parte a familiei tuturor Buddha: am devenit Bodhisattva. Practică sentimentul de bucurie și gândește-te „Acum am devenit copilul tuturor Buddha!” – pentru că aceasta este rugăciunea în care cineva se gândește la sine: „Când voi deveni copilul lui Buddha?” »

 

Angajamentul de a acționa ca un bodhisattva perfect

În continuare maestrul spune, versetul 26:

Începând de acum, căile lor le voi urma,
Și orice s-ar întâmpla –
Familia mea nobilă, pură și sfântă,
De rușine, niciodată nu o voi făcea.

Cine este familia? Toți Buddha. Am intrat într-o familie nouă, complet pură. Compasiunea ei este perfectă, iubirea este perfectă. Am devenit parte a unei familii atât de minunate!

Și asta se întâmplă în ziua în care cineva realizează Bodhicitta. Din acest moment pentru el nu mai există cale de întoarcere, ci doar spre iluminare. Toate acțiunile pe care le face devin acțiunile unui Bodhisattva.

În continuare, Bodhisattva își promite: „Începând de acum, căile lor le voi urma”,  mă voi comporta ca Buddha, mă voi antrena acum pentru a deveni un Buddha. Voi acționa doar pentru binele celorlalți, nu voi murdări acțiunile mele cu gânduri egoiste, ignorante, luând ultima felie de tort înainte ca altcineva să o primească. Sunt deja membru al unei familii pure, nu pot să-i fac de rușine.

Apoi spune: „Și orice s-ar întâmpla”. Oricât de greu va fi, mă voi comporta într-un mod pur și voi deveni un Buddha și nu-i voi face de rușine.

Bodhisattva este acum pe calea spre iluminare, el va trebui să depășească multe obstacole.

 

Jurămintele Bodhisattva

Cele două versete le spunem la sfârșitul ceremoniei de luare a jurămintelor bodhisattva. Chiar dacă nu avem încă bodhicitta adevărată, ne angajăm să gândim și să acționăm ca un bodhisattva. Dacă vom persevera, asta trebuie să ne aducă la bodhicitta și la iluminare.

Când am ajuns la jurămintele bodhisattva, dacă înțelegem ce fac ele pentru noi, realizăm că suntem pe cale. De îndată ce am urcat pe cale și ne-am obligat să ne comportăm ca un Bodhisattva, bucuria izbucnește în noi. „Acum m-am alăturat familiei lui Buddha, pentru că aceasta este calea mea care mă conduce spre iluminare”. Doar pentru faptul că ne-am luat angajamentul, binecuvântarea începe să vină.

Din lectura cursului:

« Iată al doilea punct: S-ar putea să te întrebi dacă doar acest act este suficient. Nu, nu este suficient, pentru că trebuie să-ți iei și un angajament: Începând de acum, căile lor le voi urma, orice s-ar întâmpla. Voi acționa – în faptă, vorbă și gând – în moduri care se potri-vesc noii mele familii de părinți: toți Buddha. Voi avea grijă ca familia mea nobilă să rămână pură și sfântă, în orice moment – de la începutul, pe parcursul și până la sfârșitul fiecărei acțiuni ale mele – mereu fără cusur și plină doar cu calități minunate. Voi depune toate eforturile pentru a mă asigura că de rușine, niciodată nu o voi face prin încălcarea jurămintelor mele – regulile date celor care urmează aspirația atât sub formă de dorință, cât și sub formă de acțiune. »

Ce rar noroc!

Versetul 27:

Ca orbul care găsește o bijuterie prețioasă
Într-o grămadă de gunoi,
La fel de rar a fost și norocul meu
Să-mi dezvolt aspirația spre iluminare.

Din lectura cursului:

« Iată al treilea punct: Ca orbul care găsește o bijuterie prețioasă într-o grămadă de gunoi, adică printr-un mare noroc, la fel de rar a fost și norocul meu să-mi dezvolt aspirația prețioasă spre iluminare. Cu siguranță este doar ceva care s-a întâmplat prin puterea miraculoasă a celor iluminați. »

Maestrul ne amintește cât de rară este această aspirație spre iluminare. Este ca și acul în carul cu fân. Câți oameni există în lume, care se angajează să-și dedice întreaga viață, pentru a ajunge în locul în care să găsească adevărata aspirație spre iluminare, acea dorință autentică și nu artificială? La început aspirația este artificială și este perfect așa. Practicăm pe cea artificială, până când va deveni naturală. În română spunem: Prefă-te până reușești!

 

Semințele iluminării

Întrebare: Toate acestea sunt frumoase din punct de vedere mental, dar noi suntem carne și oase. Dar ce poate face o astfel de persoană, cu corpul său, cu nevoile sale?

Răspuns: Când se spălă pe dinți sau urcă scările spre sala de studii, spune: Urc scările acum pentru a-i servi pe cei care se află acolo sus și voi dedica această binefacere. El face ca trupul din carne și oase pe care îl are, treptat-treptat îl face să devină sacru, prin aspirația spre iluminare.

Trupul din carne și oase, nu este un trup din carne și oase în sine. Natura umană pe care spune că o avem, nu este în sine natura umană. Ne-am obișnuit și credem că suntem cine suntem. Este doar un obicei.

La fel ca și acest obiect pe care îl numim pix. Pentru ca el să fie pix, trebuie ca eu să-l proiectez un pix. Nu există carne și oase în acest trup, în sine, ci doar prin proiecția mea. Ceea ce este adevărat pentru una, este adevărat și pentru alta. Pixul nu este un pix în sine, până nu-l recunosc eu ca fiind pix, așa cum nici trupul din carne și oase nu este un trup din carne și oase până nu-l proiectez așa. Toate acestea le proiectez prin forța obiceiului care vine din karma mea.

Această cale începe treptat să schimbe natura mea. Ceea ce am crezut că este natura mea, nu a fost niciodată natura mea. A fost doar un obicei profund de a mă identifica cu acest trup și să cred că sunt eu. Suntem ca o bulă, ca o iluzie, nu există nicio realitate de la sine.

Problema noastră este că noi credem că suntem ceea ce percepem. Aceasta este marea greșeală din cauza căreia suferim.

Este adevărat că mă văd [ca fiind] un trup din carne și oase și nu neg asta. Dar, dacă cred că el este cine sunt eu cu adevărat, în modul suprem, atunci am o mare problemă, pentru că atunci va trebui să mor [să fiu o fiinţă muritoare].

Aspirația spre iluminare, începe să planteze semințe în mintea mea, care în cele din urmă îmi va impune o percepție diferită. Așa cum îmi este impus acum să percep un trup din carne și oase și să văd acest obiect ca pix, va veni ziua când voi percepe un trup de diamant și acest obiect îmi va aduce plăcerea supremă. Pentru Buddha fiecare obiect îi aduce plăcere supremă.

Acesta este unul dintre motivele pentru care oferim ofrande reprezentării lui Buddha de pe altar. Statuia lui Buddha nu va începe să bea din apa oferită, ci în mintea mea, când ofer, nu ofer statuii, ci ființei luminate care voi fi eu sau pe care o voi întâlni. Ofer apa cu gândul de a-l bucura. Vă mai amintiți de faptul că maestrul Shantideva ne ajută să vizualizăm ofrandele cât mai opulent și magnific. El spune să ne imaginăm camera de baie plină de parfumuri fine, cu podele din cristal limpezi, oglinzi şi coloane ornate cu pietre prețioase și pe deasupra un baldachin din perle, radiind lumină.

De ce facem asta? Plantăm semințe în mintea noastră ca atunci când devenim iluminați și stăm în paradisul nostru, fiecare obiect va fi pentru noi o plăcere supremă. Cine are nevoie de ofrande? Eu am nevoie de ele. Statuia nu are nevoie de ofrandele mele. Buddha nu are nevoie de nimic, are deja totul. El se află deja în extaz. Deci, cine are nevoie de ofrandele mele? Numai eu, pentru că nu sunt încă la plăcerea supremă. Prin faptul că ofer ofrande unei ființe iluminate acumulez karma foarte puternică, pentru că obiectul meu este foarte puternic.

 

Cinci moduri prin care îi putem elibera
pe ceilalți de suferință având Bodhicitta

Maestrul Shantideva începe să ne descrie ce beneficii ne aduce Bodhicitta.

1. Distruge Lordul morții pentru alte ființe

Versetul 28:

Aspirația ca nectarul suprem al nemuririi
Distruge moartea din fiecare ființă vie.
Ca o comoară ce nu se epuizează niciodată
Și are puterea de elimina și orice fel de sărăcie.

droway chidak jompa

 

Drowa — cei care merg adică ființele. Sensul literal al cuvântului este „cei care umblă în samsara”. Cei care trec de la o formă de existență la alta, de la o încarnare la alta.
Chidak — Lordul Morții,
Jompa  — a distruge, a elimina.

Deci ce ne spune maestrul? Aspirația este ca un fel de nectar suprem, ambrozie care distruge moartea din fiecare ființă vie.

Deci, primul lucru când ne angajăm să gândim ca un Bodhisattva și să acționăm ca un Bodhisattva, este să ne bucurăm, pentru că atunci când vom realiza aspirația spre iluminare, ea ne va aduce la iluminare și va elimina moartea din toate ființele. Pentru că numai noi proiectăm ființele muritoare, așa cum ne proiectăm și pe noi ca pe cineva care trebuie să moară.

Cum poate aspirația spre iluminare să distrugă moartea?

Aspirația spre iluminare îmi va dezvolta compasiunea, mă va aduce la iluminare. Îmi voi putea opri propria moarte și îi voi învăța și pe ceilalți cum să o oprească pe a lor. Așa funcționează aspirația spre iluminare.

Întrebare: Ce înseamnă să oprești moartea?

Răspuns: Această fapt de a opri moartea este foarte legată de corpurile lui Buddha. Există corpul de diamant și corpurile de manifestare. Corpul de diamant al lui Buddha nu poate fi niciodată rănit. Noi nu-l putem vedea acum. Buddha îmi poate apărea ca ființă umană și poate lua acea înfățișare înapoi. Și continuă să stea în paradisul său.

Oamenii obișnuiți sunt sub controlul forțelor karmice. Ei nu au de ales decât să treacă prin moarte și renaștere și să se învârtă în roata samsarei, pentru că sunt sub controlul karmelor pe care le-au acumulat.

Ființele iluminate, sunt în afara controlului forțelor karmice, și-au făcut munca și au terminat-o. Ele nu mai au semințele karmice care le forțează să moară.

Pe de altă parte, au capacitatea de a-și trimite corpurile de manifestare și să le ia înapoi.

Pot să se manifeste în cineva care moare. Sau ca Dalai Lama care îmbătrânește. Noi nu avem încă vederea pură, pentru că ne este impusă de karma impură. Asta nu înseamnă că el însuși experimentează acest lucru. Când spunem: „Cine este cel care nu va muri și cum se va manifesta?”, trebuie să fim atenți despre ce vorbim.

 

Ce e în neregulă cu a fi uman?

Întrebare: De ce trebuie să ajung în situația în care să nu mai fiu uman? Poate este posibil să ajungem într-un loc iluminat, dar să nu ne pierdem umanitatea.

Răspuns: La ce te referi când spui umanitate? În budism, toate ființele din întreaga samsara, în toate formele de existență, sunt numite Persoane.

Nu-mi place acel aspect al umanității mele, din cauza căruia trebuie să mă îmbolnăvesc. M-aș bucura să nu mă îmbolnăvesc, nu-i așa? Să nu fac congestie cerebrală.

De ce sunt forțat să mă experimentez într-un corp care poate să facă congestie cerebrală?

Dorim să scăpăm de acest aspect. Nu vrem să ieșim din starea de a fi om, vrem să ieșim din suferință. Aspectul umanității mele care poate dezvolta, de exemplu compasiunea, nu vreau să-l anulez. Vreau să-mi amplific acea latură a umanității care înțelege, care este plină de compasiune și este fericită. Dar nu vrem ca oamenii să sufere. Nu dorim ca ei să fie nevoiți să se îmbolnăvească și să treacă procesul morții, care este îngrozitor. De aceea maestrul spune că prin aspirația spre iluminare putem elimina moartea și nu în sensul că acum vom fi bătrâni pentru totdeauna. Cu ajutorul aspirației spre iluminare vom elimina suferința sub toate formele ei.

Din lectura cursului:

« Iată prima parte a celor cinci: Aspirația este ca nectarul suprem al nemuririi:
distruge moartea din fiecare ființă vie – distruge această condiție de a muri neputincios. Iar nectarul este aspirația spre iluminare pentru că ne duce la starea în care nu există îmbătrânire și nici moarte. »

Maestrul începe să enumere tipurile de suferință, unul câte unul.

2. Ea este ca o comoară inepuizabilă care elimină orice sărăcie

Ca o comoară ce nu se epuizează niciodată
Și are puterea de elimina și orice fel de sărăcie.

ulwa jompa

Ulwa — sărăcie.

Distruge sărăcia materială și spirituală. Dacă ai bodhicitta reală, faci primul pas spre a putea elimina sărăcia celorlalți. Ajungi tu în această stare (fiind eliberat de sărăcie) și îi înveți pe alții cum să o facă.

Aspirația este ca o comoară inepuizabilă și are puterea de a elimina orice fel de sărăcie. Orice tip de sărăcie: atât în sens fizic, material, cât și în sens mental, sau emoțional. Distruge sărăcia materială și spirituală.

Din lectura cursului:

« Iată a doua parte: Este ca o comoară ce nu se epuizează niciodată și are puterea de elimina și orice fel de sărăcie, pentru că aspirația spre iluminare oferă inepuizabil atât abundența materială, cât și înțelepciunea Dharmei. Comoara este, de asemenea, aceeași aspirație pentru iluminare.”

3. Aspirația este medicamentul suprem care elimină orice boală

În versetul 29, maestrul spune:

Aceeași dorință este medicamentul suprem
Ce pune capăt bolilor de orice fel ale ființelor vii.

ne jompa

Ne — boală.

Aspirația poate elimina orice boală, atât psihică, cât și fizică.

Din lectura cursului:

« Iată a treia parte: Aspirația va acționa, de asemenea, ca medicamentul suprem ce pune capăt bolilor de orice fel ale ființelor vii. »

4. Aspirația face posibilă evadarea din roata suferinței în general.

Ea este ca un arbore ce adăpostește
Călătorii obosiți ce rătăcesc singuri
Pe căile existenței ciclice.

chir sipay dukngel jompa

Chir          — în general,
Sipa          — viață, dar aici înseamnă roata vieții numită în tibetană sipay korlo, sau existența ciclică.
Dukngel — a suferi

Aspirația face posibilă scăparea de roata suferinței în general.

Maestrul ne spune, în general, că orice formă de suferință din toate lumile suferinde ale acestei roți, aspirația spre iluminare o va elimina.

Din lectura cursului:

« Și a patra parte: … Și e ca un arbore care oferă umbra lui răcoroasă, ce adăpostește și curăță suferințele acelor călătorii obosiți, adică ființele, ce rătăcesc singuri pe căile existenței ciclice. Și aceasta este dorința. »

5. În special, aspirația face posibilă evadarea din tărâmurile inferioare

Versetul 30:

Dorința este un pod mare
Ce permite ființelor vii să evadeze
Din tărâmurile inferioare.

kyepar ngendroy dukngel jompa

Kyepar     — în special,
Ngendro  — tărâmurile inferioare.
Literal înseamnă „cei care umblă în tărâmurile rele”.
Dukngel  — suferință,
Jompa      — a distruge.

În special, aspirația elimină suferința din tărâmurile inferioare: atât a animalelor, a spiritelor flămânde, cât și a făpturilor din infern. Aspirația este un pod mare ce permite ființelor vii să evadeze din tărâmurile inferioare. Ea este o punte pentru că Bodhisattva care a realizat Bodhicitta nu este încă un Buddha. Dar odată ce o realizat-o este ca și când a urcat pe podul care îl duce spre iluminare. Și acest pod este desenat în imaginea roții vieții. Este un fir ondulat care pleacă de jos și ajunge în partea stângă în paradis. Bodhicitta este acest pod care ne scoate din roata samsarei.

Din lectura cursului:

« A cincea parte: Există un pod mare ce permite ființelor vii să evadeze din tărâmurile inferioare. Și aceasta este dorința. »

 

 

 

 

Lumina lunii

Maestrul Shantideva ne-a vorbit mai întâi despre eliminarea tuturor suferințelor. Acum începe să detalieze cum va fi eliminată toată suferința: prin a elimina cauzele suferinței.

Dorința este luna care în minte răsare
Pentru a elimina afecțiunile mentale
Ce chinuiesc ființele simțitoare.

Este ca și cum luna ar răsări și lumina ei ar îndepărta toate sentimentele chinuitoare.

Abhidharma Kosha descrie luna ca și cum ar avea propria sa lumină, fapt cu care știința nu este de acord.

Dalai Lama este foarte pasionat de știință. Odată a fost întrebat ce ar fi dorit să fie dacă nu ar fi fost Dalai Lama? El a răspuns: „Probabil că aș fi fost inginer”. Când era mic i s-a dat un ceas, el l-a demontat și l-a montat la loc. I s-a dat și un telescop și s-a uitat la lună.

Și a văzut că acolo erau depresiuni și munți. A stat și s-a gândit că nu se poate ca luna să aibă propria lumină, pentru că altfel nu ar fi umbre acolo. Erau umbre pe lună, așa că lumina trebuie să vină din altă parte. Apoi a spus: „Acest pasaj din  Abhidharma Kosha nu poate fi adevărat”.

Din lectura cursului:

« Vom descrie în două părți puterea aspirației de a îndepărta obstacolele: cum îndepărtează obstacolele care sunt afecțiunile mentale și cum înlătură apoi obstacolele din calea omniscienței. Iată prima parte: aspirația spre iluminare este ca luna care în minte răsare pentru a elimina, cu lumina ei rece toată căldura, toate afecțiunile mentale ce chinuiesc ființele simțitoare. Acest lucru se datorează faptului că are puterea de a distruge fiecare dintre obstacolele care sunt afecțiunile mentale. »

 

Aspirația îndepărtează obstacolele de pe calea iluminării

Care sunt cauzele suferinței?

În versetul următor, 31, maestrul spune:

Dorința este puternicul soare
Ce se ridică să îndepărteze,
Și să smulgă cataracta ignoranței
Din fiecare ființă simțitoare.

În ambele versete, 30 și 31, ni se vorbește despre cauzele suferinței. În ultimul rând al versetului 30, el spune: „elimină afecțiunile mentale ce chinuiesc ființele simțitoare”, iar al doilea rând din versetul 31 spune: „îndepărtează cataracta ignoranței din fiecare ființă simțitoare”. Aspirația spre iluminare elimină obstacolele de pe calea spre iluminare: afecțiunile mentale și ignoranța.

Din lectura cursului:

« Iată a doua parte: Dorința este ca puternicul soare ce se ridică să îndepărteze  obstacolele din calea omniscienței și să smulgă cataracta ignoranței – acestea sunt obstacolele în calea omniscienței, din fiecare ființă simțitoare. Ignoranța nu este întotdeauna legată direct de afecțiunile mentale. Acest lucru se datorează faptului că starea de înțelepciune care percepe vacuitatea și care este sporită și mai mult de marile acumulări de fapte bune, funcționează pentru a elimina complet însăși semințele obstacolelor din calea omniscienței.

Dorința este însăși esența
Untului distilat din
Laptele Dharmei sfinte.

În a treia parte vom descrie în două etape modul în care aspirația îndeplinește obiectivele celorlalți – cum aduce orice fel de beneficiu și cum aduce orice fel de fericire. Dorința de iluminare este însăși esența, ceva care a fost distilată din marele ocean al laptelui Dharmei sfinte, cea mai înaltă învățătură care există. Ea a fost distilată prin procesul de agitare a acestui lapte cu marea paletă de înțelepciune care provine din procesul de învățare și contemplare. Este ca un morman mare de unt distilat, un unt care are o valoare nutritivă deosebită, prin faptul că poate ajuta la creșterea oricărui beneficiu. Ca atare, toată lumea ar trebui să depună eforturi pentru a ajunge la această stare de spirit. »

 

Două cauze ale tuturor suferințelor:

1. Obstacolele afecțiunilor mentale

nyundrip

Drip — obstacol,
Nyun vine din cuvântul Nyun Mong, despre care vom vorbi în lecția următoare.

Acesta este primul tip de obstacol despre care vorbește în versetul 30. Și acesta este legat de Nyun mong, care înseamnă sentimente chinuitoare sau afecțiuni mentale.

Care sunt sentimentele chinuitoare? Mânia, mândria, gelozia, egoismul. Toate emoțiile care ne provoacă suferință în mintea noastră.

Care este definiția afecțiunii mentale?

Afecțiunea mentală este o emoție care ne tulbură mintea.

Întrebare: Dar iubirea?

Răspuns: Iubirea nu este o afecțiune mentală. Am vorbit despre Maitri: iubirea care vrea doar să ofere altora fericirea. Dacă iubirea este posesivă, atunci posesivitatea este o afecțiune mentală care ne va provoca suferință.

Între afecțiunea mentală și obstacolul acestui tip de afecțiune mentală, este o diferență.

Există o diferență între ele:

– Afecțiunea mentală este supărarea, gelozia și mintea mea este tulburată.

– Obstacolul acestei afecțiuni mentale – Se poate ca acum să nu am supărarea activă în minte, dar am semințele să mă supăr. Deci, din moment ce am capacitatea de a mă supăra, ele sunt un obstacol în calea liniștii mele sufletești, pentru că cine știe când va veni cineva și mă va enerva.

Deci obstacolele afecțiunilor mentale sunt:

– afecțiunile mentale în sine, sau

– semințele lor.

Ambele sunt incluse în această categorie de obstacole ale afecțiunilor mentale.

Afecțiunea mentală este atunci când este activă în prezent în mintea mea. Iar al doilea este potențialul ei.

Ce se întâmplă când cineva le distruge pe ambele? Aceasta este Nirvana.

Nirvana este o stare care ne este atât de străină și atât de ciudată pentru noi, pentru că tot timpul mintea noastră este plină de obstacole sau de semințele acestora. Nirvana este o plăcere incredibilă. Uneori, cu ajutorul Lamei, putem gusta din ea puțin. Și când dăm de gust este suficient ca să ne îndemne a ne continua practica.

Deci, acesta a fost primul tip de obstacole.

2. Obstacole în calea omniscienței

shedrip

She   — a cunoaște, a ști,
Drip — obstacol.

Deci, obstacole în calea cunoașterii. Acestea sunt obstacolele care ne împiedică să atingem omnisciența. Acesta este un alt tip de obstacole care este cu mult mai subtil și mai greu de îndepărtat.

Și asta este exact ceea ce face diferența între cei care au ajuns la Nirvana și cei care au atins iluminarea deplină a lui Buddha.

– Buddha care ajunge la iluminarea deplină, elimină ambele tipuri de obstacole.

– Cel care a atins nirvana, care nu este la iluminare deplină, a eliminat doar primul tip și încă mai are pe al doilea.

De ce nu există omnisciență? Pentru că obstacolele în calea omniscienței sunt încă active și sunt foarte greu de eliminat.

 

Eliminarea ignoranței

Și ce înseamnă să le îndepărtăm complet?

Suntem foarte atașați de existența de sine a lucrurilor, credem cu tărie că lucrurile sunt așa cum le vedem. Încetul cu încetul, ne eliberăm – mai întâi intelectual – de credința că lucrurile sunt așa cum par. Cu toate că ele în continuare ne vor apărea ca și când ar veni din afara noastră, nu mai credem că ele sunt așa cum le vedem.

Încet-încet, pe măsură ce urcăm pe nivelurile bodhisattva, ajungând la nivelul opt, începem deja să vedem cum le creăm. Mintea este atât de ascuțită și atât de clară încât vedem cum proiectăm imaginea mentală pe o colecție de date brute. Vedem clar cum îl proiectăm pe șeful supărat. Nu mai suntem surprinși de asta și nu mai țipăm înapoi la el, pentru că știm că el vine din inima noastră.

A ajunge la acest nivel în care am eliminat toate she drip-urile, înseamnă că am eliminat și ultima sămânță care ne face să vedem lucrurile ca apărând de la sine. Nu doar să le înțelegem ca atare, ci să le vedem ca atare. De aceea acest nivel este fantastic.

Ce facem când luăm jurămintele bodhisattva? Ne promitem că o să ne dezvoltăm bodhicitta, pentru ca ea să ne conducă în cele din urmă să eliminăm aceste două tipuri de obstacole. Toate acestea ar trebui să le păstrăm pe fundal atunci când facem acest ritual.

32.
Aspirația este sursa supremă a plăcerilor și fericirii
Pentru ființele ce rătăcesc pe căile vieții,
În speranța de a găsi fericire și plăceri,
Ea aduce satisfacție tuturor acestor călători.

Iată al doilea punct: Ființele ce rătăcesc pe căile vieții, în roata suferinței, pe căile celor trei tărâmuri, trăiesc cu speranța de a găsi fericire și plăceri, sperând să se nască ca ființe umane sau ca făpturi în lumea zeilor. Această dorință de iluminare este sursa supremă a plăcerilor și fericirii: aduce satisfacție tuturor acestor călători. Acest lucru se datorează faptului că permite tuturor ființelor să ajungă în tărâmurile superioare și la binele absolut.

Versetul 33:

În această zi stau în prezența tuturor Protectorilor mei
Și voi invita toate ființele să fie oaspeții mei,
Să vină și să guste din fericirea tuturor Buddha
Până în ziua în care vor ajunge ei înșiși la plăcere.
Îi invit pe zei și semizei și restul de făpturi
Să vină și să ia parte la bucurie.

Acesta a fost capitolul despre bucurie. Micul bodhisattva care realizează aspirația spre iluminare este fericit și vesel. El spune: „Ce zi minunată!”

a. Am înțeles sensul, de ce m-am născut ca ființă umană. Acum pot să realizez binecuvântarea acestei vieți. Acum am devenit parte a familiei lui Buddha. Voi realiza aspirația spre iluminare. Voi face toată practica.

b. Dacă voi realiza această aspirație, ea va putea să elimine toată sărăcia, toată suferința și toate afecțiunile mentale.

Acum, el stă în prezența tuturor Protectorilor, adică toți Buddha și își spune: „Mi-am luat jurămintele înaintea voastră, acum mă angajez să fac calea și să practic”. Acum este prilej de bucurie și de sărbătoare.

Pe cine invită? Toate ființele. Ele sunt oaspeții lui. El îi invită pe toți: „Fiți oaspeții mei, pentru că eu voi ajunge la iluminare, iar asta vă va obliga să ajungeți la fericirea sublimă a Buddha. Pentru că voi ajunge acolo și vă voi aduce și pe voi acolo.”

Așa se încheie capitolul.

Din lectura cursului:

« Acest lucru ne duce la partea care discută despre cum putem aduce fericire altora. În această zi stau în prezența tuturor Protectorilor mei: victorioșilor Buddha și ai lor copii. În prezența acestora, voi invita toate ființele să fie oaspeții mei pentru că intenționez să le satisfac toate dorințele inimii lor, să vină și să guste din fericirea tuturor Buddha: realizarea supremă a oricărui fel de ajutor și fericire. Și până în ziua în care vor ajunge ei înșiși la plăcere, le ofer toată fericirea care se găsește printre oameni, zei și semizei. Și odată ce am făcut această invitație, îi rog, de asemenea, pe zei și semizei, Naga sub formă de șerpi și restul de făpturi, să vină și să ia parte la bucurie. »

 

Modul cel mai înalt de a găsi sensul vieții noastre

În versetul 31 Maestrul Shantideva spune:

Dorința este însăși esența
Untului distilat din
Laptele Dharmei sfinte.

Dacă ne dedicăm viața efectuând aceste practici cu intenția de a elimina ceea ce ne desparte de aspirația spre iluminare, atunci ne-am folosit viața pe deplin.

Pentru că atunci vom realiza aspirația spre iluminare și ea ne va duce spre iluminare, astfel încât să îi putem ajuta și pe toți ceilalți să plece de aici.

Deci, acesta este modul de a da sens vieții noastre.

 

 

 

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Roata Vieţii

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 5

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Puterea de înfrânare

A patra putere este cea de înfrânare.

Dokpay top

Cuvântul Dokpa în tibetană înseamnă a face ceva invers, a face ceva contrar. O vom numi puterea de înfrânare.

Deci, până acum am vorbit despre:

1. 1. Regretul inteligent,
   2. Bază,
   3. Corecție, antidot,
   4. Acum voi spune: nu mai fac asta, nu mai repet.

Asta depinde de fapta făcută, în sensul că nu vrem să adăugăm o minciună unui păcat. Adică să fac o promisiune pe care nu o voi respecta. Deci depinde de act.

Pot face cu vorba. De exemplu, dacă obișnuiesc să bârfesc și dacă fac asta de trei ori pe zi, atunci îmi voi spune: „Până la sfârșitul zilei nu voi bârfi”. Și mâine voi face asta din nou, dar când îmi mai vine să bârfesc spun: „Nu azi! Nu azi!”

Pot face cu gândul. De exemplu, am o mulțime de gânduri de critică. Dacă fac asta în fiecare minut, atunci îmi voi lua un interval de timp realist în care îmi pot păstra promisiunea. Dacă am gânduri de critică la fiecare douăzeci de minute, atunci voi lua ca timp poate jumătate de oră, care să fie puțin mai mult decât sunt obișnuită. Ceva pe care îmi pot permite. Și încetul cu încetul se construiește puterea. Maestrul Shantideva ne spune că nu există ceva ce nu-l putem îmbunătăți și întări prin practică.

La început voi sesiza gândul de critică după cincisprezece minute după ce a apărut. Cu cât voi practica mai mult, [cu atât] acel timp se va scurta și voi ajunge să-l surprind imediat ce apare.

 

Unde se duc gândurile rele?

Pe dușmanii mei fizici i-am învins, așa că ei se duc în țara vecină, își adună acolo forțele, adună muniții și se întorc să mă atace, nu?

Unde se duc gândurile mele dacă le-aș alunga? Nu au unde să se ducă! Dușmanii fizici pot ucide acest corp, dar nu și corpul din viața următoare.

Afecțiunile mentale m-au ucis deja de nenumărate ori. Am trecut prin moartea îngrozitoare, pe care am descris-o mai înainte, de nenumărate ori, din cauza plăgilor.

Dar dacă reușesc cu ajutorul acestor puteri să slăbesc încet afecțiunile mentale până când vor dispărea, unde se vor duce? Nu au unde să se mai ducă, nu mă mai pot ataca.

Și aceasta este  frumusețea.

Ele sunt ca tigrul de hârtie, nu au avut niciodată o existență proprie, dar m-au ucis de nenumărate ori. De ce? Pentru că am crezut în ele, am crezut că cineva care există în sine, m-a jignit și i-am răspuns ca atare.

 

Încălcăm moralitatea pentru a pune mâna pe lucruri pe care oricum va trebui să le pierdem

Trecem acum la versetele maestrului Shantideva, legate de puterea de înfrânare.

60.
Orice ți-a făcut plăcere în trecut
Deja s-a dus și din el n-a mai rămas nimic!
Dar pentru că te-ai atașat de el obsesiv,
Ai acționat contrar spuselor învățătorului tău.

Tot ce am avut vreodată s-a destrămat și a dispărut, pentru că totul este trecător. Cu toate că nu pot ține niciun lucru lumesc, mă atașez de ele și comit infracțiuni pentru a pune mâna pe ele. Cred că lucrurile există de la sine, nu le înțeleg esența și acționez contrar spuselor învățătorului meu. Învățătorul aici este Buddha.

Din lectura cursului:

« Iată primul punct: orice lucru bun, orice ți-a făcut plăcere în trecut până în acest moment al ciclului suferinței, s-a dus deja, adică n-a fost de încredere: s-a destrămat și a dispărut, și din el n-a mai rămas nimic! Oare putem spune că printre bunurile pe care le ai și acum, există unele care au vreo esență? Nu, nici unul. Și cu toate acestea, datorită dorinței și atașamentului tău pentru aceste obiecte fără esență, ai acționat contrar spuselor învățătorului tău și ai comis fapte negative. Trebuie să simți regret pentru asta. »

61.
La fel trupul tău și ce ai în viața ta acum
Vei fi forțat să le pierzi, prieteni și rude,
Și vei pleca singur – cine știe unde?
La ce folosesc toți prietenii și dușmanii tăi?

Maestrul spune: va trebui să-ți pierzi toate rudele și prietenii. De dragul lor ai comis infracțiuni. Pentru a scăpa de dușmani ai comis alte infracțiuni. Și prietenii dispar, și dușmanii dispar. Iar tu vei rămâne cu rezultatele. Și unde te vor duce ele? Cu ce ​​te vor mai ajuta atunci prietenii și dușmanii tăi? Trezește-te!”.

Din lectura cursului:

« Și al doilea punct: vei fi forțat să renunți la tot: chiar și la trupul tău pe care îl ai acum, și ce ai în viața ta acum, vei fi forțat să le pierzi, prieteni și rude. Și vei pleca singur – cine știe unde? Adică într-un loc despre care nu ai nicio certitudine. Și la ce folosesc toți prietenii și dușmanii tăi? Ei nu-ți pot fi de nici un ajutor și, prin urmare, este greșit să simți vreun atașament față de ei. »

 

Purificarea

Versetul 62:

62.
Orice suferință provine din acțiuni negative,
De aceea ar trebui să meditezi zi și noapte
Numai asupra unui singur gând:
„Cum pot libertatea s-o obțin?”

Aceasta este eliberarea, nirvana. Nirvana împreună cu bodhicitta devine iluminarea deplină a lui Buddha.

63.
Faptele rele pe care le-ai comis din neștiință,
Interdicțiile pe care adesea le-ai încălcat,
Și celelalte fapte rele
Din ignoranța ta comise,

64.
Stai în prezența Protectorilor tăi,
Cu palmele la piept împreunate,
Reflectă asupra ororii suferinței tale,
Prosternează-te iar și iar în fața lor;
Mărturisește-le și purifică-te.

Vin la Lama și îi spun: „Am făcut toate aceste orori. Mărturisesc. Te rog să mă ajuți!”.

Din lectura cursului:

« Pentru a te purifica de aceste fapte, [trebuie să] stai în prezența Protectorilor tăi, în fața lui Buddha și a copiilor săi, [trebuie să] te exprimi cu palmele împreunate la piept. În mintea ta reflectă asupra ororii suferinței tale, apoi prosternează-te iar și iar în fața lor, mărturisește-le și purifică-te de toate aceste fapte negative. »

65.
„Faptele rele pe care le-am comis, Învățătorul meu,
Consideră-le, te rog, ca pe o greșeală.
Nici o urmă de bunătate n-a fost în ele.
Promit ca de acum înainte să nu mai fac asta niciodată.”

În acest verset apare regretul și puterea de înfrânare. „Am terminat, nu mai fac asta!”. Aceasta a fost a patra putere.

Iar versetul 66 spune:.

Acesta a fost al doilea capitol al ghidului
Războinicului spiritual, despre purificarea păcatelor.

 

Practica purificării karmice

Pentru a ne purifica avem nevoie de toate cele patru puteri. Dacă omitem una, atunci purificarea este incompletă, nu este suficient de puternică.

Cu cât înțelegem mai mult mecanismul și funcționarea karmei, cu atât puterea regretului este mai puternică și mai eficientă.

Am vorbit deja despre faptul că rodirea karmică este responsabilă de fiecare detaliu din viața noastră și unde vom merge după această viață. Este o prostie să credem că modul nostru de existență este singura formă de existență. Nu are sens să cred că băltoaca pe care o cunosc este tot ce există. Ea nu este tot ce există.

Și dacă săvârșim păcate pentru a ne răsplăti pe noi înșine în această viață, acest trup va muri și vom rămâne cu karma.

Să presupunem că vrem să ne purificăm. Mai întâi ne gândim la ceva specific pe care l-am făcut, apoi :

– Regretăm fapta,

– Ne refugiem în înțelegerea karmei și a vacuității, și în cele trei diamante.

– Activăm antidotul, cum ar fi, de exemplu, a învăța despre vacuitate,

– Și decidem să nu mai facem asta.

Este important de știut că fiecare karmă are mai multe rezultate:

a. Rezultatul personal, se va întoarce asupra mea ceva similar cu ceea ce am făcut.

b. Rezultatul care întărește obiceiul. Dacă am mințit, creează obiceiul de a minți și îl întărește.

Deci dacă am mințit o dată, am mințit a doua oară, a treia oară voi minți fără să mă gândesc de două ori.

c. Rezultatul de mediu. Fiecare karmă pe care am acumulat-o are o consecință asupra mediului. Care sunt, de exemplu, rezultatele karmei dezbinării? Denivelări pe drum, trebuie ajuns dintr-un loc în altul și este imposibil, drumul este inundat, sunt prăpăstii…

d. Al patrulea rezultat este rodirea karmică a următoarei reîncarnări.

Deci, acțiunile pe care le fac acum vor determina:

a. Unde mă voi reîncarna în viața următoare. Şi nu doresc să ajung în tărâmurile inferioare.

b. În această viață, se vor întoarce asupra mea lucruri de același fel.

c. Tendințele se întăresc, și

d. Îmi afectează mediul.

 

Acțiunea corectivă poate fi:

– A învăța despre vacuitate,

– A medita asupra vacuității,

– Mantre,

– Rostirea numelor lui Buddha,

– Ofrande,

– Ceremonia focului.

 

Corecția trebuie să corespundă naturii și gravității infracțiunii.

Acțiunea de corecție trebuie să fie contrară infracțiunii făcute: dacă am vătămat viața, antidotul/corecția este să avem grijă de oameni bolnavi, adică o acțiune contrară. Dacă am făcut o fraudă, ne putem oferi ca voluntari într-un loc în care se dă ajutor legal celor care au fost victimele unor fraude. De câte ori repetăm antidotul? În funcţie de gravitatea faptei.

Lama Dvora Hla povestește:

„Am să vă spun o istorioară despre un tânăr care a fost soldat în Vietnam. El era mongol și emigrase în Statele Unite. L-au luat imediat în armată, i-au pus pușca în mână și i-au spus: «Du-te și trage acolo în junglă!». S-a dus în junglă și a tras cu pușca așa cum i se ordonase. Nu mai știa dacă a ucis sau nu, dar probabilitatea era mare. După câtva timp înțelese gravitatea faptei și se umplu de regrete. Ken Rinpoche îl cunoștea și pe el și pe familia lui și știa că tatăl său are oi pe care le creștea pentru lapte și i-a spus: «Cumpără oile de la tatăl tău, crește-le până vor muri de moarte naturală!». El le-a crescut timp de 14 sau 18 de ani. Nu mai țin minte. Eu l-am cunoscut pe acest tânăr.”

 

Efectul purificării

Dacă facem bine cele patru puteri, nu o să ne mai temem în momentul morții, pentru că ne-am purificat. Dacă purificarea este făcută bine, moartea va fi cu totul altceva. Groaza pe care oamenii o experimentează la moarte, vine doar din faptul că există karme negative ce sunt încă active, nu au fost încă neutralizate. Virusul este încă în viață, dar dacă purificăm, virusul moare.

 

De unde știm ce trebuie să purificăm?

Întrebarea este: „De unde știu eu ce am făcut acum treizeci de vieți? Nu-mi mai amintesc.”

Dar știm ce avem de purificat urmărind ceea ce ni se întâmplă în viața asta.

Lucrul care vine și mă deranjează, îmi arată „Iată ce trebuie să elimini!”. Deci acea persoană care se presupune că mă nedreptățește sau mă insultă sau țipă la mine, îmi face o favoare, pentru că îmi arată ce virus este încă activ în mine. Deci nu trebuie să-mi amintesc de toate viețile anterioare, ci mă pot purifica în această viață în funcție de ceea ce se întâmplă în această viață.

Acea persoană care m-a rănit îmi dă ocazia să mă purific.

a. Prin el îmi rodește karma. Faptul că m-a lovit, mi-a rodit karma. Dacă îl lovesc înapoi, în mod sigur se va întoarce și mă va lovi din nou. Dacă nu-l lovesc îndărăt și reacționez din înțelepciune, karma s-a terminat, a dispărut.

b. In plus, el îmi spune și ce trebuie să purific.

c. Și ceea ce este mai grav, dacă nu ne purificăm, nu putem dezvolta bodhicitta, iubirea imensă pentru toate ființele. Fără purificare, nu le vom putea iubi ca pe noi înșine și [chiar] mai mult decât pe noi înșine. Inima nu se va deschide.

Dintre toate lucrurile pe care le-am făcut, cu care vom începe? Vom începe cu actul pe care ni-l amintim, despre care știm că este cel mai rău. Și începem azi, fără să ne grăbim, să regretăm adânc fapta, să facem purificarea cum trebuie, corect.

 

Începem cu confesiunea

Dacă avem karme grele pe care le-am făcut, este important să mergem la Lama și să ne confesăm în fața lui, pentru că nu vrem ca aceste karme să ne ducă spre locuri în care suferința este îngrozitoare.

Ar fi minunat dacă am avea pe cineva de încredere și să facem Shakpa. Cineva care nu are de gând să spună altuia ceea ce i-am mărturisit. Fapta nu va mai rămâne îngropată în noi. Spunând cuiva ceea ce ne apasă, ne eliberează într-un mod neobișnuit.

 

Otrăvurile dorinței, aversiunii și ignoranței

Suntem bolnavi cronic și suntem continuu sub influența celor trei otrăvuri:

– dorința care provine din ignoranță,

– aversiunea care provine din ignoranță, și

– ignoranța însăși.

Este important să înțelegem descrierea dorinței și a aversiunii.

Dorința, de exemplu, este definită în scrierile Perfecțiunea înțelepciunii  astfel:

sakche kyi ngupo la yi-ong du nang ne rang top kyi
mindrelwar dupay semjung sempa

Sakche kyi ngupo  — lucru impur,
La                                  — prepoziție,
Yi-ong du                  — atractiv,
Nang ne                     — care apare,
Rang top kyi            — prin propria putere,
Mindrelwa dupay — dorința de a nu se despărți,
Semjung sempa     — gând.

Gândul care acționează prin propria putere, în care o persoană nu vrea să se despartă de un obiect care este impur, dar care apare ca atrăgător.

 

Cum acumulează dorința și aversiunea karma negativă pentru noi?

Există patru pași prin care colectăm karma negativă. Să vorbim despre dorință:

1. Primul pas: nu înțelegem obiectul de care suntem atrași. Nu înțelegem de unde a venit. Credem că a venit de la sine. Dar obiectul este proiecția noastră, vine din karma noastră. Și din moment ce ea nu este pură, din moment ce suntem infestați de otrăvuri mentale, atunci și consecințele ei sunt impure. Una dintre expresiile acestui fapt este că ele se descompun. Nu vom putea păstra obiectul de care suntem atrași. Ori va trebui să ne despărțim de el, ori vom înceta să-l mai vedem ca pe un obiect atractiv.

2. Credem că vine de la sine: începem să tânjim după el. Acest lucru se întâmplă imediat după primul pas și, în multe cazuri, nici nu le vom putea deosebi.

3.Suntem dispuși să facem ceva imoral pentru a-l obține.

4.Facem fapta și acumulăm karma.

Putem spune aceeași poveste despre otrava aversiunii.

a. Nu înțelegem obiectul.

b. Apare aversiunea față de obiect sau îl respingem.

c. Există dorința de a face ceva imoral pentru a scăpa de el.

d. Și într-adevăr, facem ceva imoral.

Am închis cercul.

 

Trei motive pentru care este important să facem purificare

Comentatorul nostru, Gyaltsab Je, enumeră trei motive pentru a folosi cele patru forțe pentru a purifica karma negativă:

1. Nu înțelegem pe deplin ce este bine să facem și ce este greșit să facem.

lendre kyi namye la mi-kepa

 

Lendre este o combinație de cuvinte, le ceea ce înseamnă fapte/acțiuni, și dre ceea ce înseamnă rezultate/consecințe. Împreună înseamnă acțiunile și consecințele lor.

Nam        — caracteristici,
Ye la        — a distinge,
Mi kepa — nu avem cunoașterea sau înțelegerea.

Nu înțelegem natura legăturii dintre acțiuni și rezultatele acestora.

Nu înțelegem pe deplin ce este bine să facem și ce este greșit să facem. Și astfel acumulăm karma negativă, indiferent dacă vrem să o acumulăm sau nu. Chiar și dacă decid: „OK, nu vreau să acumulez karma negativă, pentru că deja înțeleg că ea este murdărie”, cu toate astea, încă nu înțeleg profund ce este bine și ce este rău.

2. Ne este greu să ne controlăm

chungse she kyang dorlen tsulshin du mi jepa

Chung se — un pic,
She            — cunoaștere,
Kyang      — chiar.

Chiar dacă avem deja puțină înțelegere.

Dor len este o combinație de două cuvinte:

Dor — a abandona, și
Len — a lua, sau a lua asupra noastră.
Împreună: ia sau renunță.
Tsulshin du  — conform, potrivit, în mod corect,
Mi jepa          — nu acționăm

Chiar și atunci când înțelegem deja puțin karma și modul în care funcționează, nu acționăm conform acestei înțelegeri, deoarece ne este greu să ne controlăm.

De aceea acumulăm în mod constant karma negativă, chiar dacă înțelegem puțin. Și ea se acumulează într-un ritm foarte rapid. Chiar dacă înțelegem că a avea grijă de noi nu ne aduce nimic, ce facem întreaga zi? Ne îngrijim numai de noi înșine. Nu ne putem controla să facem ceea ce trebuie: nu putem aplica foarte bine ceea ce știm; nu suntem capabili să facem ceea ce ne avantajează și să evităm ceea ce ne rănește. Este nevoie de antrenament, de multă practică. Maestrul Shantideva spune că nu există nimic pe care să nu-l putem controla – dacă îl practicăm.

3. Purificarea îndepărtează obstacolele din calea dezvoltării bodhicittei

Al treilea motiv de a ne folosi de cele patru puteri de purificare a karmei negative este că purificarea va îndepărta obstacolele din calea realizării adevăratei bodhicitta.

jangsem kyeway gek jongwa la mik ne be gu

Jangsem — bodhicitta,
Kyeway   — dezvoltare,
Gek           — obstacole,
Jongwa   — a elimina, a purifica,
Mik           — intenție, scop,
Be gu       — a depune efort.

Adică, trebuie să depunem eforturi pentru a înlătura și purifica obstacolele din calea dezvoltării aspirației pentru iluminare. Purificarea va înlătura obstacolele care ne împiedică să ajungem la starea de conștiință în care să-i putem iubi pe alții așa cum ne iubim pe noi înșine – iubește-ți aproapele ca pe tine însuți – și să aspirăm spre iluminare, astfel încât să-i putem ajuta să obțină toată fericirea.

 

Paralela cu etapele meditației

De ce vrem să ne purificăm?

a. Dacă nu ne purificăm vom suferi.

b. Dacă nu ne purificăm, nu vom putea dezvolta Bodhicitta și atunci nu vom putea ajunge la fericirea sublimă a lui Buddha și să ajutăm toate ființele.

c. Pentru a putea să ne purificăm bine, trebuie mai întâi să acumulăm mai multă putere.

d. Prosternări, ofrande și refugiu.

Putem observa că ceea ce ni se descrie este de fapt practica preliminară în meditație! Așa începem meditația în tradiția budistă tibetană, ca și a Maestrului Kamalashila.

Dacă vă amintiți, în etapele preliminare ale meditației:

∙ Ne așezăm pe perna de meditație,

∙ Îl invităm pe Lama,

∙ Ne prosternăm lui cu bucurie, gândindu-ne la virtuțile pe care le are,

∙ Apoi îi oferim ofrande,

∙ După care facem Shakpa pentru a purifica orice ne poate deranja în meditație.

Ele sunt exact la fel cu etapele Maestrului Shantideva.

 

Bucuria

Care este următorul pas pe care îl facem în meditație? Ne bucurăm.

Dacă înainte ne-am regretat păcatele pe care le-am făcut, care ne tulbură și ne creează obstacole, acum ne uităm la ce am făcut bine și ne bucurăm pentru asta.

 

Fapte care ne ajută să acumulăm energie pozitivă

Ce facem prin Shakpa? Îndepărtăm obstacolele, îndepărtăm energia negativă, îndepărtăm karma negativă.

În continuare vom facem o listă cu cinci practici care acumulează energii pozitive necesare realizării Bodhichittei

 

1. Bucuria pentru faptele de bunătate.

Gewa la jesu yi-rangwa

Gewa          — faptă bună, binefacere, merit,
La                  — prepoziție,
Jesu              — ca urmare,
Yirangwa  — bucurie.

Bucuria ca urmare a unei fapte bune.

Această practică spune: amintește-ți de ceva bun pe care l-ai făcut și bucură-te pentru el. În meditație și în afara meditației.

Trei niveluri de bucurie:

a. Bucuria pentru faptele bune pe care le facem pentru a ajunge în tărâmurile superioare – adică tărâmul existenței umane sau al zeilor, care se află încă în roata vieții. Acesta este primul tip de binefaceri de care ne bucurăm, al căror rezultat karmic va fi nașterea în unul dintre tărâmurile superioare, cele ale oamenilor și ale zeilor. Aceasta implică mai ales evitarea celor zece non-virtuți. Acest nivel se potrivește practicanților cu scopul îngust, care își doresc ca următoarea reîncarnare să fie bună.

b. Bucuria pentru faptelor bune a căror rezultat karmic va duce la Nirvana. Acest lucru implică în principal a face lucruri pentru a elimina definitiv afecțiunile mentale și, în mod specific, implică perceperea vacuității. Acest nivel se potrivește practicanților cu scopul mediu.

c. Bucuria pentru faptele bune a căror rezultat va duce la iluminarea sublimă a lui Buddha. Binefacerea care are ca obiect toate ființele va duce la iluminarea deplină a lui Buddha. De exemplu: „patru dorințe infinite”.

Cu cât actul de bunătate este mai mare, [cu atât] bucuria pentru ea aduce mai multă energie pozitivă.

Versetul 1:

Mă bucur de faptele virtuoase
Care ușurează suferința ființelor din tărâmurilor inferioare,
Mă bucur și de faptul că aceste ființe suferinde
Ar putea trăi vreodată în fericire.

Maestrul spune: „Văd că alții fac bine și sunt bucuros pentru că îi scot din suferință”.

Din lectura cursului:

« Prima dintre cele trei etape: mă bucur de faptele virtuoase care acționează ca un factor care ușurează suferința ființelor din tărâmurilor inferioare din ciclul suferinței; și mă bucur și de cei care acționează ca o cauză pentru ca toți să realizeze o formă cu totul specială de naștere în tărâmurile superioare.

De asemenea, mă bucur și de rezultatul pe care îl produc aceste fapte: mă bucur și de faptul că aceste ființe suferinde ar putea trăi vreodată în fericirea tărâmurilor superioare. Cum mă bucur? Mă gândesc în sinea mea, cu gânduri pline de bucurie, cât de minunat este că astfel de fapte bune există în lume. »

2.

Mă bucur că au adunat împreună binefaceri
Care acționează ca o cauză pentru iluminare,
Mă bucur de libertatea sigură a ființelor vii
Din suferințele existenței ciclice.

A doua etapă. De asemenea, mă bucur de faptul că ființele au adunat împreună binefaceri, ca cele care duc spre libertate: acele fapte care acționează ca o cauză pentru iluminarea ascultătorilor și a celor deveniți de la sine Buddha. Mă bucur și de rezultatul pe care îl produc aceste binefaceri: libertatea sigură a ființelor vii
din suferințele existenței ciclice – adică mă bucur de faptul că vor atinge Nirvana.

3.
La fel mă bucur de iluminarea Protectorilor
Și de nivelurile copiilor lor.

Mă bucur de oceanul de bunătate
Al dorinței de iluminare din inima lor sfântă,
Pentru fericirea întregii omeniri,
Și de acțiunile pe care le efectuează
Pentru bunăstarea tuturor ființelor vii.

Din lectura cursului: « A treia etapă: La fel mă bucur de iluminarea Protectorilor, la care au ajuns cei care protejează toate celelalte ființe vii; și de nivelurile copiilor lor, cele zece niveluri pe care le-au atins fiii și fiicele lui Buddha. Mă bucur și de cauzele pentru toate aceste stări, de oceanul de bunătate al dorinței de iluminare din inima lor sfântă: gândul de a atinge iluminarea completă pentru fericirea întregii omeniri. Dincolo de aceasta, mă bucur și de faptele reale ale ființelor care au această dorință: de acțiunile pe care le efectuează pentru bunăstarea tuturor ființelor vii. Mă bucur, și rămân în credința admirației, care se amestecă în mintea mea cu sentimente de mare fericire. »

Deci, maestrul se bucură de:

– Binefacerile care duc în lumile superioare,

– De binefacerile care duc la Nirvana,

– Și de binefacerile care duc la iluminarea completă a lui Buddha.

Am vorbit despre a ne bucura de ceva bun pe care l-am făcut. Dar cât bine știu să fac? Am prea puține realizări spirituale, nu am acumulat prea multe binefaceri și nu înțeleg chiar așa de bine vacuitatea, de aceea binefacerea mea nu este chiar o binefacere.

Atunci mă îndrept spre Buddha și văd că face lucruri bune. Iar când mă bucur de faptele lui, primesc zece procente din ele. Nu este rău. A sta să ne gândim la binefacerile lui Buddha, a celor trei diamante, este o modalitate ieftină, simplă și minunată de a acumula noi înșine multe binefaceri.

 

2. Rugămintea

Kul wa

Kul wa înseamnă rugăminte. Numele ei mai lung este:

chu kyi korlo korwar kulwa

Chu                     — dharma,
Korlo                  — roată,
Chu kyi korlo  — roata Dharmei,
Korwar              — a întoarce, a învârti,
Kulwa                 — a ruga, a implora, a ruga insistent.

Adică, a-l ruga pe Lama de a întoarce roata dharmei, în sensul de a primi de la el învățătura Dharmei.

Mă întorc puțin la ceea ce am făcut deja în lecțiile anterioare. Înainte de a începe meditația, pregătesc altarul, mă prosternez de trei ori și mă așez pe perna de meditație. Vreau să aplic toți acești factori și în meditație.

a. Încep meditația prin a-l invita pe Lama să mă ajute. Mi-l imaginez că stă în fața mea sub forma unui Buddha. Și mă prosternez lui mental. Cum? Încep să-l admir pe Lama. Mă uit la ce calități sublime are Lama pe care vreau să le dezvolt și eu. Și atunci îmi spun: „Admir înțelepciunea profundă a Lamei sau a lui Buddha, sau compasiunea lor infinită”. În acest fel acumulez energie bună.

b. Apoi îi ofer Lamei ofrande mentale. Nori plini de flori, apă cristalină, perlele binefacerilor mele de bunătate.

c. Purific lucrurile care le am pe conștiință. Fac shakpa – mă confesez în fața Lamei.

d. În a patra etapă mă gândesc la ce faptă bună am făcut astăzi și mă bucur pentru ea.

e. Apoi îl rog pe Lama să vină să mă învețe.

Acest lucru nu-l facem numai în meditație. Ce trebuie să fac ca Lama să vină să mă învețe? Să practic ceea ce îmi spune el. Dacă el îmi spune să meditez atunci meditez.

 

A-l ruga pe Lama să predea

Versetul 4:

Cu mâinile la piept împreunate
Îi rog pe toți Buddha din orice colț al lumii
Să aprindă lumina Dharmei
Pentru a ilumina ființele ce rătăcesc confuze
În suferință și în întunericul ignoranței.

În acest verset maestrul se roagă tuturor Buddha să-l învețe.

Un Lama nu trebuie să predea dacă nu este rugat de trei ori:

Prima oară când îl rugăm pe Lama, el spune: „Nu știu nimic despre asta”.

A doua oară, spune: „Nu știu dacă voi avea timp”.

A treia oară, dacă l-am rugat și avem karma potrivită, atunci el spune „Bine, bine, poate săptămâna viitoare”.

Din lectura cursului: « Și iată a doua parte. Mă gândesc la toți Buddha din orice colț al lumii care doar recent și-au atins iluminarea și care nu au predat încă Dharma. Fizic, îi rog cu mult respect, cu mâinile la piept împreunate. Care este scopul rugăciunii mele? Îi rog să aprindă lampa Dharmei, atât a Dharmei din mintea oamenilor, cât și a Dharmei sub formă de cuvinte, pentru a ilumina calea care eliberează toate ființele care rătăcesc confuze în suferință și în întunericul ignoranței. »

 

3. A-l ruga pe Lama să rămână

Sol wan deb

Versiunea completă:

nya-ngen le mindawar solwa dappa

 

Nya ngen le de pa            — a trece dincolo de tristețe, adică la Nirvana,
Nya ngen le mindawar  — a nu trece la Nirvana,
Solwa deppa                      — a ruga.

A-l ruga pe Lama să nu treacă la Nirvana.

Se povestește despre Buddha că înainte să moară i-a spus discipolului său senior Ananda că va muri în curând. Ananda a fost foarte întristat și a uitat să-l roage pe Buddha să nu-l părăsească. Așa că Buddha a plecat pentru că [Ananda] a uitat să-l implore să rămână.

Întâlnirea cu un profesor de Dharma și de a continua cu el, din punct de vedere karmic, este ceva foarte valoros. A ne întâlni cu învățătura care ne pot duce la fericirea infinită a lui Buddha, costă scump karmic. Aceasta este karma pe care am acumulat-o în urma nenumăratelor binefaceri pe care le-am făcut altora. Este mierea care ni-l aduce pe Lama. Dacă binefacerile noastre sunt mari, este imposibil de a-l opri pe Lama să vină. El ne va bate la ușă.

Lama este alunecos, ne alunecă printre degete, nu-l putem ține. Ardem tot timpul karma minunată când stăm lângă el.

Lama Dvora Hla spunea:

„De fiecare dată când mergeam la Ken Rinpoche îi rugam «Te rog, rămâi!» și el îmi răspundea «Da, da, da, da…». Ultima oară când i-am spus asta, el mi-a zâmbit și mi-a spus: «Nu pot rămâne la nesfârșit!». Și asta a fost cu mult înainte de a se îmbolnăvi. Atunci am știut că este ultimul an.”

Tot timpul trebuie produsă karma pentru a-l aduce pe Lama. Și cea mai bună cale este să ne rugăm ca el să rămână.

Există mantra care vi-l aduce pe Lama. „Om, numele Lamei, Ah Hung”.  Ea ar trebui rostită de multe ori înainte de culcare.

Trebuie să înțelegem că Lama nu apare de fiecare dată în același format. El nu există de la sine, așa cum nici pixul nu există de la sine. El este gol de orice natură, este proiecția mea. Dacă întâlnesc un Lama, este pentru că am suficiente binefaceri. Și s-ar putea ca binefacerile mele de a-l întâlni în forma prezentă să se termine, dar continuând să acumulez noi binefaceri [plantez karma prin care] îl voi întâlni sub altă formă.

În versetul 5, maestrul îi roagă pe învățătorii să rămână.

Cu mâinile la piept împreunate
Îi rog pe acei Învingători
Care doresc la „Nirvana” să treacă:
Nu lăsați în urmă ființele oarbe
Și rămâneți cu noi nenumărați eoni.

De ce sunt orbi? Sunt orbiți de ignoranță. Ei nu înțeleg ce face bine și ce face rău.

Din lectura cursului:

« Iată al treilea punct. Cu mâinile la piept împreunate rog pe acei Învingători
care doresc la „Nirvana” să treacă. Toate ființele sunt oarbe — ochii înțelepciunii lor sunt orbiți de ignoranță și îi rog pe Învingători să nu le lase în urmă în această stare: rămâneți cu noi nenumărați eoni și ajutați ființele să-și înlăture întunericul ignoranței. »

 

4. Dedicarea

Ngowa

Versiunea completă este:      

gewa ngowa

La sfârșitul fiecărei lecții, dedicăm binefacerea făcută tuturor ființelor. Le trimitem karma bună.  Nu dorim ca fapta bună pe care am făcut-o să se irosească. Nu doresc să hrănesc pe cineva, apoi să mă hrănească el pe mine și să mă întorc la zero. Vreau ca fapta mea să continue să dea roade, să fie ca un copac veșnic verde care dă fructe permanent. Cum facem asta? Dedicând.

Un alt lucru este de a-l servi pe Lama. Este una dintre karmele cele mai bune care există. Sau să-i ajutăm pe alții să acumuleze karmă bună. Sau să participăm la strângere de fonduri într-un anume scop.

Lama Dvora Hla povestește:

„Oamenii au muncit toată vara, timp de trei luni în căldura dogoritoare din Arizona pentru a construi templul. Când am ajuns la începutul semestrului, mi s-a spus: «Uite, dă și tu cu vopseaua aici și vei avea puțină karmă!».”

 

Patru tipuri de dedicare

a. Dedicarea generală

chir ngowa

Așa cum facem la sfârșitul lecției „Fie ca datorită acestei fapte, toate ființele să se ilumineze!”.

b. Dedicăm fapta pentru a ajuta oamenii bolnavi.

nepay dundu ngowa

Ne pa    — bolnav,
Dun du — pentru,
Ngowa — dedicare.

Când facem ceva bun, spunem: această karma să meargă la cel bolnav, ca să se vindece.

c. Dedicăm fapta pentru a ajuta oamenii flămânzi și însetați.

trekom selway dundu ngowa

Tre         — foame,
Kom       — sete,
Selway  — a elimina,
Dun du  — pentru,
Ngowa  — dedicare.

Adică: Dedicăm fapta bună pe care am făcut-o eliminării foametei și setei și, mai general, dedicăm fapta eliminării oricărui tip de suferință sau lipsă.

d. Dedicăm fapta pentru ca toate ființele să poată obține orice își doresc.

 dugu jungway gyuy ngowa

Do gu      —  tot ceea ce o persoană are nevoie și își dorește în inima lui,
Jungwa  — a se materializa,
Gyu          — cauză,
Ngowa    — dedicare.

Adică, dedicarea binefacerii făcute să fie cauza pentru care alții să obțină tot ce au nevoie și tot ceea ce își doresc în inima lor.

Al patrulea tip, spune: „Nu știu de ce ai nevoie, dar datorită faptei mele bune pe care am făcut-o, fie ca tu să ai ceea ce vrei!”. Un Bodhisattva dorește să dea oamenilor ceea ce le face lor bine.

O altă listă, care este inclusă în aceste patru tipuri de dedicare.

Ce dedicăm?

Dacă mai înainte am vorbit despre cui dedicăm, acum vorbim despre ce să dedicăm.

Ce dedicăm?

De exemplu:

– prosternările pe care le facem.

– ofrandele pe care le facem.

– purificarea pe care o facem.

Tot ceea ce facem bine îl dedicăm altora.

Putem spune: „Fac asta pentru a mă purifica…”, dar în același timp, o pot face și pentru ceilalți. Ceea ce amplifică foarte mult actul dedicării.

 

5. Disponibilitatea totală de a dărui totul altora

Tong sem

Sem            — minte, conștiință, gând.
Tong sem — de generozitate, de abandonare.

Expresia completă este:

lu longchu ge-tsa tongway sempa jangwa

Lu               — corp,
Longchu  — bunuri, bogăție,
Ge              — binefacere,
Tsa             — rădăcină,
Getsa        — rădăcina binefacerii, adică toată karma bună pe care am acumulat-o prin binefacerile făcute,
Tongway — a da,
Sempa      — gând,
Jangwa    — antrenament sau practică.

Adică, antrenamentul cu intenția de a-ți oferi corpul, toate bunurile și rădăcina binefacerilor tale. Sau disponibilitatea totală de a renunța la tot ce ai pentru alți oameni: corpul tău, orice deții și toată bunătatea ta (karma bună).

Dăm tot ce avem altora, așa cum Buddha dă tot ce are.

Deci, cum realizăm Bodhicitta? Va trebui să practicăm bine și cu sinceritate toate aceste cinci, pe lângă cele anterioare pe care le-am menționat.

Ne întoarcem la Maestrul Shantideva. Versetul 6:

6.
Fie ca virtutea pe care am acumulat-o
Prin faptele pe care le-am făcut,
Durerea fiecărei ființe vii
Să poată fi complet înlăturată.

Iată prima parte din cele patru: am acumulat multă bunătate prin faptele pe care le-am făcut, începând cu dăruirea de ofrande până la rugile menționate. Fie ca prin virtutea pe care am acumulat-o, durerea fiecărei ființe vii să poată fi complet înlăturată.

7.
Fie să pot deveni doctorul,
Medicamentul și asistenta,
Tuturor ființelor bolnave din lume,
Până în ziua în care se vor vindeca.

Maestrul spune: „Mă voi transforma în doctor, mă voi transforma într-un medicament, mă voi transforma într-o asistentă, numai ca făpturile să se vindece”. Cine este doctorul, medicamentul și asistenta medicală? Este Buddha, Dharma și Sangha. Așa că spune: „Mi-aș dori să fiu și Buddha, și Dharma și Sangha, dacă ele [=fiinţele] s-ar vindeca!”.

A doua parte: Mă rog, de asemenea, ca prin puterea acestor fapte bune, să pot deveni eu însumi doctorul, singurul mare doctor, medicamentul și asistenta, tuturor ființelor bolnave din lume, până în ziua în care se vor vindeca de boala lor.

8.
Să cadă ploaie de băutură și mâncare
Și să înlăture toată foamea și setea din lume,
Și când eonul foametei va veni,
Eu însumi să pot deveni băutură și mâncare.

Potrivit Abhidharmei Kosha  înainte de distrugerea lumii va veni eonul foametei. Maestrul spune: „când eonul foametei va veni, corpul meu să devină băutură și mâncare”.

Din lectura cursului:

« Iată a treia parte: Mă rog, de asemenea, să cadă ploaie băutură și mâncare – adică o întreagă varietate de alimente și băuturi răcoritoare dătătoare de viață, toate acestea având puterea să înlăture orice formă de suferință care vine din foamea și setea din lume. Există trei tipuri de eoni intermediari, iar unul dintre ei este eonul intermediar al foametei. Prin urmare, când eonul foametei va veni, să pot deveni eu însumi băutură și mâncare, și astfel să pot îndepărta foamea și setea tuturor ființelor vii care au nevoie de mine. »

9.
Fie să devin o comoară inepuizabilă
Pentru toți cei ce în lipsuri și sărăcie trăiesc.
Fie să pot apărea înaintea celor nevoiași
Ca lucrurile de care au nevoie și pe care le doresc.

Eu însumi voi fi ceea ce au ființele nevoie. Bodhisattva dăruiește totul. El este gata să dea totul de dragul ființelor, trupul său și binefacerile sale. Pentru el nu există o plăcere mai mare decât asta, nu are altă carieră, nu are nevoie de nimic altceva. Și exact asta îl va duce la fericirea sublimă.

 

Din lectura cursului:

« Iată a patra parte: Mă rog, de asemenea, să devin o comoară inepuizabilă
pentru toți cei ce în lipsuri și sărăcie trăiesc. Mă rog să pot apărea înaintea celor nevoiași ca lucrurile de care au nevoie și pe care le doresc. Şi ca toate acestea să se întâmple fără niciun efort. »

 

Incredibila putere a compasiunii

Lama Chekawa a fost un mare lama în perioada Kadampa. Practicanții Kadampa au fost primii budiști din Tibet. În perioada 800 –1200 e.n. s-a dezvoltat tradiția Lo-Jong.

Kadampa

Ka               — cuvânt,
Dampa      — sfânt.
Kadampa — oamenii cuvântului sfânt.

Se povestește despre Lama Chekawa că era în prag de moarte, iar discipolii stăteau în jurul patului. Fiind un mare Bodhisattva voia să împărtășească experiența morții cu ei, ca și ei să știe prin ce trece. Lama le spune în șoaptă: «Oh, nu reușesc, nu reușesc! Încerc să cobor în infern să pot ajuta făpturile de acolo și tot ce văd în jurul meu sunt numai îngeri!”. Ce anume îl aducea în lumea îngerilor? Dorința lui deplină de a coborî și de a suferi în infern, pentru a ajuta făpturile suferinde de acolo. Și tot ceea ce vedea erau îngeri.”

Lama Dvora Hla spune:

„Vă voi spune o poveste adevărată pe care am auzit-o de la un tânăr australian care a venit la Diamond Mountain. Într-o zi Geshe Michael, cum stătea el pe podium, ne citește deodată o felicitare pe care o primise de la acel tânăr, dar nu citește toate detaliile. Tânărul îi mulțumește lui Geshe, îi mulțumește, îi mulțumește, dar nu era clar despre ce se vorbea.

După ce Geshe termină de citit, m-am dus la tânăr și l-am întrebat despre ce era vorba?

El îmi povesti că fusese cavaler de onoare la nunta unui prieten și dintr-o dată au început să-l usture ochii. Și a început să plângă și să plângă, și toată lumea credea că plânge de bucurie la nuntă, dar ochii îl dureau cumplit. În cele din urmă leșină datorită durerilor intense. Oamenii au chemat ambulanța și l-au dus la spital. Doctorii au constatat că tânărul primise un virus foarte rar și nu prea știau cum să-l trateze. Singurul medicament pe care îl cunoșteau l-ar fi dus la orbire. Dar dacă nu se vindeca, atunci virusul s-ar fi răspândit în tot corpul și ar fi murit.

Doctorii n-au avut de ales, i-au administrat medicamentul și tipul a orbit. Cazul a ajuns la Geshe Michael, iar Geshe Michael l-a sfătuit ce să facă. Tânărul a mers după sfatul primit și astăzi vede sută la sută.

Care a fost sfatul?

«Datorită suferinței mele prin care trec acum, nimeni să nu mai sufere vreodată de nicio boală, oricare ar fi ea!»

 A făcut asta sincer doar câteva zile. A spus această rugăciune doar câteva zile, întreaga zi, cu sinceritate și cu maximul de concentrare. După câteva zile spune: «Cred că văd o licărire de lumină!». Astăzi vederea lui este sută la sută recăpătată, completă.

Aceasta este o poveste adevărată. Tânărul apoi a spus: «Aduceți toți doctorii, să stea să se uite la mine, pentru că nimeni nu a crezut la ceea ce i s-a întâmplat.»

Și care a fost sfatul?

Exact ceea ce vă oferim aici.”

O altă poveste, povestită de Lama Zopa în cartea sa despre practica lui Tong Len.

Într-o zi, un bărbat bolnav de cancer în faza terminală veni la Lama Zopa. Medicii nu mai aveau ce să-i facă și l-au trimis acasă să moară.

Lama Zopa l-a învățat să facă Tong Len. Bărbatul a practicat Tong Len și s-a întors un an mai târziu complet sănătos, fără cancer.

Lama Zopa l-a întrebat: «Ai practicat Tong Len?» El îi răspunse că da. «În fiecare zi?» În fiecare zi. «Cât timp ai făcut asta pe zi?» Am meditat în medie, 4 minute pe zi. Tong Len este atât de puternic.”

Cum funcționează Tong Len? Cum de s-a vindecat acel bolnav? Trebuie să existe undeva karma pe cale, nu-i așa? Pentru a apare un rezultat trebuie să existe o cauză. Cum funcționează meditația?

În meditația Tong Len luăm toată suferința altora și le dăruim tot ce este mai bun. Oare chiar putem să le luăm suferința? Suferința lor este din karma lor. Dacă le este bine, este din karma lor. Nu le pot da karma și nu le pot lua karma. De unde știm asta? Dacă ar fi fost posibil, Buddha de mult ne-ar fi luat karma negativă. Ne-ar fi luat suferința și ne-ar fi dat tot ce avem nevoie și am fi devenit Buddha. Dar nu se întâmplă asta. Dacă îi văd pe alții suferind, este pentru că am karma rea. Când fac Tong Len, semăn karma atât de puternică a compasiunii, încât se produce o schimbare în karma mea, iar apoi îi văd că sunt sănătoși.

Nu există nimeni în această lume care să fie sănătos sau bolnav, în sine. Cu toții sunt proiecția mea. Și dacă fac această practică, voi experimenta o altă lume. Numai așa Bodhisattva salvează lumea.

Și despre asta vom vorbi mai mult în următoarele lecții.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 4,b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Puterea de bază

Următoarea putere în tibetană:

Ten gyi top

Top — putere, forță.
Ten — bază, suport, sprijin, fundament.

Adică, puterea de bază.

Puterea de bază este refugiul și bodhicitta. Puterea de bază înseamnă a ne refugia în înțelepciune și compasiune, și de a ne crea motivația compasiunii.

De ce se numește de bază? – Pentru că atunci când facem karma negativă, am căzut. Și vrem să ne ridicăm. Dar ca să ne ridicăm, trebuie să ne sprijinim pe ceva. Pe ce ne bazăm? Pe înțelegerea karmei și vacuității, pe înțelegerea proceselor karmice. Altfel spus, ne refugiem în cele trei diamante. Aceasta este puterea de bază.

Cu cât această înțelegere este mai profundă, cu atât ne ridicăm mai repede, pentru că acest fundament va da posibilitatea regretului să-și facă treaba. L-am numit regretul inteligent, pentru că el este însoțit de înțelepciune. Deci, cu cât înțelegem mai bine acest mecanism al karmei și vacuității, cu atât ne va mai ușor să ne ridicăm şi cu atât regretul va fi mai eficient.

Să citim ce spune maestrul Shantideva despre puterea de bază. Există trei etape în explicația lui.

 

a. Refugiază-te chiar acum în cele trei diamante.

După ce maestrul ne-a descris consecințele îngrozitoare, ne-a făcut descrierile sfâșietoare ale faptelor noastre rele, care ar trebui să trezească în noi sentimentul de regret profund, el ne îndeamnă să ne refugiem chiar acum.

47.
Victorioșii Buddha, mântuitori ai lumii,
Se străduiesc de a proteja orice ființă.
Caută chiar astăzi să te refugiezi,
În cei cu mare putere, care înlătură orice frică.

În cine ne refugiem? În Protectorii lumii, care sunt cele trei diamante.

48.
Caută, de asemenea, să te refugiezi
În Dharma pe care ei au realizat-o complet,
Dharma ce elimină orice frică de ciclul existenței,
Precum și în comunitatea bodhisattva.

Versetele 47 și 48 împreună sunt cele trei diamante.

 

b. A cere ajutor de la bodhisattva, care au puterea rugăciunii.

În versetele următoare, maestrul se roagă către marii bodhisattva, care datorită bodhicittei pe care o au, rugăciunile lor au puterea de a ne ajuta.

49.
Tremurând de frică și îngrozit
Ofrandă celor puri le dăruiesc,
Lui Manjushri, Vocii Blânde și Cel Excelent
Le ofer în dar trupul meu.

Maestrul se refugiază în înțelepciunea care înțelege karma și vacuitatea realizată de bodhisattva. Aici sunt menționați Bodhisattva Manjushri, sau „Vocea blândă”, care este întruchiparea înțelepciunii, și Samantabhadra, numit și „Cel Excelent”, cunoscut pentru dăruirea lui nelimitată.

În acest verset, Maestrul Shantideva ne vorbește de frica față de suferința care dăinuie în existența inferioară sau în existența samsarică. El se referă la faptul că, atunci când o persoană percepe cu adevărat oroarea samsarei, oroarea războaielor, a lipsurilor, a morții care îl înconjoară din toate părțile, el se umple de frică și groază față de realitatea în care a căzut. Apoi caută să scape de aceste lucruri şi caută refugiu, caută protecție.

Apoi spune: „Ofrandă celor puri, le dăruiesc”, lui Manjushri, care este un bodhisattva, face parte din sangha, „îi ofer ca ofrandă trupul meu”. Cu alte cuvinte, el spune„ Ia-mi trupul, dar numai scoate-mă de aici!”

50.
Obosit de suferință
Strig cu voce disperată
Către Ochii Iubitori, protectorul Chenrezik,
Ce trăiește în compasiune, liber de orice eroare:
Te rog, protejează-mă, pe mine
Ce am comis multe păcate!

Cel obosit de suferință a realizat că are karma plină de amprentele lăsate în urma păcatelor comise în trecut. Acum că înțelege acest lucru, înțelegând că rodirea ei îi va provoca suferințe groaznice, se refugiază în Chenrezik, care este îngerul compasiunii.

În continuare, maestrul Shantideva se refugiază în Sangha, în comunitatea de bodhisattva.

51.
Caut protecție în toți acei salvatori
Ale căror inimi sunt pline de mare compasiune:
Strig din toată inima mea la perechea realizată
Numită „Esența spațiului” și „Esența Pământului”.

(Ei sunt Akashagarba și Kshitigarba, doi din cei 8 mari Bodhisattva.)

Maestrul continuă să enumere mari bodhisattva. Se refugiază în toți acei Arya care au perceput vacuitatea și îl pot îndruma.

Cum ne pot îndruma ei pe cale? Pentru ca ei să ne poată îndruma pe cale, trebuie să ne îndreptăm spre ei și să ne deschidem în fața lor. Fără asta, ei pot încerca, dar nu pot ajunge la noi.

Uneori Bodhisattva este comparat cu un soare strălucitor. Bodhisattva, ca și soarele, strălucește și își trimite lumina tuturor. Dacă ne încăpățânăm să stăm în umbra muntelui și lumina nu ajunge la noi, cine este de vină? Nu este vina lui. Soarele Bodhisattva încearcă tot timpul să ne ajute. Dar pentru a putea fi ajutați de el, trebuie să-l rugăm.

Acesta este rolul rugăciunii, de a ne deschide inima. Rugăciunile deschid inima.

Ilustrul Je Tsongkapa – care ne-a învățat despre karma, vacuitate, compasiune, tantra, în cele mai mici amănunte – și-a petrecut jumătate din viață în rugăciuni și prosternări. În locul în care s-a rugat și prosternat se poate vedea talpa piciorului lăsată în piatră.

52.
Mă refugiez și în Cel ce ține Diamantul;
La vederea căruia cei plini de ură, cum ar fi mesagerii morții,
Se umplu de frică și îngroziți
În toate direcțiile fug.

Cine ține diamantul? – Acesta este Bodhisattva Vajarpani, cunoscut pentru puterea sa de a pune pe fugă demonii și forțele dăunătoare de tot felul. De aceea, maestrul se refugiază în Vajrapani, iar când emisarii Lordului Morții îl întâlnesc, fug îngroziți în toate direcțiile.

 

c. Din momentul în care ne-am refugiat în ei, le îndeplinim dorința.

Cea de a treia etapă se referă la cum să ne refugiem practic. A ne refugia în cele trei diamante înseamnă că ne angajăm să acționăm așa cum ele ne învață. Aceasta este protecția noastră supremă.

53.
Până acum, am acționat împotriva dorinței tale:
Dar după ce am văzut marile terori
Mă refugiez în tine și te implor
Să-mi îndepărtezi frica cât mai curând.

Putem observa că tonul este de smerenie; ne aplecăm capul. Rugăciunea nu se spune cu mândrie. Vom spune smerit: „Am păcătuit, am săvârșit o crimă, am greșit, ajută-mă!”. Doar așa funcționează.

 

Puterea de ispășire, puterea de corijare sau antidotul.

 Nyen po top

Forma mai completă a numelui este:

nyenpo kuntu chupay top

Nyenpo  — antidot,
Kuntu     — totul,
Chupa     — în acest context are sensul de acte, acțiuni,
Top          — putere.
Adică: puterea de corecție a actelor de ispășire.

O putem numi putere de anihilare sau de corecție. Sau chiar ispășire. Am păcătuit, am săvârșit o crimă, am mărturisit, am regretat, m-am refugiat și acum încerc să-mi ispășesc păcatele.

Cum îmi voi ispăși păcatele? Există mai multe moduri de a face asta. Pentru a purifica karma negativă, trebuie să devenim mari experți în această problemă. De ce? Maestrul Shantideva ne spune: …pentru că nu știm când va veni moartea, iar dacă nu purificăm bine, ne va ajunge moartea din urmă.

El ne-a spus mai devreme că dezvoltarea bodhicittei va șterge toate aceste karme negative. Dar este greu s-o realizăm. De ce? Pentru că trebuie să ne purificăm mai întâi mintea înainte de a ajunge la purificarea finală.

Există șase moduri de ispășire a păcatelor înainte de a dezvolta adevărata Bodhicitta.

 

Cele șase acțiuni de ispășire a păcatelor făcute

Vă voi da acum lista cu cele șase acțiuni care pot purifica.

1. A studia vacuitatea

dode sabmo la tenpa

Do            — sutra,
Do de    — se referă la colecția de sutre din canonul tibetan,
Sabmo   — profund,
La            — prepoziție
Tenpa    — a te sprijini pe. 

Ideea este de a studia scrierile în profunzime ale canonului budist. Când spunem „în profunzime”, ne referim la studiul vacuității.

Ne vom petrece o jumătate de oră studiind, citind despre vacuitate, făcând temele despre vacuitate și această jumătate de oră, această karma pe care am acumulat-o va corecta păcatul pe care l-am făcut. O dedic acestui lucru.

Nu este suficient să facem asta o dată, ci trebuie repetat iar și iar, în funcție de gravitatea actului.

2. A medita asupra vacuității

tongpa-nyi gompa

Tongpa nyi  — vacuitatea,
Gompa          — meditație.

Adică, meditația asupra vacuității. Ea este cel mai puternic antidot care există, dar trebuie să învățăm cum să o facem. Cu cât înțelegem mai mult vacuitatea și funcționarea karmei, încetăm să mai acumulăm karma care să ne provoace suferință, iar asta sterilizează celelalte karme grele.

Aceste karme sunt de asemenea goale, nu au o natură proprie. Ele sunt ca tigrul de hârtie, dar care ne-au provocat suferință și ne-au omorât de mii de veacuri.

 

3. A rosti mantre

depa la tenpa

Denpa — a rosti sau a repeta.

Depa la tenpa înseamnă a te sprijini pe rostirea mantrelor ca putere corectivă, ca antidot.

Ce mantre și de ce funcționează? Mantrele ar trebui primite de la Lama. Ele sunt un instrument foarte puternic de purificare. Bineînțeles că meditația asupra vacuității este mai puternică decât mantrele.

Cum funcționează mantra? Interesant este că dintre toții maeștri, cel care ne-a explicat cum funcționează mantra a fost Dharmakirti (Cursul 4). El nu este știut ca profesor de Tantra, ci de logică budistă. Pentru ca mantra să funcționeze, spune el, trebuie îndeplinite două condiții:

• • În primul rând, mantra ar trebui să vină de la o ființă sfântă.
  • Și în al doilea rând, persoana care rostește mantra, ar trebui să aibă mintea foarte pură. Trebuie să fie o persoană care respectă jurămintele sau care intenționează sincer să le păstreze, să le practice.

Dacă ambele condiții sunt prezente, mantra poate face minuni, poate fi neobișnuit de puternică. Rostirea mantrei ar trebui să fie însoțită de celelalte puteri: puterea regretului, puterea de bază și puterea de înfrânare despre care o să vorbim încă puțin.

Deci, după cum am spus, persoana ar trebui să vină cu mintea pură, iar mantra  trebuie să fie dată de o ființă iluminată, de un Buddha. Ele în sine sunt cuvinte goale. Dar ceea ce le dă puterea este sfințenia mea și a celui care mi-a dat-o.

 

4. A realiza reprezentări fizice ale ființelor iluminate.

A patra acțiune de ispășire este de a crea imagini sau alte reprezentări ale ființelor iluminate.

kusuk la tenpa

Ku              — corpul unei ființe iluminate.
Lu              — corpul unei ființe normale.
Suk            — formă, figură, imagine.
La tenpa — a te sprijini.

Adică, acțiunea de ispășire se bazează pe realizarea de altare, stupa, statui, picturi, imagini și forme ale lui Buddha și ale altor ființe sfinte.

 

5. A dărui ofrande.

A cincea metodă de ispășire:  a face ofrande.

chupa la tenpa

A face ofrande înseamnă să facem o masă cu ofrande, să avem grijă de masa de ofrande, a oferi ofrande celor trei diamante și așa mai departe. Ne creăm motivația: „Acum voi pregăti altarul, voi oferi ofrandă și așa mai departe, cu intenția de a ispăși ceva ce am făcut”.

Cuprinde și serviciul adus profesorilor, dharmei, prietenilor dharmei. A ajuta oamenii să ajungă la cursuri, a oferi cazare celor care au nevoie și așa mai departe și dedicăm antidotul la ceva anume pe care știu că l-am făcut. Deci și acțiunea de a servi poate fi privit ca ofrandă.

Ce ofrande dăruim?

Mergem și ajutăm la ținerea unui curs de dharma. Această binefacere ne-o putem imagina ca pe o perlă superbă pe care o oferim ca ofrandă.

Văd pe altcineva facilitând un curs de dharma și îmi spun: el face o binefacere. Perla binefacerii lui o pun pe altarul meu. Nu este nicio problemă să punem pe altar ceva ce nu este al nostru. Când ne bucurăm de actele bune ale altcuiva, primim zece la sută din binefacerea lui. Dacă vă bucurați a doua oară, încă zece la sută. De zece ori – [atunci] ați primit sută la sută.

 

6. Rostirea numelor lui Buddha

 tsen la tenpa

Tsen = nume.

Tsen la tenpa  înseamnă a rosti numele lui Buddha.

Există o sutră numită Cele Trei Coșuri în care sunt scrise numele a 35 de Buddha. Sunt persoane care fac din asta o practică. În timp ce se prosternează rostesc numele lui Buddha. Se învață pe de rost destul de repede, toate cele 35 de nume, și practicăm. Acesta este un alt mod.

Putem transforma fiecare acțiune, într-un act de ispășire, cu conștientizarea noastră.

Ce spune maestrul Shantideva despre puterea de corecție?

54.
Când de vreo boală ești chinuit
Sfatul medicului trebuie să-l urmezi.
Cu atât mai mult atunci când ești continuu afectat
De miile de boli ale dorinței și de restul.

Care sunt miile de boli ale dorinței și de restul? Otrăvurile despre care am vorbit: dorința, aversiunea și ignoranța.

Ce e în neregulă cu dorința? Nu este nimic în neregulă cu ea. Cu siguranță dorim iluminarea, dorim să ne eliminăm suferința. Nu este nimic rău în a dori să înlăturăm suferința noastră și a celorlalți. Nu este nimic rău în aversiunea față de suferință. Dimpotrivă, ea este o forță stimulatoare pentru a ajunge la iluminare.

Atunci unde este problema? Problema este atunci când dorința și aversiunea sunt însoțite de ignoranță. Vedem lucruri atractive și încercăm să le obținem fără să înțelegem de unde au venit și că ele sunt proiecția noastră care vine din karma noastră, [că sunt] proiectate pe ecranul gol al vacuității.

Credem că lucrurile sunt frumoase sau nu, plăcute sau nu, de la sine. Și suntem gata să comitem infracțiuni pentru a pune mâna pe ele, care ne fac să suferim în viitor.                   Deci, când vrem să scăpăm de țânțarul care ne pișcă, nu înțelegem că a venit din cauză că am omorât țânțari în trecut. Și sunt gata să-l omor din nou. Și aici este problema.

 

Afecțiunile mentale

Câte otrăvuri avem în general? Avem 84 de mii de afecțiuni mentale.

Cât de des pun ele stăpânire pe noi? Tot timpul! Suntem plini de ele. Este ceva „natural” pentru noi, natural în sensul „Cine vrea să mă omoare, trebuie să-l omor!”. Nu avem idee cum este să fim fără aceste afecțiuni mentale, pentru că niciodată nu am avut o minte lipsită de acestea. Numai când vom ajunge la Nirvana, vom fi purificați de ele.

Arya gustă din această stare în timp ce percepe vacuitatea. Încă nu este în Nirvana, dar capătă gustul.

Un mare Lama ne poate oferi uneori gustul. Și se întâmplă doar dacă suntem lângă el, nu citind din carte sau dintr-o înregistrare. Acest lucru se întâmplă doar prin transmisie personală, deoarece Buddha vorbește prin Lama. Lama este un canal de transmisie pentru Buddha. Dacă elevul este pregătit, se poate întâmpla. Este minunat când dăm de acest gust, pentru că atunci vom ști ce înseamnă o minte eliberată de aceste otrăvuri.

A existat un mare Lama pe nume Lama Yeshe care a predat în Occident. El a fost primul Lama tibetan care a adus Tantra în Occident, în anii ”70. A fost foarte criticat de alți lama tibetani. Ei i-au spus: „Oamenii din Occident nu sunt pregătiți pentru asta, nu știu să trateze profesorii cu respect!”. Și este adevărat: în Occident nu știu să trateze profesorii cu respect. Și există o etică budistă: nu se predă celor care nu tratează învățătura și profesorul cu respect, pentru că își acumulează karma negativă.

El le-a răspuns: „Adevărat că ei nu știu, dar trebuie început de undeva”. A simțit că menirea lui este să aducă Tantra în Occident. La fel a fost și Ken Rinpoche. Dar ei au făcut-o în moduri diferite și cu un public diferit. Erau foarte diferiți unul de celălalt. Dar Tantra este predată doar într-un mod secret. Lama Yeshe a ridicat puțin vălul secretului.

Lama Yeshe a spus: „Trebuie să guste ciocolata înainte de a ști spre ce să aspire”. Printre altele, el a transmis practici tantrice avansate în grupuri destul de mari. Dar odată ce am gustat, știm deja că există un loc la care trebuie să ajungem care nu este ceea ce știm noi.

 

Iubire pură și impură

Deci, am vorbit despre aversiunea și dorința care vin din ignoranță. Am vorbit și despre iubire. Dar există iubirea care vrea să păstreze ceea ce este al meu: copilul meu, partenerul meu. Este iubire, dar implică „eu” și „al meu”. Implică gândirea dualistă, deci atașament, și de aceea nu eliberează.

Și există iubirea benefică, Maitri sau Metta în dialectul Pali, iubirea care vrea să dăruiască necondiționat, care nu caută să primească nimic în schimb, nu vrea să dețină nimic.

Otrava este atunci când iubirea este posesivă.

Iată o definiție a dorinței cu patimă, a pasiuni care este impură, a dorinței care este otravă:

„Dorința impură este un gând care nu vrea să piardă ceva sau să se despartă de ceva, care în esența lui este impur, dar apare ca pur.”

De exemplu: soțul iubit. Partenerul meu făcut din carne și oase nu este ceva pur. Acest corp nu este ceva pur: se degradează și moare. Corpul este rezultatul karmelor mixte, dintre care unele sunt pozitive și, datorită lor avem o existență umană care este relativ minunată, deoarece permite iluminarea, dar el în sine, este impur. Corpul va muri. De ce vom muri? Pentru că avem afecțiuni mentale și karme negative care nu au fost purificate. Imediat ce acestea dispar, se întâmplă altceva.

Deci, când sunt atras de cineva care este în carne și oase, îl văd ca pe cineva în carne și oase și sunt gata să comit infracțiuni pentru el.

De exemplu, creez zâzanie între el și actuala lui iubită și în acest fel comit infracțiuni morale, care rămân cu mine, în timp ce corpul este ceva care dispare. Acesta este un exemplu [de situaţie] când nu vrem să pierdem ceva care ni se pare atractiv, care este în esență impur.

 

Mierea de pe muchia cuțitului

Je Tsongkapa a descris acest comportament care este atât de uman și „natural” pentru noi [ca fiind] ca mierea de pe muchia cuțitului. „Natural” îl punem întotdeauna între ghilimele, pentru că nu este nimic natural în asta, ci doar ne-am obișnuit așa! Ni se pare că ceva este dulce ca mierea, lingem mierea, adică producem discordie între el și ea ca sa-i luăm iubitul și apoi să suferim, așa cum ne doare tăietura de cuțit.

Orice atașament este înrădăcinat în neînțelegerea de unde vine partenerul în viața mea. Dacă cineva minunat intră în viața mea și mă atașez de el, înseamnă că nu înțeleg de unde a venit. Cum apare cineva minunat în viața mea? El apare datorită faptelor mele bune, datorită faptului că i-am ajutat pe alții să-și mențină relațiile, de exemplu. Am respectat relațiile celorlalți și astfel apare cineva minunat în viața mea. Dacă nu aș fi respectat relațiile celorlalți, n-ar fi putut apărea cineva minunat în viața mea și nu l-aș fi putut păstra.

Dorința impură se concentrează asupra obiectului impur, efemer și crede că are un aspect sau altul, de la sine. Este o otravă.

Și aversiunea este otravă, pentru că se concentrează și asupra unui obiect care este impur.

Dorința și aversiunea care se concentrează pe obiecte pure nu sunt otravă.

Precum: dorința de iluminare, aversiunea față de suferință.

Aversiunea față de suferință este ceva pur, pentru că ne ajută să ieșim din suferință. Deci, ceea ce contează este obiectul și înțelegerea sau neînțelegerea obiectului.

Orice există în viața noastră, cu excepția a ceea ce este legat de iluminare, este manifestarea amprentelor karmice impure: ori negative, ori mixte.

 

Karma pură și impură

Cursul 5 – despre „Cum funcționează karma” – se bazează pe scrierea Abhidharma Kosha. În ea se definește ce este pur și ce este impur, despre karma pură, karma impură și despre karma mixtă.

Karma impură în tibetană:

Sak che kyi le

Le — karma.

– Karma impură creată de afecțiunile mentale; sau

– Afecțiunile mentale, în sine sunt karma impură,

– sau activează afecțiuni mentale.

din nou:

Lucrurile impure sunt:

– Lucrurile create de afecțiunile mentale: am făcut ceva din gelozie, invidie, ură, sau din ignoranță; Deci, fac ceva datorită afecțiunilor mentale;

– Afecțiunile mentale, în sine. Când sunt cuprins de o criză de furie, las în mintea mea amprente extrem de dificile. Și aceasta este karma impură;

– Și lucrul care provoacă afecțiuni mentale este și el impur.

Deci, dorința este impură, este aceea care nu-și înțelege obiectul.

Nu este nicio problemă cu dorința care își înțelege obiectul. Nu este nicio problemă să vrem să fim buni. Pentru asta suntem aici. Nu vrem doar să ne fie bine, ci și binele suprem. Problema este că nu știm de unde vine binele și ne provocăm necazuri. Nu înțelegem că dacă există ceva bun în viața noastră, a venit ca urmare a faptei bune pe care am făcut-o în trecut, iar acum suntem forțați să-l experimentăm.

 

Lucrurile bune din viața noastră

Fiecare lucru bun care apare în viața mea este manifestarea amprentelor mentale, karmice, pe care le-am lăsat în minte și [care] provin din ignoranță. De aceea, ele în mod obligatoriu se vor descompune. Fructul care a rodit va trebui să se descompună.

Nu pot păstra lucrurile bune, deoarece ele vin din karma mixtă. Am ceva bun, înseamnă că am făcut ceva bun, dar din ignoranță. I-am dat cuiva să mănânce, nu înțeleg aspectele karmice a acestei fapte și ce se va întâmpla? Altcineva îmi va da să mănânc și cu asta s-a terminat.

Care este diferența dintre mine și Buddha? Buddha înțelege cum să mențină perpetuu lucrurile. Această înțelegere, această înțelepciune, face toată diferența. Buddha nu încetează să fie Buddha. Trecem din locul în care nu înțelegem cum să păstrăm lucrurile, nu înțelegem ce anume le creează, într-un loc în care producem energie dintr-un pahar cu apă (se pare că oamenii de știință făcuseră progrese în direcția producerii unor cantități mari de energie prin fuziunea nucleelor ​​atomice).

 

Totul este o proiecție și, prin urmare, real!

Întrebare: Să presupunem că ajut pe cineva. Când îl ajut, cred în suferința lui, îi simt suferința, așa că am sentimentul că el există acolo în sine și nu ca proiecție a mea. De aceea vreau să-l ajut. Dar dacă ar fi doar proiecția mea, atunci aș spune: Ei bine, nu-l voi ajuta!

Răspuns: Când spunem „O, el este doar o proiecție a mea, nu trebuie să-l ajut, este doar o închipuire a mea din trecut” ce exprim? Îmi exprim neînțelegerea vacuității care este periculoasă: el nu există acolo cu adevărat, este doar o proiecție, deci nu contează ce fac pentru el. Este exact ceea ce vrem să evităm atunci când vorbim despre vacuitate.

Este adevărat că nu există nimic altceva în viața mea decât proiecții. Dar, tocmai pentru faptul că totul în viață este o proiecție, pentru că totul este gol și tot ceea ce experimentez este o reflexie a karmei mele în oglinda vacuității, este foarte important să-l ajut.

El îmi oferă acum ocazia de a acumula karma pozitivă. Dacă văd pe cineva suferind și nu îl ajut, mintea mea înregistrează: n-am ajutat pe cineva la necaz. Când această înregistrare va ajunge să se manifeste, voi suferi. Va fi această suferință reală? Da și nu: Când mașina mă lovește, mă doare. Mașina există de la sine, piciorul există de la sine? Nu, sunt proiecția mea. Tocmai pentru că ele sunt proiecția mea, este foarte important să reacționez corect.

Când înțelegem bine vacuitatea, nu mai avem de ales decât să fim super morali.

Aceasta este puterea unui Arya. Noi înțelegem puțin cum funcționează procesul, la nivel teoretic, pe când Arya l-a experimentat direct. El înțelege că tot ce se întâmplă este o manifestare karmică, pe când noi percepem lucrurile ca venind de la sine, iar reacțiile noastre față de ele ne vor provoca necazuri în viitor.

 

Calea de mijloc, între cele două prăpastii

Când spunem că totul este gol și totul este o iluzie, există pericolul ca mulți să spună: „De ce trebuie să mai facem efort?”. Aceasta se numește: „extrema nihilismului”. Adică: „Dacă totul este gol, atunci nimic nu contează!”. Asta ne face să cădem în prăpastia nihilismului.

Există două prăpăstii:

– Prăpastia în care credem că lucrurile vin de la sine și reacționăm față de ele în conformitate.

– După ce am auzit explicații despre vacuitate și ne spunem „Dacă totul este gol, atunci nimic nu contează!”. Aceasta este a doua prăpastie care este mai adâncă. Acest lucru se întâmplă unui număr restrâns de oameni, care au auzit explicații despre vacuitate și nu au mers mai departe cu ele.

Noi nu dorim să cădem în niciuna dintre aceste prăpăstii, ci trebuie găsită Calea de Mijloc.

De ce omul are nevoie de ajutor? Pentru că îl proiectăm așa. De aceea are nevoie de ajutor și de aceea trebuie ajutat.

Și în acest sens respectarea regulilor morale devine atât de importantă.

 

Lucrurile există, dar nu așa cum credem noi

Când vorbim de pix, nu spunem că el nu există. El există, dar nu așa cum credem noi că există. Ce nu există? Pixul care să vină de la sine, așa cum am crezut că există înainte de a începe să analizez. Nu există vreun pix care să fie independent de cât de mult i-am ajutat pe alții. Dar pixul există? Da! El funcționează, pot scrie cu el.

Pixul a existat și înainte de a analiza, și va exista și după ce am făcut analiza, în aceeași măsură. Diferența este că acum înțeleg de unde vine. Și încep să semăn semințe. Dacă am nevoie de pix, atunci el va veni.

 

Vacuitatea lucrurilor

Care este vacuitatea pixului? Ce înseamnă că pixul este gol? Pixul este gol de a fi un pix în sine, independent de proiecția mea. Nu există nimic care să nu depindă de proiecția mea, care vine din mine, așa cum mi-a fost impusă de karma mea. Aceasta este vacuitatea pixului.

Pixul este gol de a fi un pix în sine, într-un mod care este independent de proiecția care vine din mine, ca urmare a karmei care mi se impune.

Aceasta este negația, ceea ce nu este pixul. Ce este pixul? El este o proiecție care vine din mine, ce mi-a fost impusă de karma pe care am făcut-o în trecut.

Aceasta este existența lui dependentă, conform celei mai înalte școli budiste, Madhyamika Prasangika. Există și alte școli care explică altfel. Dar conform acestei școli înalte, existența dependentă a pixului înseamnă că el este o proiecție pe care o proiectez pe o colecție de date brute, ca urmare a karmei pe care am acumulat-o în trecut și care mi se impune acum.

Nu am de ales acum, decât să văd acest pix aici, pentru că aceasta este karma pe care o am. Nu-l pot vedea ca pe un os de ros. Nu mi se întâmplă asta. Așa cum nici câinelui nu i se întâmplă să încerce să scrie cu el.

 

Potențialul infinit

Când spun: „Nu sunt cine crezi tu că sunt.”, este un adevăr absolut! Nu sunt cine crezi tu că sunt, nici cine cred eu că sunt, și nici cine crede Buddha că sunt! Pentru că tu crezi că sunt drăguță, și altul crede că sunt mai puțin drăguță, sau altul crede că sunt și foarte drăguță. Atunci cine sunt eu cu adevărat?! Care este versiunea care decide cine sunt eu cu adevărat? A mea?! Și versiunea mea este o proiecție ce mi-a impus-o karma!

Atunci cine sunt eu cu adevărat?

Vacuitatea spune: există potențial de a crea paradisul. Pot alege să decid că sunt un înger? Poate, nu știți asta.

Pot alege să decid că obiectul este un os de ros? Eu zic, că nu! Când mașina îmi lovește piciorul, nu voi decide brusc că acum experimentez plăcere. Nu! Durerea mi se impune. Dar dacă înțeleg că durerea mi-a fost impusă pentru că i-am rănit pe alții, voi înceta să-i mai rănesc și atunci și loviturile vor înceta. Pentru că totul este gol de a fi într-un fel sau altul în sine, [atunci] are potențialul de a fi paradisul lui Buddha.

Nu vom mai trăi într-o lume în care există accidente, boli și altele. Fiecare își creează propria lume. Nu există altă lume! Cum este cu adevărat lumea? A cui este versiunea lumii? Cine a decis-o?

Ceea ce este adevărat pentru karma impură, este valabil și pentru cea pură. Cu cât înțelegem mai mult esența obiectului nostru, karma va deveni din ce în ce mai pură. Gândurile impure merg prin canalele laterale, iar cele pure prin canalul central. Prana nu poate exista simultan în ambele canale.

Adică, nu pot să înțeleg vacuitatea șefului care țipă la mine și în același timp să țip înapoi la el.

Dacă înțeleg că el este reflexia mea în oglinda vacuității, nu pot în același timp să-l urăsc și să-l judec. Trebuie să recunosc că situația nu-mi face plăcere. Și asta este important pentru a înceta să mai generez o astfel de karmă. Șeful este cu adevărat neplăcut, în sine? Nu! Șeful există? Da! Este de sine stătător? Nu!

Până nu înțelegem de unde vine șeful supărat, vom reacționa față de el din ignoranță și în acest fel acumulăm karma care este impură. Singurul mod în care putem acumula karma pură este când înțelegem vacuitatea lui.

Oare chiar înțelegem vacuitatea? Nu, nu o înțelegem. Până când nu vom percepe direct vacuitatea, vom acționa din ignoranță. Mintea este impregnată de ignoranță tot timpul.

Percepem lumea ca venind de la sine și reacționăm față de ea în conformitate. Atâta timp cât nu am perceput direct vacuitatea, nu putem acumula karma pură.

De aceea, Maestrul Shantideva spune: „Prosternați-vă, faceți ofrande!”. Pentru că avem prea puține mijloace de a acumula karma pură. Datorită înțelepciunii dobândite de Arya, karma începe să devină pură și va ieși repede din samsara.

Ne este foarte greu să acumulăm karma pură. De aceea avem nevoie de Buddha, de Lama și de Dharma.

Cum acumulăm karma pură?

– Ori, prin înțelepciunea dobândită prin perceperea vacuității, ceea ce noi nu o avem,

– Ori obiectul este pur. Orice obiect legat de iluminare provine din puritate, deci este pur. Iar karma acumulată prin acțiuni față de el este pură. Și în acest fel, obiectul devine puternic pentru noi. Pentru că vine din canalul nostru central, vine din iluminarea noastră.

Acesta este motivul pentru care se pune atâta accent pe serviciile aduse dharmei, profesorilor, celor trei diamante.

 

Creșterea nivelului de înțelegere

Cu cât înțelegem mai mult pe cine ajutăm, cu atât mai mare este binefacerea făcută.

• • Dacă ajut un biet sărac care îmi trezește compasiunea, aceasta este binefacere.
  • Dacă înțeleg că persoana săracă pe care o ajut, este proiecția mea karmică, binefacerea pe care o acumulez este și mai mare. Deoarece înțeleg că motivul pentru care oamenii săraci apar în viața mea este pentru că în trecut nu am dăruit. Iar acum inversez roata samsarei.
  • Dacă înțeleg vacuitatea a lui, a mea și a actului de generozitate, voi acumula binefaceri care îmi vor permite să ajung la iluminare, acesta fiind un nivel mult mai înalt. Și fiecare faptă devine fapta unui bodhisattva.

❖ Nu doresc doar ca el să mănânce ceva,

❖ Nu doresc doar să nu mai sufăr,

❖ Îmi doresc ca prin generozitatea mea să acumulez binefacerile care să mă ducă la iluminare, să nu mai văd săracii suferind sau suferință în viața mea.

Și în acest fel devin mântuitorul lui. Eu sunt unicul mânuitor pentru toate ființele din viața mea. Și fiecare dintre noi devine mântuitorul ființelor din lumea lui.

 

Cuvintele maestrului Shantideva despre puterea de corecție

Acum ne vom întoarce și vom citi ce spune maestrul Shantideva.

54.
Când de vreo boală ești chinuit
Sfatul medicului trebuie să-l urmezi.
Cu atât mai mult atunci când ești continuu afectat
De miile de boli ale dorinței și de rest.

Ce ne spune maestrul? El ne spune că atunci când suntem chinuiți de vreo boală, mergem la doctor. Să presupunem că medicul știe ce trebuie făcut, iar noi nu facem ce ne spune. Deci, cum ne vindecăm? Maestrul nu se referă la boala obișnuită, ci la afecțiunile mentale care se abat asupra noastră de veacuri și ne-au făcut să suferim neîncetat, a căror sursă este dorința, aversiunea și ignoranța. Ele sunt boli grele, cronice și sunt tot timpul în sângele nostru.

55.
Chiar și o singură boală dintre acestea
Este suficientă de a elimina toți locuitorii lumii,
Și nicăieri în univers nu vei găsi vreun remediu
Care să-i vindece – în afară de cel de aici.

Despre ce boli vorbim aici? Despre afecțiunile mentale! Dacă luăm doar furia, câtă suferință provoacă ea! Ura provoacă atâta suferință lumii. Nenumărați oameni, nenumărate universuri, nenumărate generații, suferă cu toții. El spune: Nu există nici un leac în afară de cel ce se predă aici, în afară de ceea ce ne învață Buddha. Dacă nu ne vom elimina aceste afecțiuni mentale, nu avem nicio șansă. Deci acesta este singurul remediu.

56.
Leacul pentru fiecare astfel de afecțiune
A fost dat de cel Omniscient;
Este o rușine că nu-i urmăm sfatul,
Și în ignoranța noastră nici măcar nu ne uităm la el!

Din lectura cursului: „Cel Omniscient este medicul acestei boli; el este cel care dă leacul pentru fiecare astfel de afecțiune, tuturor afecțiunilor mentale, și ne învață cum să smulgem din rădăcină suferința pe care ele ne-o provoacă. Și cu toate acestea, [noi] nu-i urmăm sfatul, nu-i respectăm instrucțiunile și ne concentrăm asupra cauzelor care ne țin în ciclul vieții la nesfârșit și care ne aruncă în tărâmurile inferioare. Și este o rușine, că datorită ignoranței noastre nici măcar nu ne uităm la aceste sfaturi. Prin urmare, din adâncul inimii tale, trebuie să te refugiezi într-un Învățător și să practici învățătura acestuia în mod corespunzător.”

57.
Trebuie mers cu atenție pe o stâncă abruptă.
Chiar dacă este mică și obișnuită;
Cu atât mai mult dacă stânca este de o mie de mile înaltă,
Căderea de la înălțimea ei va dura veacuri!

Mergem pe drum, întâlnim o stâncă abruptă, așa că mergem cu grijă, cu grijă să nu cădem, nu-i așa? Cu atât mai mult, spune el, dacă acționăm mânați de instinctele noastre, care își au originea în ignoranță și în otrăvurile care circulă prin noi, este ca și cum am cădea de pe o stâncă înaltă de o mie de mile, cădere care ne provoacă o suferință de nedescris. Maestrul ne spune că această cădere va dura veacuri. Gyeltsab Je o descrie ca fiind căderea în infernul cel mai cumplit, [numit] „Neîncetat”, în care se stă multe veacuri. Deci, dacă mergem cu grijă pe o stâncă abruptă, cu atât mai mult nu ar trebui să reacționăm din furie și gelozie, din aroganță și toate celelalte, pentru că vom rămâne în roata samsarei nenumărați eoni.

Din lectura cursului:

„Trebuie mers cu atenție, oriunde există riscul de a cădea, deoarece [căderea de pe] o stâncă abruptă, chiar dacă este mică și obișnuită, precum în zonele muntoase – căderea de pe ea îți poate provoca răni la mâini sau la picioare. Cu atât mai mult, trebuie să fi atent dacă stânca este de o mie de mile înaltă, pentru că o cădere de la înălțimea ei va dura veacuri! Expresia „o mie de mile” se referă la stânci cu înălțimi de treizeci și două de mii (32.000) de yojana – [aproximativ o sută cincizeci și patru de mii (154.000) de mile], care este adâncimea la care se află infernul „Neîncetat” sub pământ. Un fel de stâncă specială de pe care, odată ce ai căzut, trebuie să stai la fund foarte mult timp, nenumărați eoni. Și acesta este un motiv pentru care trebuie să depui eforturi în aplicarea antidoturilor pentru afecțiunile [tale] mentale.”

58.
Este o greșeală să te relaxezi și să gândești
„Astăzi moartea nu va veni!”,
Căci fără îndoială vremea va sosi
Când vei înceta cu adevărat să mai fii.

Când karma rodește, moartea va veni. Am vorbit despre cele patru rezultate ale karmei. Unul dintre ele ne va arunca în următoarea încarnare, cu excepția cazului în care aplicăm medicamentul.

Din lectura cursului:

„Iată prima dintre cele două. S-ar putea să te gândești: «Desigur că ar trebui să depun eforturi în aplicarea antidoturilor; dar cred că o voi face asta luna viitoare sau poate anul viitor!». Totuși, lucrul corect este să începi să practici chiar de astăzi, pentru că este o greșeală să te relaxezi și să nu depui niciun efort în practicarea antidotului și să gândești: „Astăzi moartea nu va veni!”. Nu există nicio certitudine că nu vei muri azi și putem spune că fără îndoială vremea va sosi când vei înceta cu adevărat să mai fii. Prin urmare, ar trebui oprită această tendință de a fi leneș și să începi să depui eforturi chiar de astăzi.”

59.
Cine ți-a dat puterea de a nu te teme?
De unde siguranța că ești liber?
Dacă nu există îndoială că vei înceta să mai exiști,
Cum poți sta așa, atât de liniștit?

”Iată al doilea punct. Atunci ai putea spune: „Chiar dacă este adevărat că vom muri, nu are rost să ne fie frică de asta – nu are rost să fim înfricoșați”. Dar tu ești chiar aici, în mijlocul fricii care vine din a vedea și auzi de moartea altora, și a fricii că ai putea cădea în tărâmurile inferioare. Atunci, cine este această ființă sfântă, care te-a binecuvântat și ți-a dat puterea de a nu te teme: de a spune că, în ciuda tuturor acestor lucruri „nu are rost să fi înfricoșat”, [că] nu trebuie să te temi de moarte sau de propriile tale fapte rele? De fapt, nu există nicio ființă care să-ți fi dat o asemenea putere. Deci, dacă nu reușești să depui eforturi pentru aplicarea antidoturilor, atunci de unde siguranța că ești liber de faptele tale negative și de moartea însăși? Nu poți fi niciodată liber. Și atunci când vei muri, nu există îndoială că vei înceta să mai exiști. Atunci, de ce nu depui eforturi în aplicarea antidoturilor și cum se face că stai așa, atât de liniștit? Este greșit să faci asta și, prin urmare, ar trebui să depui toate eforturile pentru a practica calea.”

 

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

 

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 4,a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 4 este foarte importantă, este o lecție despre purificare.

Așa că acum am spus că Bodhicitta este ceva foarte greu de realizat și doar câțiva o realizează. De ce? Pentru că este nevoie de multă energie pozitivă.

Până acum am vorbit despre modurile de acumulare a energiei pozitive: prosternări, refugiu.

∙ Am spus, că în timp ce ne prosternăm fizic, ne gândim la sensul acesteia și la ce ne prosternăm, la ceea ce facem și de ce suntem în față. Și apoi întăriți-vă unii altora harul.

∙ Refugiul în cele trei diamante este un act al angajamentului. Ceremonia de luare a jurămintelor de refugiu în Buddha, Dharma și Sangha.

 

Despre importanța luării jurămintelor

De ce este important să facem această ceremonie? De ce nu este suficient să gândim așa?

a. Dacă ne-am angajat față de un profesor, vrem să ne onorăm cuvântul față de profesor. Ne-am angajat în fața unei ființe care simbolizează ceva sublim pentru noi și acum trebuie să ne ținem de cuvânt.

b. Și mai este un aspect: dacă, de exemplu, am auzit de cele zece precepte de libertate. Primul spune să nu ucidem. Deci eu îmi spun: „OK, nu voi ucide. Mi s-a explicat că dacă voi vătăma viața, voi fi eu vătămat. Acum mă voi abține să ucid. Deci, când respect regula?”

Ce înseamnă să nu ucid? Văd o furnică, de care înainte nu mi-ar fi păsat de ea, dar acum, în mod deliberat, o voi ocoli. De câte ori facem asta pe zi? De trei, patru ori? Câte furnici întâlnim și decidem în mod conștient să le ocolim?

Să vorbim de a nu fura. Când respect acest precept? Văd ceva care mă tentează, nimeni nu observă și pot să-l bag în buzunar, dar sunt conștient de jurământ și nu-l iau.

Cum influențează faptul că m-am obligat să nu mai fur? Jurământul se află pe fundalul minții mele tot timpul, indiferent dacă există posibilitatea de a fura sau nu. Este o furnică sau nu, îmi țin jurământul tot timpul.

Acest angajament pe care l-am luat, conform Abhidharmei Kosha, creează o anumită aură. Și am vorbit despre asta în cursul 5. Unii spun că există o aură, alții spun că nu există, dar lăsând la o parte disensiunile, ceva s-a impregnat în mintea mea și acesta este însuși actul de a lua jurământul. Faptul că am stat în fața Lamei și am spus: „Mă angajez să-mi țin jurământul!” Din acel moment îmi țin în mod constant jurământul, chiar dacă nu vine nicio furnică. Dar când ea va veni, cu siguranță nu voi călca pe ea.

Mintea mea este setată pe a proteja viața și acest fapt este foarte puternic.

Jurămintele în budism sunt considerate reguli de antrenament.

Să spunem că mă pișcă un țânțar. Mâna mea automat îl plesnește. Dacă mi-am luat angajamentele, îmi regret fapta și data viitoare s-ar putea să nu mai reacționez atât de repede. Pentru că îmi aduc aminte mai repede. Așa ne antrenăm. Va veni ziua când n-am să mai pot răni vreo ființă vie, pentru că înțeleg că tocmai asta îmi aduce probleme de sănătate și pericolele de securitate. Dar pentru asta am nevoie de ceva antrenament în jurăminte.

Faptul că am încălcat jurăminte, nu este de obicei sfârșitul lumii. Depinde de gradul de severitate și ce jurământ. Ceea ce este important, este faptul că angajamentele luate ne antrenează din ce în ce mai mult.

∙ Al treilea lucru despre care am vorbit sunt ofrandele. Și am văzut cum Maestrul Shantideva ne-a deschis inima cu minunatele ofrande. De ce am vorbit despre ele? Pentru a aduna energia de a purifica.

 

Purificarea

Acum vom începe să vorbim despre purificare. Și aici vom vorbi despre cele patru puteri.

Trebuie înțeles că nu putem renunța la prosternări, refugiu și ofrande pentru că fără ele purificarea este slabă.

După cum știți facem toate aceste lucruri înainte de meditație, pentru a o întări.

Să vorbim despre cele patru puteri. Și vom vorbi despre ele mai pe larg decât am vorbit în trecut.

Pentru ca purificarea să aibă succes, trebuie să fie prezente toate cele patru puteri. Avem nevoie de toate patru.

Scopul nostru este de a dezvolta Bodhicitta, dar pentru asta avem nevoie mai întâi de:

a. A purifica karma negativă pe care am acumulat-o deja,

b. A înceta de a mai acumula karma negativă, și de

c. A începe să acumulăm karma pozitivă.

 

Sursa învățăturii despre cele patru puteri

Buddha a vorbit despre cele patru puteri în sutra numită „Sutra asupra celor patru puteri”. Gyaltsab Je, comentatorul textului Maestrului Shantideva, se referă acum la această sutră.

Buddha spune în Sutra:

„Dacă faci corect purificarea, adică cu toate cele patru puteri și cu acțiunile pregătitoare pe care le-am menționat, atunci karma care ar fi putut să-ți provoace suferință milioane de ani, va rodi sub formă de durere de cap care într-o oră dispare”.

Când urcăm cu seriozitate pe cale, rodirile karmice care ne-ar fi târât milioane de ani prin tărâmurile inferioare, se manifestă în acest fel. Și atunci când ni se întâmplă, ar trebui să fim bucuroși că am scăpat de ceva care ne-ar fi dăunat foarte tare. Și asta se întâmplă, de exemplu, când predăm Sutra Diamantului.

Când se face purificarea, karma vine repede, e foarte neplăcut și trece. A dispărut. Iar practica va fi mult mai bună după aceea.

 

Cele patru puteri

Se spune că practica celor patru puteri este eficientă și în cazul faptelor negative în care karma a fost deja săvârșită și acumulată, și conform învățăturii în mod sigur va rodi. Chiar și în astfel de cazuri energia negativă poate fi purificată de cele patru puteri. Chiar și alte tipuri de karme rele pot fi înlăturate, când nu a fost finalizată întreaga cale karmică. (obiectul, gândul, săvârșirea faptei și finalizarea ei – cursul 5).

Vom enumera cele patru puteri și vom vorbi puțin despre ele folosind cuvintele maestrului Shantideva. Le vom enumera de două ori în două ordini diferite, deoarece apar în ordine diferită, în locuri diferite.

Vom începe cu ordinea în care Maestrul Shantideva le enumeră.

 

Puterea de distrugere

 nampar sunjinpay top

Sunjinpa = a smulge din rădăcină/a dezrădăcina, a distruge.

Același cuvânt este folosit pentru viol, a distruge, a dezrădăcina. Este un cuvânt greu.

Ce distrugem? Karmele negative. Distrugem semințele care sunt încă active, care nu au fost încă distruse, care mai pot da roade și vor fi rele și amare pentru noi, ne vor provoca multă suferință. Distrugem amprentele mentale rămase în fluxul nostru de conștiință ca urmare a faptelor greșite pe care le-am făcut, spus sau gândit.

Un factor major care participă la această forță:

 Gyopa

Gyopa = regret.

Aceasta este puterea distructivă.

Ceea ce distruge energia negativă pe care am acumulat-o ca urmare a faptului că am făcut rău cuiva, sau am gândit sau am spus ceva rău cuiva –  este regretul pentru ceea ce am făcut.

Este foarte important ca regretul să fie un regret profund, și să nu ne grăbim să spunem: „Oh, am bârfit pe cineva, nu ar fi trebuit să bârfesc. OK, data viitoare nu voi mai bârfi”. Și să ne continuăm viața. Facem asta repede și superficial, și ne spunem: „Nu-i nevoie să rămân în ceva negativ”.

Da, este adevărat că nu vrem asta, dar dacă vrem să dăm o șansă puterii de distrugere atunci va trebui să mai zăbovim puțin asupra ei. Învățătura ne spune cum să zăbovim asupra ei. Și ne oferă o poveste care ne demonstrează ce înseamnă cu adevărat să regretăm, să ne pară rău.

Trei prieteni intră într-un bar și comandă o bere. Barmanul le toarnă bere în pahare din aceeași ulcică. Primul bea berea, cade și moare. Celălalt bea berea, cade și moare. Al treilea, bău și el din bere, și îi vede pe cei doi prieteni morți. Și atunci înțelege că berea a fost otrăvită, dar acum este prea târziu: deja a băut din bere. El înțelege amploarea dezastrului, înțelege că și-a făcut singur rău: „Oh, ce am făcut! Ce am făcut aici!”

Regretul/părerea de rău trebuie să fie foarte mare. Trebuie înțeles că sămânța pe care am plantat-o prin faptul că am bârfit pe cineva, sau am defăimat, sau am mințit, ne va aduce multe necazuri. Karma a fost înregistrată. Doamna Karma nu doarme niciodată. Iar când vine momentul, ea va rodi. Același lucru pe care l-am făcut altuia se va întoarce asupra mea amplificat. A doua lege karmică spune: karma se amplifică.

 

Cele patru legi ale karmei

Să ne aducem aminte repede care sunt cele patru legi karmice.

1. Prima lege karmică – rezultatul este similar faptei. Dacă am rănit viața altei fiinţe, viața mea va fi în pericol sau mă voi îmbolnăvi. Dacă am furat, alți mă vor fura sau voi trăi în lipsuri. Din măr ies mere și nu pere.

2. A doua lege – karma se amplifică, devine mai puternică. Am omorât un țânțar, data viitoare vor veni cel puțin doi la mine, asta în cel mai bun caz, sau un roi de lăcuste. Sau a treia oară va veni un terorist. Așa funcționează. Se intensifică mereu.

3. A treia lege – dacă nu am semănat, n-am ce culege. Dacă nu am semănat sămânța, nu va fi rod. Dacă nu semăn semințele pentru bodhicitta, nu voi realiza bodhicitta. Dacă nu plantez semințele iluminării, cum poate să vină iluminarea? Cum va veni fericirea dacă nu plantez semințele fericirii? Cu toții căutăm fericirea în viață. Și dacă nu suntem fericiți, înseamnă că nu știm ce să facem ca să fim fericiți.

Dacă nu facem ceea ce ne spune maestrul Shantideva, iluminarea nu poate veni. De ce nu suntem iluminați? Pentru că nu am făcut ceea ce trebuie! Nu se poate altfel!

4. A patra lege spune: karma pe care am semănat-o nu va dispărea de la sine. Ea rămâne în curentul de conștiință, până va rodi. Și aceasta este calea grea. Dar dacă o purificăm, va fi calea ușoară.

 

Trei tipuri de rezultate karmice

Pentru a intensifica actul de regret, necesar purificării, trebuie să ne gândim și la faptul că acțiunile negative au de fapt trei tipuri diferite de rezultate karmice.

a. Rezultatul rodirii karmei este similar faptei pe care am comis-o.

b. Rezultatul proiecției. În momentul morții, karma care ne va proiecta în următoarea noastră încarnare este, de asemenea, o rodire faptelor pe care le-am făcut, iar dacă fapta este rea, cu siguranță ne poate proiecta într-o existență suferindă grea,

c. Iar al treilea rezultat este că săvârșirea unei fapte, întărește tendința noastră de a o repeta și prin urmare va crește mult karma negativă.

Maestrul Shantideva ne spune că cel mai important lucru este regretul și el trebuie făcut cum trebuie. Nu pe grabă. Chiar dacă nu ne place să recunoaștem că am făcut o greșeală și ne este greu.

 

Regretul și vinovăția

Regretul nu este vinovăție. Nu vorbim de vinovăție! Sentimentele de vinovăție sunt inutile! Care este diferența?

Vinovăția spune: am fost rău.

– adică mă identific cu „eu”, ceea ce face să-mi întărească ignoranța.

– este, de asemenea, ineficient, mă paralizează,

– mă face să mă simt rău și nu mă ajută cu nimic.

Când regretăm, trebuie să vedem că actul pe care l-am făcut va avea consecințe grele pentru noi. Acesta este regretul. Nu este vorba despre mine, ci despre actul pe care l-am făcut. Acest act, conform legilor karmei, îmi va cauza multe necazuri în viitor. A fost o prostie din partea mea să o fac. Am făcut o greșeală!

Întrebare: Regretul nu trebuie să fie în fața a cui am făcut?

Răspuns: Aceasta este Shakpa, este confesiunea. Pe când regretul este între mine și mine. Regretul este dincolo de confesiune. Pentru că pot spune: „Ştii ce? Am ucis un țânțar”. Aceasta este confesiunea, nu o mai țin secret. Confesiunea este foarte importantă. Dar sentimentul de regret este între mine și mine.

Regretul este întotdeauna însoțit de înțelepciune, de înțelegere a consecinței pe care o va avea fapta, de înțelegerea legilor karmei.

 

Regretul inteligent – singura emoție negativă care este utilă

Dintre toate emoțiile negative, regretul este singurul care este considerat benefic în budism. Nu există altă emoție negativă recomandată, aceasta este singura care funcționează pentru noi, pentru că este însoțită de înțelepciune, de înțelegerea  aspectelor karmei. Și apoi ne întărește această înțelegere. L-am putea numi „regretul inteligent”.

Să presupunem că am observat că am făcut o faptă greșită. Dacă practicăm corect regretul, șansele noastre de a nu mai face asta în viitor cresc. Și când vine data viitoare în care mă va pișca un țânțar voi spune: „Nu-i nimic. Ce dacă m-a pișcat? Nu este plăcut, desigur. Dar, dacă m-a pișcat, înseamnă că am făcut ceva neplăcut altuia în trecut și acum mi-a rodit karma. Această karmă s-a dus. Dacă îl omor, voi avea necazuri în viitor.”

Este greu să trăim în acest mod. Când vine vorba de credințele pe care le avem, cele convenționale, care ne fac să ne învârtim în roata suferinței, unii pot spune: „Înțeleg chestiunile astea legate de karma și vacuitate, dar eu așa trăiesc”. Pentru asta avem nevoie de sangha care să ne sprijine, avem nevoie să auzim vorbindu-se despre pix de 7000 de ori și atunci vom integra adânc. Mai ales dacă ne ținem carnețelul și vedem noi înșine adevărul.

Buddha nu are boli. Este imposibil de a-i face rău lui Buddha. Bodhisattva care are bodhicitta nu-și poate opri plăcerea. Nu poate fi rănit.

Întrebare: Dar cei care sunt pe cale, pot fi răniți?

Răspuns: În funcție de karmă. Care este cea mai bună protecție? Bodhicitta, compasiunea pentru alții. Cu cât practicați mai mult „Tong Len”, „Cele patru gânduri infinite” și alte practici care vă dezvoltă compasiunea, aceasta este cea mai bună protecție. Este imposibil ca cineva să vă mai facă rău după aceea, chiar înainte de a percepe direct vacuitatea. Viața voastră va deveni dulce și minunată și nu mai puteți fi răniți. Gloanțele nu vă vor atinge.

Poate să fie lângă voi cineva care să fie rănit, dar voi nu. Va fi imposibil, pentru că nu mai există sămânța vătămări care să rodească.

 

Învățătura maestrului Shantideva despre puterea regretului

Maestrul Shantideva descrie patru etape a puterii regretului.

a. Regretul la care ajungem în urma examinării modului în care am comis fapta negativă.

Începe prin a ne uita la modul în care efectuăm acțiuni negative.

Să începem cu versetul 27:

Cu mâinile lipite la piept,
Mă rog tuturor Buddha iluminați complet,
Și ai lor copii plini de compasiune
Ce în toate direcțiile lumii locuiesc.

Deci, în primul rând, începem să ne rugăm în fața ființelor iluminate.

28.
În ciclul vieții fără început,
în această viață, cât și în celelalte vieți,
Fără să-mi dau seama am păcătuit
Și i-am făcut și pe alții să păcătuiască.

Apoi ne confesăm și regretăm.

29.
Înșelat și stăpânit de ignoranța mea
Chiar m-am bucurat de acele păcate.
Dar acum, văzând-mi greșelile făcute,
În fața protectorului meu, mă confesez cu seriozitate.

30.
Mărturisesc orice păcat pe care l-am făcut vreodată,
Față de cele Trei Diamante, părinților mei și altor obiecte înalte,
Prin faptele, vorbele și gândurile mele
De afecțiunile mele mentale cauzate.

Ce sunt obiectele înalte? Profesorii, părinții, oameni care ne-au ajutat în trecut, ființe de înțelepciune. Profesorii spirituali sunt în fruntea listei. De ce ei sunt puși înaintea părinților? Pentru că părinții noștri ne-au dat un corp care ne permite să ne trăim această viață, pe când învățătorii spirituali ne permit să ne eliminăm toată suferința, și a noastră și a altora, din toate viețile. Prin urmare, învățătorii sunt la un nivel superior.

 31.
Sunt plin de defecte și necazuri,
Și fapte grave adesea am comis.
În fața tuturor îndrumătorilor mei, mărturisesc
Toate infracțiunile grave ce le-am făcut.

 

b. Teama că moartea va veni înainte de a avea timp să ne purificăm.

Maestrul Shantideva intră puțin în meditația conștientizării morții și încearcă să ne ilustreze teama teribilă că moartea va veni înainte de a ne purifica karmele negative pe care le purtăm în noi și care ne-ar putea proiecta în viitor într-o viață de mare suferință.

32.
Viața mea poate lua oricând sfârșit,
Înainte ca păcatele mele să fie purificate!
De aceea, grăbiți-vă, vă rog, să mă protejați
Pe orice cale ce mă poate elibera cu siguranță.

Care este cea mai mare frică? Că nu voi putea să mă purific.

Pentru că ce se va întâmpla?

Când mintea se desprinde de corp, voi fi complet sub controlul forțelor karmei. Acum am karma umană, dar există și alte karme, care sunt latente în acest moment. Și dacă nu le-am purificat, atunci aceste forțe vor fi copleșitoare. Ele sunt ca o tornadă, fără să am control asupra lor și mă vor duce acolo unde mă vor duce. Frica este că nu mă voi putea purifica și voi muri.

Maestrul intră puțin în acest subiect.

33.
În Lordul Morții nu te poți încrede!
El nu așteaptă pe nimeni
Să fie sau nu pregătit,
Bolnavi și sănătoși, într-o clipă îi ia,
Așa că nu fii sigur de viața ta!

Ce ne spune maestrul? Că nu știm niciodată când moartea va veni. Moartea nu așteaptă până când vom fi pregătiți să murim. Ea îi ia și pe cei pregătiți și pe cei care nu sunt pregătiți. Nu avem nici un control asupra ei. Moartea îi ia pe cei bolnavi, pe cei sănătoși, pe cei tineri, pe cei bătrâni deopotrivă. Nu avem nicio idee referitor la cât timp mai avem de trăit. Moartea va veni și n-am avut timp să ne purificăm. Asta se va întâmpla, dacă nu practicăm.

Maestrul Shantideva nu exagerează cu nimic. Cu cât vom medita mai mult asupra ei, cu atât vom înțelege grozăvia ei.

34.
Într-o clipă, voi pierde totul când voi pleca!
Dar acest fapt n-am reușit să-l înțeleg,
Și am comis nenumărate tipuri de păcate,
Pentru prieteni și dușmani.

Ce fac eu? Am nevoie urgent de bani. Așa că voi face o fraudă, pentru a evita necazul. Fac asta pentru rude sau prieteni. Comit infracțiuni. Ce se întâmplă în timp? Rudele pleacă, prietenii pleacă, și ce a rămas? Mi-au rămas păcatele. Nu-mi amintesc față de cine și de ce le-am făcut.

Va veni vremea când voi fi pe patul de moarte și n-am să mai știu cine mi-a fost prieten și cine a fost dușman. Mintea va deveni neclară și n-am să mai știu cine am fost. Dar nu pot scăpa de karma pe care am făcut-o. Ea este latentă în subconștient.

Fugim mereu după bani, bunuri, partener și alte obiective materiale. Dar ce obiective sunt acestea? Nu înțelegem legile cauzei și efectului, legile karmei. Și de karmă nu putem scăpa. Această karmă este cea care ne face să auzim vuietul iadului înainte de a muri.

 

c. Regretul la care ajungem în urma examinării lipsei de sens a păcatelor pe care le-am comis.

În următorul pas în descrierea puterii de distrugere, Maestrul Shantideva ne mărește regretul pentru faptele noastre rele, subliniind în același timp lipsa lor de sens.

35.
Toți dușmanii mei vor înceta să mai fie,
Prietenii vor înceta să mai fie,
Eu însumi voi înceta să mai exist;
Și orice altceva va înceta să mai fie.

36.
La fel este și orice fenomen care există:
Ca o experiență în vis trăită,
În curând va rămâne doar o amintire,
Și tot ce a fost nu mai revine.

În aceste versete maestrul ne vorbește despre impermanența lucrurilor. Ele ni se par atât de reale, atât de ferme. Maestrul spune: natura lor este o iluzie. De ce natura lor este o iluzie? Pentru că sunt o proiecție din karma noastră și nimic mai mult. Ele nu au nicio natură proprie de sine, ele vin din noi. Noi le proiectăm. Va veni ziua când karma care le proiectează se va termina.

Nu există nimic real în ele, sunt o iluzie. Sunt ca un vis, ca o bulă de aer. Ele sunt goale de a fi într-un fel sau altul. Sunt doar o proiecție din karma noastră.

Întreaga noastră viață este o proiecție din karma noastră, din ceea ce am făcut altora în trecut, bine sau rău. Este ceea ce determină fiecare clipă a realității pe care o trăim. Fiecare aspect, fiecare etichetă din realitatea mea, fără excepție. Determină lungimea genelor noastre, culoarea ochilor și așa mai departe.

Nu există nimic care să nu fie rezultatul karmei pe care am făcut-o. Nu există excepții.

Și despre asta ne vorbește maestrul aici. În acest sens, totul este o iluzie, pentru că ne gândim că lucrurile sunt într-un fel sau altul, de la sine și nu depind de noi.

37.
Chiar și în această scurtă viață
Mulți prieteni și dușmani au dispărut,
Dar păcatele datorită lor făcute
Au rămas acum înaintea mea.

Maestrul spune: „Acei prieteni pentru care am mințit, sau am înșelat, sau am furat, sau am comis fraude, au dispărut, nu mai sunt. Și în curând voi pleca și eu, dar păcatele mele rămân! Ele merg după mine.”

În Sursa binefacerilor mele scrie:

Ajută-mă să găsesc sigur înțelegerea
Că totalitatea  faptelor mele albe sau negre
Și efectele ce mi le vor aduce
După moartea mea, ca o umbră mă vor urmări.

Nu pot scăpa de această umbră decât dacă o purific acum.

Lama Dvora Hla povestește:

„Am o prietenă foarte bună, încă din copilărie, și am stat mult la ea acasă. Părinții ei erau minunați și m-au primit mereu cu brațele deschise. Era foarte plăcut să vin la ea. Erau amândoi oameni minunați. Și într-o zi tatăl ei a avut un atac de cord și a murit. Mult mai târziu, prietena mea mi-a spus că tatăl ei obișnuia să-și bată soţia în fiecare zi. N-am știut nimic despre asta. În exterior, nimeni nu știa, pentru că era un cuplu atât de minunat și căutau să facă bine.

Se pare că a existat multă violență în casă în toți acești ani. Prietena mea mi-a spus că tatăl ei a suferit de un atac de cord, fiind încă relativ tânăr, avea șaizeci de ani. El a trebuit să meargă la spital, iar soția lui nu știa să conducă, așa că a condus el. A oprit mașina în mijlocul drumului, a îngenuncheat în fața ei, pentru a-i cere iertare. Știa că va muri. Și deodată l-a apucat groaza, i-a fost clar încotro se duce. Apoi a venit regretul.”

 

d. Practica de a învăța să ne temem de acțiunile negative.

În a patra parte a descrierii sale, Maestrul Shantideva ne ajută să dezvoltăm conștientizarea și teama de a face rău.

38.
Deodată realizez, că trăind
Sub influența ignoranței,
A aversiunii și dorinței,
Fără să-mi dau seama, am făcut atâtea păcate.

La ce se referă maestrul aici? În mijlocul roții vieții sunt reprezentate cele trei otrăvuri: ignoranța, dorința și aversiunea. Ele se află tot timpul în mintea noastră.

– Îmi place, îl vreau. Sunt dispus să fac orice pentru obține lucrul pe care mi-l doresc.

– Nu-mi place, îl resping. Sunt gata să calc și pe cadavre doar ca să scap de chestia asta.

Toate acestea se întâmplă pentru că nu înțeleg de unde vin lucrurile, natura lor. Nu înțeleg că ele sunt proiecția mea. Din cauza acestor otrăvuri, a ignoranței, a dorinței și a aversiunii, am păcătuit, fără măcar să bag de seamă. Acesta este reacția mea firească. Fac lucrurile automat.

39.
Noapte și zi, fără încetare,
Viața mea se epuizează,
Fără să poată fi prelungită,
Atunci cum poate cineva ca mine să nu moară?

Timpul se scurge în continu. Nu putem adăuga timp suplimentar vieților noastre. Trăim permanent în iluzia noastră că moartea nu ni se va întâmpla. Da, știm în principiu că într-o zi vom muri, dar mai avem destul timp, de ce să ne grăbim atât?

Lama Zopa întreabă: „Dacă ai un atac de cord, trebuie să alergi la spital sau să te purifici?” El spune: „Purifică imediat. Pentru că păcatele te vor urmări urma ca o umbră. Într-un spital vei fi salvat sau nu, dar de karma nu poți scăpa”.

40.
În timp ce sunt întins pe patul de moarte,
Înconjurat de prieteni și rude,
Agonia și durerea morții
Numai eu le voi simți.

Cineva stă întins pe patul de moarte și toată familia lui este în jurul lui: Cu toții îl iubesc și doresc să-l însoțească pe ultimul lui drum.

Nu mai respiră, inima nu-i mai bate. Mintea lui se află încă în corp și începe să treacă prin durerea morții. El nu mai poate împărtăși nimănui prin ceea ce trece. Corpul este mort clinic. Agonia morții este îngrozitoare. Cu toții am trecut prin asta de nenumărate ori, pentru că am murit de nenumărate ori. Știm asta în subconștientul nostru, motiv pentru care ne este atât de frică de moarte.

Moartea clinică nu este moarte. Oamenii care s-au întors nu au ajuns deloc în acest stadiu. Durerea unică a morții apare după moartea clinică. Și asta nu este o metaforă!

 

Numai faptele bune ne pot proteja

41.
Când emisarii Lordului Morți te-au înhățat,
Cu ce te mai ajută familia și prietenii?
Numai faptele bune te pot proteja în acel moment,
Dar asta, vai, prea puțin le-ai practicat.

Maestrul Shantideva ne-a spus mai înainte: „Tu chiar crezi că mai timp? Nu ai nicio idee cât timp ți-a mai rămas. Nu poți adăuga nicio clipă în plus vieți tale, ceasul ticăie tot timpul. Iar când emisarii Lordului Morții te-au înhățat, la ce-ți mai folosește familia și prietenii din jurul tău? Ei nu te mai pot ajuta cu nimic. Ei pot doar să te ţină de mână, dar nu pot să-ți înlăture moartea, nu-i așa?”

Karma acestei vieți s-a terminat. Nu există rude, prieteni și bani, nu există nimic care să mă ajute.

Când voi muri, nu contează câți oameni vor fi acolo, care îmi vor cere să rămân. Karma s-a terminat. Karma s-a terminat. Singurul lucru care mă poate proteja atunci este doar bunătatea pe care am făcut-o! Pe care o fac atât de puțin. Nu sunt atentă să fac asta.

Întrebare: Cineva suferă de o boală gravă și mulți oameni fac meditații și rugăciuni pentru el. Dacă a rămas fără karma [de a fi sănătos], atunci ce rost mai are ca ei să facă asta?

Răspuns: Dacă karma i s-a terminat, nu există nicio forță care să poată schimba asta. Dacă există o forță care să o poată schimba, înseamnă că nu a sosit încă.

Dacă s-au rugat și el nu a murit, atunci karma lui nu s-a terminat încă. Și cum s-a întâmplat, este prin rugăciuni.

 

Mâhnirea despărțirii

Întrebare: Dar oamenii nu se gândesc la karma, ci la durerea despărțirii.

Răspuns: În acest caz este dăunător. Pentru că dacă i-a venit karma să moară, trebuie lăsat să moară în pace, să nu-l deranjăm. Așa că, atunci când în preajma celui pe moarte sunt oameni în panică sau care au emoții negative foarte puternice sau care sunt profund mâhniți, toate acestea îl deranjează pe muribund. Deoarece ele poate fi un declanșator pentru karma negativă.

Așa că cei care încep să intre în panică, trebuie scoși din cameră. Lângă el, oamenii ar trebui să stea liniștiți. Ei pot face meditație, se pot ruga pentru el și asta e bine. Este minunat dacă sunt rostite scripturile în șoaptă, dacă el crede în ele. Chiar dacă nu crede, atunci le poate auzi. Muribundul nu trebuie deranjat. A venit vremea lui. Nici nouă nu ne-ar place să fim deranjați când ne va veni vremea să plecăm din această lume.

Se povestește despre un rabin care trăgea să moară și toți hasidimi lui (Ḥasīd – „cuvios”, „sfânt”, „om evlavios” este un onorific evreiesc, folosit frecvent ca termen de respect excepțional, în perioada talmudă și în perioada medievală timpurie. Ea denotă o persoană care este scrupuloasă în respectarea legii evreiești și adesea una care depășește cerințele legale ale respectării rituale și etice a evreilor în viața de zi cu zi) stăteau în jurul patului lui, rugându-se și nu-l lăsau să moară. O servitoare, vede ce se întâmplă, inima ei este plină de compasiune, ia un castron mare și îl trântește de pământ. Toată lumea aleargă să vadă ce se întâmplă, și atunci rabinul își dă sufletul.

Întrebare: Îl deranjau să moară sau îi deranja doar karma?

Răspunsul: Și asta. A-l ține este deranjant. Rabinului i-a venit timpul să moară, să intre în meditație. Și dacă este într-adevăr un mare om spiritual, atunci el poate face asta. Dacă a făcut multe fapte bune, poate călări pe ele. Singurul lucru pe care îl putem face pentru cineva pe care l-am iubit și care a murit, este să ne rugăm pentru el, să-i trimitem binecuvântările noastre și să nu-l deranjăm. Îl lăsăm să plece. Karma îl va duce acolo unde trebuie să-l ducă.

42.
O, protectorilor! Am fost nepăsător,
Și n-am știut că mă voi confrunta
Cu astfel de terori;
Am comis atâtea păcate
De dragul acestei vieți trecătoare!

Despre ce ne vorbește? Ne vorbește despre focusare, despre perspectivă. Despre faptul că nu înțelegem că mintea nu încetează atunci când corpul moare și credem că asta e tot ce există. Credem că există doar o baltă și nu un ocean. Și pentru a obține plăceri, lucruri materiale, să ne simțim bine, reputație, laude, suntem gata să încălcăm regulile morale, să facem tot felul de lucruri oribile. Și acum vine momentul adevărului, care este regretul.

43.
Cel târât spre locul de tortură
Pentru a-i fi retezat un mădular;
Întreaga sa înfățișare este transfigurată:
Ochii îi sunt cuprinși de spaimă și gura uscată.

Maestrul ne descrie un infractor care a fost prins furând, iar legea spune să i se reteze mâna. El este târât spre locul de tortură. Maestrul spune că întreaga înfățișare se transfigurează: are gura uscată, ochii bulbucați de spaimă și este cuprins de spaimă.

44.
Atunci cât de disperat vei fi,
Când ești luat de emisarii morți?
Cuprins de groază și de febra fricii
Teroarea va fi cu mult mai mare.

Maestrul spune că în momentul morții, nu ne pierdem doar o mână, ci ni se ia dintr-o dată tot ce aveam. Doamna Karma este extrem de crudă.

În momentul morții, toate karmele care ne-au adus lucrurile pe care le avem în această viață se termină deodată.

Mâinile, picioarele, ochii, gura, mintea, prietenii, rudele, bunurile, reputația, tot ceea ce credeam că suntem, ne sunt luate cu forța. Maestrul încearcă să ne ilustreze ce se întâmplă în acest moment al morții, când pierdem deja totul.

Maestrul spune: „Hai să luăm pe cel căruia i se va reteza mâna, putem să ne identificăm cu ceea ce simte? Întregul aspect al acestuia se schimbă datorită fricii de a-i fi tăiată mâna. Dar în momentul morții, frica este groaznică. În acele momente când nu mai poate spune nimic, trece prin dureri insuportabile și suferința este cu  mult mai mare decât aceea de a i se reteza o mână.”

Uneori se compară cu felul în care se simte o insectă când sistemul ei respiratoriu este strivit. Când ni se smulge totul dintr-o dată, durerea este îngrozitoare. Putem vedea asta la persoana pedepsită prin retezarea unui membru, ceea ce ne oferă o frântură din sentimentul interior din momentul morții.

Prin urmare, este important să regretăm profund acțiunile noastre negative din trecut și să continuăm cu îndârjire să facem cele patru puteri, pentru a purifica karma negativă, prevenind astfel durerea și oroarea morții.

45.
Există cineva care să te salveze cu adevărat
De această frică îngrozitoare?
Privești îngrozit cu ochii larg deschiși,
Spre cele patru zări căutând pe cineva care să te ajute.

Cine te va ajuta acum? Maestrul apoi spune:

46.
Îți dai seama că nu există nimeni care să te protejeze,
Nimeni în nicio direcție, și întunericul te învăluie.
În acest loc nu există nimeni care să te protejeze;
În acel moment nu mai poți face nimic pentru tine.

Este prea târziu. Nu mai putem fi ajutați.  Atunci când este posibil? Acum! Acum, dacă începem să respectăm legile karmei și să înțelegem ce produce protecție, ce produce fericire, ce produce suferință. Tot ce putem lua cu noi sunt binefacerile și păcatele noastre. Ele cu siguranță vor veni după noi. Dar toate celelalte lucruri nu.

 

Victoria asupra morții

Întrebare: Cel care a experimentat iluminarea nu mai trece prin această experiență a morții?

Răspuns: Un bodhisattva, dacă a terminat calea, pentru el nu mai există moarte. El este Jivanmukti, cel care a învins moartea în timp ce trăiește, în timp ce este în viață. Acesta este și motivul pentru care se predă tantra. Cel care a realizat Bodhicitta, chiar dacă nu a finalizat întreaga cale, moartea pentru el este cu totul altceva. Dacă știe că poate să aducă altora beneficii în corpul său actual, el va continua în el. Dacă poate aduce mai multe beneficii într-un alt corp, va continua în altul. Este cu totul altceva. Nu va mai exista situația „Cine mă va proteja de întuneric ?”, este cu totul altceva. O experiență complet diferită.

Maestrul ne descrie ce li se întâmplă majorității oamenilor și nu exagerează în ceea ce spune. De aceea Bodhisattva este profund întristat, pentru că îi vede pe ceilalți și nu-i poate ajuta în acele momente.

Dacă facem o practică tantrică avansată și avem relații strânse cu Lama, el ne poate ajuta atunci. Și nu numai că poate, el sau ea chiar ne ajută atunci.

 

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.