Altarul Budist

Pregătirea altarului este o parte importantă în practica noastră zilnic, și mai ales pentru practica de meditație. Iar în retreat, îngrijirea altarului  este deosebit de importantă, deoarece prin această acțiune a corpului, acumulăm binefaceri.

Există mai multe etape preliminarii pe care e nevoie să le parcurgem pentru a avea o meditație reușită.

Prima pregătire preliminară este curățarea camerei în care se meditează.

Vă veți îngriji să faceți curat, chiar și dacă ați curățat-o ieri și nimeni nu a intrat sau a atins ceva. Faceți un act simbolic de curățenie; măturăm sau ștergem praful. Desigur, că dacă nu este curat, trebuie făcută curățenie. Dacă camera este dezordonată, acest lucru se va reflecta în meditația noastră. Camera și meditația se oglindesc una pe alta.

Chiar dacă este deja curat și ordonat, faceți un gest de curățire, care simbolizează obstacolele din mintea voastră. Deci, în timp ce curățați sau ștergeți praful vă veți spune: “Acum, îmi curăț obstacolele din mintea mea pentru a reuși în meditație”.

A doua pregătire este pregătirea altarului și dăruirea de ofrande.

În retreat este deosebit de important de a păstra ofrandele și bolurile cu apă frumos, altarul să fie curat și ordonat deoarece se dă foarte multă importanță aranjamentului altarului.

Ce se pune pe masa de altar?

Pe masa de altar punem ofrande, boluri cu apă, luminări, un clopoțel, o carte, stupa, fructe. Pe masă se află

• Statueta lui Buddha și fotografiile învățătorilor pentru că ei ni-l aduc pe Buddha. Deci, statueta și fotografiile sunt o reprezentare a corpului lui Buddha.
• Cartea de dharma reprezintă vorba lui Buddha; Dharma este învățătura lui Buddha.
• Stupa reprezintă mintea lui Buddha.
• Apoi avem apa, fructele, lumânările și florile. Ele sunt ofrandele pe care le oferim acestor reprezentări ale corpului, vorbei și minții lui Buddha.

De ce punem apă în boluri? Pentru că acesta este modul cel mai ieftin de a face oferte. Toată lumea poate găsi apă.

Pe masa altarului se pun opt boluri. Ele, de fapt vin din tradiția indiană, și exprimă modul în care era întâmpinat oaspetele într-o casă.

1. Mai întâi i se oferea apă de băut. Deci, primul bol reprezintă apa de băut.
2. După care i se spălau picioarele, pentru că oamenii mergeau desculți prin praf. Deci, apă pentru picioare.
3. Apoi oaspetelui i se oferea flori. Deci, al treilea bol reprezintă florile.
4. Al patrulea bol reprezintă bețișorul parfumat.
5. Al cincilea bol reprezintă ofranda luminii.
6. Al șaselea – uleiuri parfumate pentru ungerea corpului. Obiceiul era ca musafirul să fie masat pe piept cu uleiuri plăcut mirositoare.
7. Al șaptelea reprezintă mâncarea. După ce oaspetele se relaxa, i se oferea o masă bună, gustoasă și aranjată estetic.
8. Bolul al optulea reprezintă muzica. Câteodată în locul bolului cu apa se pune un clopoțel sau disc.

Toate acestea sunt doar reprezentări ale ofrandelor pe care le dăruim. Cui le dăruim? Le dăruim ființelor de lumină ca să vină să ne ajute în meditație. Este modul in care le tentăm să vină la noi, “le mituim”. Cu cât vom pătrunde mai adânc în acest obicei minunat, cu atât vom ști să-l prețuim mai mult. La început vom face toate acestea în mod mecanic, dar cu timpul veți vedea ce energie frumoasa se va crea în cameră.

Despre ofrande

OFRANDA înseamnă CHUPA în limba tibetană.

De ce să dăruim ofrande?

Poate oare statuia să miroasă florile sau să mănânce prăjiturele? Bineînțeles că nu, nimeni nu crede așa ceva. Atunci de ce facem toate aceste lucruri? Toate acestea sunt făcute din mai multe motive.

Unul dintre motive este karma. De exemplu, cauza karmică a abundenței, este de a oferi ofrande. După cum am văzut un sens al cuvântului karma este de a face  fapte. Karma, înseamnă amprentele pe care le purtam cu noi în conștiință, care sunt rezultat al faptelor pe care le-am făcut, al vorbelor pe care le-am spus și a gândurilor pe care le-am gândit. Toate aceste amprente strânse acumulează energie, iar când vor da rezultate, acestea ne vor crea lumea în care vom trăi. Realitatea existentă este doar o manifestare karmică sau un rezultat a ceea ce am făcut în trecut.

Cui oferim ofrande?

Bineînțeles că nu oferim ofrande unor statui sau unor poze. Statuile și pozele sunt doar reprezentări ale ființelor care au ajuns la iluminare. Și cu toate că nici măcar nu le-am întâlnit, le dăruim ofrande. Întrebarea este de ce nu le-am întâlnit până acum? Răspunsul este ca mintea noastră nu este suficient de pură.

Toate ființele de lumină încearcă tot timpul să ajungă la noi și să ne ajute, dar datorită straturilor de ignoranță care ne înconjoară, nu le putem percepe, nu le putem distinge. Și acesta este și motivul pentru care avem îndoieli în ceea ce privește existența lor.

Aceste îndoieli sunt distrugătoare, pentru că dacă nu suntem siguri că aceste ființe există cu adevărat,  practica pe care o facem, practica care ne va conduce spre ele nu va fi suficient de puternică și nici nu ne vom implica în totalitate în ea.

A depune ofrande pe altar este antidot la îndoielile pe care le avem.

Cum oferim?

Conform tradiției budiste, bolurile se așează în linie dreaptă, cu o mică distanță între ele. Acest fapt semnifică dorința noastră de a fi cât mai apropiați de profesor. De aceea este bine ca, în timp ce aranjăm bolurile, să ne gândim la relația noastră de apropriere față de el. Aceste gânduri, această dorință de a fi cât mai aproape de un profesor, creează karma care ne va aduce profesorul spiritual de care avem nevoie în această viață.

Cum se face altarul

În fiecare zi, reînnoim altarul. La sfârșitul zilei, apa din boluri o strângem și o turnăm la plante. Ea nu se aruncă în chiuvetă. De ce? Pentru că acum este apă sfințită. Ce o face să fie sfântă? Intenția mea. Apa am pus-o ca ofrandă înțelepciunii și compasiunii sfinte. De aceea ea este sfântă, și voi continua să o tratez ca sfântă și nu o torn într-un loc murdar. Apa sfântă o turnăm într-un ghiveci, sau o turnăm lângă un copac sau într-un râu.

Bolurile goale se usucă, aprindem un bețișor de tămâie, parfumăm bolurile și apoi le punem întoarse pe altar peste noapte. Fructele sau fursecurile pot fi oferite altora.

Actul de a dărui ofrande nu trebuie să aibă nici un aspect egoist. Nu este pentru beneficiul meu material, ci este pentru beneficiul meu spiritual. Așa că voi aranja estetic prăjiturelele pe o farfurie și le așez pe altar. Seara le strâng și le voi împărți altora sau colegilor de la servici. Nu este bine să cumpărați prăjiturelele care vă plac și apoi să le mâncați mai târziu, pentru că asta pângărește ofranda. Aduceți lucruri delicioase, dar gândindu-vă la cealaltă persoană și nu la voi.

Sfințirea ofrandei

Pe masa de altar se pune și o reprezentare a lui Buddha. Nu neapărat al istoricului Buddha Shakyamuni. Sensul de Buddha este de ființă trezită, iluminată.
Obiectele care se pun pe masa de ofrande reprezintă:
– faptele curate,
– vorba pura,
– și gândurile pure ale ființei luminate, lucruri pe care și noi le dorim. De aceea vom trebui să le purificăm.

Să spunem că vrem să oferim mâncare, dar nu vrem să punem pe altar mâncare obișnuită, de aceea va trebui să o purificam. Orice lucru care se află pe altar nu mai este ceva firesc, ci are semnificații sacre.

Purificarea obiectelor de pe altar se face cu ajutorul mantrei: Om Ah Hung

Om simbolizează faptele pure a lui Buddha,
Ah – vorba pură a lui Buddha,
Hung – mintea pura a lui Buddha, care are înțelepciunea perfecta.

Deci când așezați mancarea pe masă spuneți: Om Ah Hung, si mancarea voastra va deveni hrana zeiasca.

Ființele iluminate gusta din ofrande? Da, dar ele nu le mănâncă ci iau doar  esenta lor. Pentru că ele sunt cu noi tot timpul, știu bine ceea ce facem, și asta pentru ca sunt atotștiutoare.

Pasul următor, după ce ne-am ordonat camera și ne-am aranjat perna de meditatie, ne așezăm. Înainte de a ne așeza, ne prosternam de trei ori în fata altarului, ne prosternam compasiunii și înțelepciunii ființelor iluminate, calități pe care le dorim și noi să ni le dezvoltam in inima noastră.

Se recomandă ca atunci cand facem prosternarea fizica, să coborâm incet și să ne ridicăm repede. Când coborâm incet – semnifică faptul că nu dorim să ajungem în infern sau în formele de existență inferioare. Iar când ne ridicăm repede, înseamnă că nu dorim să rămânem acolo.

Ce vom face cu ofrandele după practica?

Dimineata se aranjează altarul. Seara, înainte de a merge la culcare, vom vărsa apa din boluri și vom oferi ofrandele vietăților de afară.

– apa din boluri se va pune la flori. În nici un caz nu se vărsa apa în chiuveta sau în canal. Uscăm bolurile, le punem puțin peste bețișorul parfumat care fumegă și le așezăm pe masa cu gura in jos.
– mâncarea sfințită o vom pune afară, într-un loc unde știm că pot veni vietăți care să o mănânce.

Ea se poate oferi de asemenea spiritelor flamande. Ea nu se va arunca la gunoi, pentru că este sfințită. Imaginați-vă ca aranjați masa pentru toate viețuitoarele și le poftiți să vină să se hrănească din bucatele pregătite. Ele va aud. Puteti pofti la masă și spiritele flămânde (preta), sunând din clopoțel. Puteti aprinde și un bețișor parfumat, pentru ca ele sunt atrase de foc.
– Nu este bine să mâncați din ofranda pe care ați pregătit-o, pentru că altfel, este ca și când ați fi pregătit-o pentru voi înșivă, puteti să o oferiți prietenilor voștri. Actul de dăruire trebuie să fie lipsit de orice interes personal.

Semnificația dăruirii de ofrande

Buddha mănâncă fructele? Dharma mănâncă fructele? Nu am văzut pe nimeni să le mănânce.

În termenii noștri este ceva care nu este de niciun folos. Din punct de vedere practic, ele nu au nicio utilitate. Ce sens are să dăm fructe cuiva care nu are nevoie de ele sau de mâncare?

Buddha nu are nevoie de fructele mele. Buddha se află în fericirea supremă. Nu are nevoie de nimic de la mine. Când i se oferea lui Ken Rinpoche ofrandă, el spunea: „păstrează-l tu”.

Nu există nicio cale de a-l răsplăti pe învățător pentru ceea ce face pentru mine, dar trebuie să fac efort. De ce?

– pentru că nu am destulă forță; Pentru că binefacerile mele sunt puține. Sunt săracă în fapte bune. Câte momente pe zi mă gândesc să-i ajut pe alții? De aceea am nevoie de toate mijloacele pe care le am la dispoziție pentru a întări aceste karme. Iar ofranda este unul dintre ele.

– ofranda exprimă credința. Statuia nu va lua niciodată din prăjiturele. De aceea când dăruiesc ofrande declar: „există ființe iluminate și într-o zi voi fi și eu o ființă luminată. Nu le pot vedea acum pentru că nu suntem pe aceeași frecvență. Dar ele există și voi ajunge la ele. Ele știu cine sunt, sunt omnisciente și mă văd că aduc ofrande și vin la mine. Când le chem, vin aici, pentru că știu totul. Ființele iluminate vin cu viteza gândului”. Acesta este un act de credință. Și credința este un factor foarte important în calea spirituală. Credința este îngrășământul pe care îl dăm practicii noastre, pentru că fără ea practica nu are putere. Credința este cea care întărește.

A văzut cineva ființe iluminate care au venit și au băut apa din boluri? N-am văzut pe nimeni să vină și să bea din apă, dar ele iau esența, și aici este un test al credinței noastre. Dacă există ființe iluminate, dacă există ceva, cum ar fi iluminarea, dacă se poate parcurge calea spre iluminare, atunci au existat oameni care au făcut asta înaintea mea. Au existat Buddha care au ajuns la iluminare, care au ajuns la atotcunoaștere, au compasiune infinită și abilități de a veni la noi când îi chemăm.

Generozitatea noastră și intenția noastră creează ființelor iluminate o mare plăcere, așa că în mod sigur ele primesc esența ofrandei noastre. Binecuvântarea fără nici o îndoială, se va întoarce la voi și, probabil, unii dintre voi poate au și experimentat-o deja. Puteți avea, cu adevărat experiență fizică a binecuvântării care vine la voi.

Toate acestea sunt doar reprezentări ale ofrandelor pe care le dăruim. Cui le dăruim? Le dăruim ființelor de lumină ca să vină să ne ajute în meditație. Este modul in care le tentăm să vină la noi, “le mituim”. Cu cât vom pătrunde mai adânc în acest obicei minunat, cu atât vom ști să-l prețuim mai mult. La început vom face toate acestea în mod mecanic, dar cu timpul veți vedea ce energie frumoasa se va crea în cameră.

Aici, doamna Gabriela Bălan, profesorul nostru de Dharma, ne explică cum se face altarul:

Aici sunt câteva poze cu altarul pe care îl facem noi la curs sau acasă.